Flavius Buzilă: Doresc să sărbătorim, la Bistriţa, Hara, la 20 de ani şi 10 ani de la lansarea Imnului Liceului „Liviu Rebreanu”

            Rep.: - Eşti născut într-un judeţ cu o lirică populară extraordinară. Cum vezi această parte muzicală – folclorul ?

            Flavius Buzilă: - Cel mai de preţ dar primit  de la mama este volumul " Folclor muzical de pe Valea superioara a Sieului". Toate cântecele ce însoțesc ritualurile din viața oamenilor, așezate pe noteDin punctul meu de vedere, şi nu este o exagerare, nu este doar o carte, este o adevărată comoară. Şi spun asta pentru că am trăit, practic, o bună parte din acea carte pe viu. Am fost foarte emoţionat cân mi-a arătat mama cartea, imaginile, şi mi-am adus aminte de multe evenimente la care am participat, copil fiind, şi în privat, acasă, şi mergând la colindat sau asistând la tot felul de obiceiuri şi datini populare acolo, pe Valea Şieului, sau după accea, cu mama, ca dirijor şi organizator la tot felul de ansambluri, la Cântarea României, cum era atunci, dar şi diferite turnee la care mergeam cu tractorul. Mă gândesc la munca pe care a făcut-o mama, împreună cu colegii ei, şi îmi este ruşine să mă plâng că ne este greu.

            Rep.: - Au descoperit adevărate comori pe care noi, şi să vrem, astăzi, nu mai avem de unde să le descoperim.

            Flavius Buzilă: - Da, aşa este, şi cum spuneam, am trăit-o pe viu, am asistat şi la evenimentele altor artişti care au cules folclor de acolo, din zonă, care au apelat la mama ca să îi îndrume şi să îi ajute, şi pot să spun că în general judeţul nostru este foarte muzical, iar mama poate confirma, ca şi profesor, dar şi iniţiator al Liceului de Muzică din Bistriţa. Eu lucrez la Cluj cu foarte mulţi muzicieni bistriţeni şi sunt foarte mândru de acest lucru. În orchestra cu care lucrez, Orchestra Academiei de Muzică, avem foarte mulţi muzicieni talentaţi din judeţ.

            Rep.: - Te felicit pentru acest lucru, dar şi pentru ceea ce ai făcut pentru că ai promovat judeţul nostru, municipiul nostru, l-ai pus în videoclipuri. Vreau să te întreba, pe această parte tradiţională, te-ai gândit la vreun proiect legat de carte?

            Flavius Buzilă: - Am albumul de colinde. L-am lansat chiar în 2006 şi pot să spun că de atunci are tot mai mult succes. Îmi aduc aminte că, imediat după lansare, am fost sunat de directorul Muzeului de Istorie din Suceava, care este un mare specialist în această zonă, un fan, ca să zic aşa, al colecţiilor folclorice. Mi-a spus că nu mă cunoaşte personal, dar m-a întrebat unde am găsit aceste comori. Exact aşa s-a exprimat. M-am întrebat de unde am aceste comori de colinde, aceste cântece de arme, cu aceste versuri, cu muzica. I-am explicat tot ce a făcut mama, despre carte. Eu le-am preluat, le-am modernizat în forma noastră, a trupei Hara, şi de atunci ţinem concerte. De exemplu, nu este an în care să nu fim invitaţi la Suceava să cântăm, şi nu doar la Suceava, dar acolo a fost un fel de start. Nici nu am scos bine discul şi deja oamenii au început să ne sune. Erau oameni care au ştiut să recunoască valoarea şi mă bucur că am avut inspiraţia de a le pune într-un album. Sunt foarte interesat în continuare să folosesc muzica de la noi.

            Rep.: - Ai avut nişte proiecte frumoase la Bistriţa. Dacă va trece această pandemie, care sperăm să treacă, ce gânduri, ce proiecte ai legate de Bistriţa?

            Flavius Buzilă: - Mi-aş dori foarte mult să facem un concert aniversar Hara, la 20 de ani. În mod normal, trebuia să-l facem anul trecut, când eram în plină planificare a turneului care, evident, nu ocolea Bistriţa, din contră, voiam să avem un concert special aici, concert pe care ne dorim din tot sufletul să-l facem în acest an. Încă nu ne dăm seama când anume, este prea devreme să avansăm o dată, dar cu siguranţă vom ajunge. Pe lângă asta, îmi doresc foarte mult să sărbătorim zece ani de când am lansat Imnul Liceului „Liviu Rebreanu” şi să facem un eveniment frumos în curtea liceului, în centrul oraşului, indiferent unde, vom hotărî cu toţii. Mi-ar face mare plăcere să organizăm un astfel de eveniment.

            Rep.: - Neapărat voi veni şi eu, nu doar pentru că îmi place Imnul, dar sunt şi eu rebrenian. A prins foarte bine acest imn, cred că în momentul în care a fost această provocare nici tu nu te aşteptai să prindă aşa de bine.

            Flavius Hara: - Nu, chiar nu mă aşteptam. A fost o provocare, şi a fost o provocare foarte mare, eram de-a dreptul speriat, pentru că una e să creezi ceva strict profesional şi una e să fii foarte implicat sufleteşte. Eu sunt implicat în toate piesele mele. Nicio piesă nu am făcut-o la comandă. De fiecare dată am scris ce am vrut şi ce am simţit. Dar aici avea şi un „deadline” şi avem şi o implicare emoţională foarte mare pentru că era vorba de liceul meu, de oameni care îmi sunt foarte dragi, colegi, generaţii întregi. Simţeam că toată această treabă mă apasă pe umeri. Am fost şi la o întâlnire acolo, la liceu, şi fiecare generaţie îşi dorea altceva. Mi-am dat seama că trebuie să fac un fel de numitor comun dar, până la urmă, ceea ce am făcut am făcut foarte bine. M-am relaxat, mi-am spus că eu o să scriu în cântec care nu ştiu dacă o să fie neapărat imn despre ceea ce am trăit, despre ceea ce am văzut că trăiesc şi alţi elevi acolo, dar şi spiritul şcolii, care este cel mai important, care este dus mai departe de la generaţie la generaţie. Asta am făcut, Am scris un cântec. I-am spus şi directorului de atunci, dacă îi place şi dacă le place copiilor şi generaţiilor şi vor să-l ia ca imn eu aş fi mai mult decât onorat şi încântat, dar că nu pot promite că fac un imn la acel mod, ci un cântec. M-am felicitat pe mine pentru că am avut această abordare, dar a venit după foarte multă frică, pentru că mă gândeam ce să scriu ca să nu supăr o anumită generaţie, dacă scriu altceva, poate nu o să se regăsească generaţia de astăzi. Până la urmă am renunţat la mine şi m-am dus scrict pe emoţie şi mă bucur că am făcut acest lucru.

            Rep.: - Până la urmă s-au regăsit cu toţioi în acest imn, iar Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” este norocos că te-a avut elev pentru că are un imn foarte frumos.Sunt ziarist de 20 de ani dar şi scriitor. Eşti sub lupa mea ca scriitor şi vreau să te felicit pentru cartea pe care ai publicat-o şi aş vrea să-ţi smulg şi o promisiune ca în momentul în care va fi şi o ediţie tipărită să facem o lansare şi la Bistriţa.

            Flavius Buzilă: - Cu mare drag. Mi-am anticipat rugămintea. Am vorbit şi cu mama, care mi-a spus că ar fi bine să fie şi o ediţie tipărită, şi eu îmi doresc asta. Am făcut o ediţie digitală pentru că am făcut-o în pandemie şi mi-am dat seama că e mult mai uşor să ajungă la oameni. Dar, da, îmi doresc şi sper să se întâmplă în acest an şi acest lucru şi atunci evident că vom face şi o lansare frumoasă la Bistriţa.

            Rep.: - Te aşteptăm cu mare drag.       Gândul legat de Bistriţa, de tradiţii, ar fi că...

            Flavius Buzilă: - Trebuie să le redescoperim şi să le punem în valoare şi cred că această carte a mamei poate fi un start nu bun ci foarte bun, fie că eşti doar îndrăgostit de folclor, de tradiţii sau eşti profesionist, găseşti acolo o grămadă de informaţii nu doar tehnice ci pur şi simplu emoţionale, aş sputea să spun. Aceste lucruri sunt foarte bune pentru că te ajută să înţelegi spiritul unei zone care şi astăzi mi se pare deosebită. Nici măcar în Ardeal am întâlnit acest gen de amestec de tradiţii atât de frumoase şi care se păstrează până astăzi. Tuturor prietenilor, şi de la Bucureşti, şi de la Cluj, când le povesteam se uitau de parcă veneam dintr-o altă lume. Dacă ne uităm la toate statele din Europa, şi nu numai, oamenii ştiu să-şi păstreze valorile şi să le pună în valoare. Cred că am putea face şi nu acest lucru. Cum spuneam, cartea mamei ar trebui să fie acolo, la loc de cinste şi să fie un punct de plecare.

            Rep.: - Va fi la loc de cinste şi ca punct de plecare pentru că nu mai avem o asemenea carte metodică şi de specialist. Vă mulţumim, salutări trupei Hara şi aşteptăm să-i vedem la scenă, să-i aplaudăm. Te aşteptăm şi cu cartea ca să putem obţine autografe.