Prof. Mărioara Buzilă: Dumnezeu mi-a dat muzica, iar eu o împărtășesc copiilor

Vom vorbi despre folclor, despre muzică, despre tradiţii, despre ceea ce ar trebui să însemne pentru fiecare dintre noi indentitatea culturală şi, mai ales, cea muzicală.

Rep.: - Profesoară de muzică, inspector şcolar, întemeietoarea Liceului de Muzică din Bistriţa...

Prof. Mărioara Buzilă: - Da, este una dintre creaţiile mele.

Rep.: - Şi una dintre bucuriile noastre, pentru că, Liceul de Muzică este o şcoală care-i învaţă pe copii muzica. Aveam nevoie, la Bistriţa, de o şcoală de muzică. Cum v-a venit această idee?

Prof. Mărioara Buzilă: - Fiind inspector şcolar, la Revoluţie, a trebuit să cutreierăm tot judeţul şi să vedem cum stăm, fiecare pe specialitatea lui. Plimbându-mă prin judeţ în inspecţie, am constatat că nu sunt copii afoni în această zonă, că sunt foarte mulţi copii talentaţi dar, în acelaşi timp, nu au unde se perfecţiona. Era lipsă de cadre calificate de muzică, lipsă de orchestră, pentru că nu am avut orchestră de profesionişti şi nici solişti. Pă- rinţilor le era greu, nu-i lăsau la şcolile din Cluj, la Târgu Mureş, Baia Mare, decât foarte rar. Şi atunci, în anul 1997, am luat hotărârea şi, pentru prima dată în istorie, s-a înfiinţat Liceul de Muzică. Ministru era domnul Marga. Inspectorul general mi-a spus că nu se prea aprobă cifră de şcolarizare la muzică pentru că e foarte costisitor. Mi-a spus să mă duc la minister. M-am dus cu plângerile mele şi i-am spus domnului ministru că avem copii talentaţi. Mi-a spus să scriu totul pe hârtie pentru că nu poate lua el hotărârea de unul singur decât la nivel de minister, dar să scriu totul. A fost ceva extraordinar. Într-o săptămână a venit aprobarea. Astăzi am constatat că s-a făcut un lucru bun, util pentru societate, pentru dezvoltarea judeţului nostru, să cultivăm mai departe talentele noastre. Acum avem peste tot orchestre profesioniste, solişti de talie mondială, cum este Ştefan Pop.

Rep.: - Dintre absolvenţii de la Şcoala de Muzică care au câştigat notorietate îi amintim pe Ştefan Pop...

Prof. Mărioara Buzilă: - Anita Hartig, din muzica clasică, apoi cei din muzica populară... Vedeţi, este plin de solişti care, la nivel naţional, câştigă premii peste tot. Toţi instrumentiştii din orchestrele profesionale vin de aici. Eu mă bucur foarte mult, când merg la manifestări, şi văd că e plină sala de lume şi îi aplaudă şi se simt foarte bine. S-au creat şi foarte multe locuri de muncă, de profesionişti.

Rep.: - Vreau să-i mulţumim domnului Marga pentru că, în perioada cât a fost ministru, a făcut nişte lucruri bune. El are legături cu judeţul nostru, a crescut la Petriş. Şi la mine, pe Valea Ţibleşului, a înfiinţat liceul de la Căian, unde învaţă toţi copiii din zonă care altfel nu ar fi făcut liceul. Acum e mai uşor, vine microbuzul. Îi mulţumesc şi pentru faptul că este alături de ziarul „Răsunetul”, în fiecare săptămână are o rubrică în cotidianul nostru. Dumneavoastră vă mulţumim că aţi înfiinţat acest Liceu de Muzică care a dat atâtea nume deosebite. Şi, dacă vorbim de Ştefan Pop şi Anita Hartig, ei sunt pe scenele celor mai mari opere de din lume, nu au rămas acasă. Sunt artiştii noştri deosebiţi. Chiar l-am văzut pe Ştefan Pop, împreună cu Angela Gheorghiu la un eveniment în străinătate, la Scala din Milano, dar şi la Metropolitan din New York. Merg peste tot. Revenind la rădăcinile noastre nestemate. Dumneavoastră aţi adunat aceste nestemate într-o carte „Folclor muzical de pe Valea Superioară a Şieului şi valorificarea lui în şcoala generală”. Eu nu ştiu să fi apărut o asemenea carte, până la apariţia acesteia, cel puţin în zona noastră. Ar fi foarte important să valorificăm aceste tradiţii în şcoală.

Prof. Mărioara Buzilă: - În lucrarea metodico-ştiinţifică, prin tot ce am adunat, a trebuit să analizez programa şcolară, manualele şcolare. Aici sunt propunerile mele de valorificare a acestui folclor local în lecţiile de muzică, în activităţile artistice culturale, atât cu elevii, cât şi cu căminele culturale. Am avut coordonator un mare folclorist – Traian Mârza. Chiar dânsul mi-a solicitat asta, pentru că a ştiut că sunt copil de ţăran, că am aceste preocupări, dar probabil a şi văzut că pot, pentru că nu este uşor să faci aşa ceva. Nu este simplu, sunt foarte puţine persoane care pot face aşa ceva, să culeagă atâta. Acum e mai simplu, sunt tot feluri de aparate.

Rep.: - Şi, atenţie, toate cântecele din carte sunt aşezate pe note. Se pot cânta. Şi eu am cules, dar la mine nu sunt pe note. E foarte important. Are şi un glosar, dacă nu ştim regionalismele. Vorbiţi aici şi despre versificare, despre muzică, un lucru foarte important. Astăzi copiii vor să fie artişti de la 3-4 ani, dar părinţii nu ştiu că există şi un folclor al copiilor.

Prof. Mărioara Buzilă: - Există, e scris, şi pe care-l aplicăm chiar din grădiniţă, eu le-am scris pe note.

Rep.: - Adică, nu trebuie să începem cu cântecele de dragoste. Există un folclor al copiilor.

Prof. Mărioara Buzilă: - Eu am avut parte de un învăţător extraordinar, Alexandru Melean, care a înfiinţat o echipă de dansuri şi solişti a Căminului, printre care eu eram solistul, dar şi dansatoare. În 1958, am luat locul I pe ţară, reprezentând Regiunea Cluj, cu acest ansamblu. A venit şi cei de la coregrafie, profesorul Stroe din Cluj. Am stat în cantonament la Sebeş până când ne-am făcut costumele. Acest lucru a avut o influenţă foarte mare asupra mea şi asupra carierei mele viitoare. Am început educaţia artistică timpuriu.

Rep.: - Cum aţi ajuns la Şcoala de Muzică de la Sebiş? Cine v-a descoperit? Cine v-a îndrumat?

Prof. Mărioara Buzilă: - Eu cântam muzică populară. Dar, înainte să învăţ pian, am învăţat să căpălesc, să secer, am învăţat munca câmpului. În clasele I-IV, l-am avut coleg pe Dorel Paşcu care a ajuns profesor universitar la Bucureşti pentru că pe el, tatăl său fiind învăţător, l-a lăsat la Şcoala de Muzică de acolo. Noi am crescut împreună. El cânta la vioară, dar venea acasă în vacanţe. Eu eram la „Liviu Rebreanu”, toţi cei cinci copii din Sebiş eram la „Reală”, în aceeaşi clasă. Când a luat domnul diriginte Leon Titieni orientarea şcolară – sigur, matematică, fizică. Domnul diriginte m-a chemat şi mi-a spus să nu merg acolo. Nu eram mai slabă decât băieţii. Mi-a spus să merg la muzică pentru că Dumnezeu mi-a dat un har. M-a întrebat dacă vreau să ajung ca Florescu sau domnişoara Gref, care au fost nişte matematicieni extraordinari, au fost profesorii noştri. Dar erau mai separaţi, ca toate valorile mari, neînţelese. Dacă dirigintele mi-a spus aşa, m-am sfătuit cu Dorel, m-am angajat un an în Sebiş ca învăţătoare. Am luat ore cu el şi am făcut pregătire. Prima dată am dată la Institutul de Muzică de trei ani din Târgu Mureş, unde am şi reuşit. A fost foarte bine. Când am terminat, a venit maestrul Jarda, pentru că dânsul era rector acolo, şi ne-a spus la câţiva că putem continua la Conservator. Noi făceam cu dânsul compoziţie şi armonie. L-am ascultat şi am absolvit şi Conservatorul. Am reuşit într-adevăr să mă perfecţionez, să fiu capabilă să notez, pentru că e greu să cânte cineva ceva şi tu să notezi pe note. Trebuie să stăpâneşti foarte bine teoria muzicală, auzul. Asta a fost devenirea mea şi îi mulţumesc Bunului Dumnezeu. Am făcut multe culegeri de folclor.

Rep.: - Primul loc de muncă, unde aţi făcut culegere de folclor, a fost la Dumitra.

Prof. Mărioara Buzilă: - Eu am aplicat această lucrare la Dumitra, în cariera mea de acolo. Atunci nu era voie cu colinde. Cu o grupă de elevi am făcut colinde, dar numai colindele arhaice şi le-am cântat cu ei la Casa de Cultură. Printre ei a fost şi Flavius şi Lă- crămioara, copiii mei. De asemenea, am fost la o culegere de folclor în Sebiş, când eram studentă în Târgu Mureş, împreună cu o colegă. Mama ne-a îmbrăcat în costume populare. Am făcut obiceiul de nuntă, cules, secerişul, tot. Am avut noroc că şi tatăl meu a avut aparat de fotografiat, dar era şi un fotograf pasionat. Atunci nu erau atâtea aparate, foarte rar se făceau poze. Am reuşit să prind aceste imagini care vor rămâne în istorie.

Rep.: - Este o carte frumoasă, apărută la Editura Charmides, condus de domnul Gavril Ţărmure, dar şi Sergiu Negrean Purja care a fost foarte bucuros că a avut ocazia să redacteze această carte. Să revenim puţin la Flavius. Această dragoste pentru cântec merge mai departe prin el. A devenit un artist renumit.

Prof. Mărioara Buzilă: - Este explicabil. Dacă eu eram preocupată de muzică, de cântatul la pian, el, deşi e profesor de engleză-franceză şi a făcut limbi moderne aplicate, muzica l-a atras.

Rep.: - Trupa Hara este una dintre cele mai îndrăgite şi mă bucur tare mult că nu a uitat de unde a plecat. A venit şi a făcut Imnul Colegiului „Liviu Rebreanu”, a făcut un imn al Bistriţei, un videoclip foarte frumos despre Bistriţa.

Prof. Mărioara Buzilă: - Flavius a terminat Mate-fizică la „Rebreanu”. Domnul director Costică Rusu l-a rugat să scrie imnul. El a fost foarte încântat. I-a spus că va scrie un cântec despre cum s-a simţit el în liceu şi, dacă va supravieţui, va putea fi luat ca imn. Iată că au trecut mai bine de zece ani de când a fost lansat.

Rep.: - Da, este chemat tot timpul la balurile liceului...

Prof. Mărioara Buzilă: - Da, dar şi la festivităţile de absolvire. Mi-a spus că şi în America, după ce au terminat concertul, a auzit dintr-un colţ: „Şi ce n-aş da să fiu iar la „Liviu” cu voi”. Deci, au fost absolvenţi de la „Liviu Rebreanu” şi acolo. Sunt oameni deosebiţi de aici peste tot în lume.

Rep.: - Printre artiştii mai vizibili de la noi este şi Ada Milea, Adrian Titieni la actori. Să vorbim puţin şi despre următoarea generaţie. Nepoata?

Prof. Mărioara Buzilă: - Nepoata Maria deja cântă pe scenă. De la şase ani am ţinut-o aici. Cât a trăit bunicul ei, ea era tot timpul la pian. De mică a cântat la pian, pe urmă la chitară, vocal. Are o voce extraordinară, o înclinaţie foarte bună spre jazz, spre improvizaţie. Se vede că e dintr-o familie de muzicieni şi eu mă bucur.

Rep.: - Sunteţi neobosită, mereu tânără, iar copiii vin la dumneavoastră ca la un fagure de miere. Vă iubesc tare mult şi îi iubiţi tare mult. Copiii vin la dumneavoastră la ore. Cum sunt copiii din generaţia de astăzi?

Prof. Mărioara Buzilă: - Copiii care vin la mine sunt nemaipomeniţi. Ei îmi dau vigoarea şi ei mă pun să nu mă retrag în senectuţia mea. Sunt foarte drăguţi. E adevărat că şi eu mă pun în mintea lor şi îi înţeleg. Nu am niciun fel de problemă cu ei, sunt copii deosebiţi. E foarte bine că părinţii se gândesc să-i dea pe copii şi la instrumente, şi la sport, să iasă din cadrul şcolii şi să aibă şi activităţi extra program şcolar.

Rep.: - De la ce vârstă vin copiii la dumneavoastră?

Prof. Mărioara Buzilă: - Au venit şi de la cinci ani.

Rep.: - Un copil de cinci ani care vine pentru prima dată, cu emoţii, la doamna profesoară la lecţii de pian. Ce îi spuneţi când vine prima dată?

Prof. Mărioara Buzilă: - Când vine la mine, primul lucru pe care-l fac e să mă aşez eu la pian şi să cânt din folclorul lor – „Mel, melc, codobelc...”. Şi el poate face asta şi, pe urmă, cântăm amândoi ca să ia legătura cu pianul şi să simtă emoţia. Sigur, în primul an de studiu mai mult ne jucăm. Dar e un joc dirijat într-un fel pedagogic. Trebuie să ai metode de înţelegere, să nu fii niciodată nervos sau crispat. Pe mine mă bucură această treabă, mie mi se potriveşte.

Rep.: - Aţi făcut ceva plăcut. E foarte important ca fiecare să ne găsim menirea, să facem ce ne place şi atunci dăm şi roade.

Prof. Mărioara Buzilă: - Probabil că şi eu sunt benefică pentru copii, dar pentru mine, prezenţa lor e totul.

Rep.: - Aţi întâlnit, de-a lungul carierei, şi părinţii care doresc cu orice preţ să cânte copiii, dar copiii nu doresc şi nu au voce. Ce facem atunci? Pentru că astăzi toată lumea cântă.

Prof. Mărioara Buzilă: - Eu nu primesc asemenea copii. Prima dată vin, facem o verificare. Eu ştiu cum să fac verificarea, să văd aptitudinea copiilor, şi, dacă e cazul, le spun părinţilor să-i lase în pace, să-i lase să meargă unde doresc, să facă orice le place. Sigur că am întâlnit şi astfel de copii care vin pentru că copiii insistă. În acest caz le spun părinţilor, fără să audă copiii, că noi rămânem prieteni, dar să lase copilul să se ducă unde vrea el că aici doar se chinuie şi mă chinuie şi pe mine. Şi asta e adevărul, în acest fel doar te uzezi.

Rep.: - Pentru toţi părinţii sau toţi copiii care vor să fie artişti, ce presupune să fii artist?

Prof. Mărioara Buzilă: - În primul rând, trebuie să ai chemarea, adică se vede de mic dacă e artist, dacă improvizează. Pe urmă vine perfecţionarea. Degeaba înveţi pentru că nu reuşeşti să transmiţi ceea ce ai învăţat pentru că tu cânţi mecanic. Copilul are chemare, are talent. Sigur că se dezvoltă studiind, se dezvoltă mulţi aşa, dar nu într-atât încât să devină mari vedete. Şi îl dau exemplu pe Ştefan Pop. Ştefan a venit cu vioara la liceu. A fost între primele generaţii, dar se simţea de atunci că are un glas de operă. Era dotat din naştere. El, studiind, s-a dezvoltat.

Rep.: - Îmi amintesc, la primul concert de muzică populară, când i-am prezentat, era Ştefan Pop, Anuţa Motofelea, Horaţiu Cigu, erau toţi prezenţi. Vă felicit pentru tot ceea ce faceţi pentru muzica noastră, că aveţi grijă de copiii noştri să pă- şească demn şi frumos pe acest drum. Un mesaj pentru cititori.

Prof. Mărioara Buzilă: - Să urmăriţi activitatea lui Menuţ Maximinian care este extraordinar de autentic în tot ce face şi în tot ce prezintă, este un cunoscător care se implică în tot ceea ce face.

Rep.: – Mulţumim tare mult. Mă bucur întotdeauna că o întâlnesc pe doamna profesoară Mărioara Buzilă la evenimentele importante din urbea noastră, un om tare drag nouă, bistriţenilor, şi nu numai.