Profil de artist autentic ! Valentina Suciu Turdean despre dorul de Valea Ţibleşului şi soarta românilor din diaspora: Acasă îmi este locul, nu să stau în Spania cu lacrimi în ochi. Mă doare când cineva îmi imprimă cântecele, ştirbindu-le frumuseţea

Valentina Suciu Turdean este deținătoare a numeroase premii la concursurile de profil, cu o voce curată si păstrând întocmai graiul, de loc din Tarlisua. Este stabilită de ani buni în Spania. "Pa dunga izvoruluiu", " Cărăruşă pângă şură", " Bage noi doi ne-am jurat", " Dragostea de astă vară", " Mageran pântre şârezi", " Bage nu şi urjinatu", "Fain îi jocu pa la noi" sunt doar câteva din cântecele imprimate cu Paraschiv Oprea si George Vancu, doi dirijori de marcă ai Orchestrei Radio. " Pa dunga izvoruluiu / La poala Ţâbleşului / Aşăzată-i ş-a me casă/ Unde-i umbruca mai deasă"
Rep.: - Vreau să ne spui câteva cuvinte despre tine. De unde ai pornit în lume?
Valentina Suciu Turdean: - M-am născut pe Valea Ţibleşului, pe Izvor, în Târlişua, unde am şi învăţat să cânt. Acolo am locuit până la vârsta de 14 ani, când m-am mutat în judeţul Alba, dar pentru mine, cântecele şi graiul de unde m-am născut sunt cele mai sfinte lucruri, care nu pot fi uitate, şi i-aş ruga pe toţi cei care cântă să-şi păstreze graiul, să culeagă cântece de acolo de unde s-au născut şi să respecte folclorul din locurile natale.
Rep.: - De ce ai plecat din Târlişua la vârsta de 14 ani?
Valentina Suciu Turdean: - M-am mutat pentru că mama mea (tată nu am avut) a vândut casele şi ne-am mutat la Cugir, într-un loc mai bun. Sora mea s-a căsătorit, astfel că nu am avut de ales, a trebuit să merg cu mama. De atunci, eu şi sora mea am locuit la Cugir.
Rep.: - Ţi-a fost greu să pleci din Târlişua la Cugir? Te-ai adaptat greu acolo sau, fiind cu cei de-ai casei, adaptarea a fost mai uşoară?
Valentina Suciu Turdean: - A fost mai greu să mă adaptez la şcoală, unde copiii erau mai bine pregătiţi, dar m-am adaptat destul de uşor pentru că tinerii îşi găsesc locul oriunde, mai ales că am avut şi familia acolo.
Rep.: - Care sunt cele mai dragi amintiri de la Târlişua. Ai şi un cântec – „Pe dunga izvorului”, în care îţi prezinţi satul ca fiind un loc minunat.
Valentina Suciu Turdean: - Pot să spun că îmi place tot. Când aud, în special, muzica de la noi îmi saltă sufletul. Orice muzică e frumoasă. Unui artist trebuie să-i placă muzica, orice muzică. Dar nu toate cântecele sunt ca şi cele de la noi. Îmi amintesc de cântecele de joc, de mică am jucat. Copiii nu uită nici lucrurile bune nici pe cele rele. Am învăţat multe cântece de la fluieraş, de la badea Alexă. Îmi amintesc că veneau părinţii şi se uitau la noi cum jucam, şi spuneau „Uite la fiica lui Cătălina din vale ce frumoasă e, joacă”. Locuiam chiar lângă râu. De mică mi-a plăcut muzica. Cred că un copil trebuie să simtă muzica. Nu trebuie forţat. Nu poţi să-i impui unui copil să cânte. Acest lucru se simte, iar dacă nu simţ, nu ai făcut nimic.
Rep.: - Mai pot să simtă muzica copiii din ziua de azi, dacă nu au cunoscut jocul, dacă nu au văzut o şezătoare, nu au trăit în lumea satului, cea adevărată? Valentina Suciu Turdean: - Nu. Pentru a învăţa acele cântece trebuie să fie şezători, să asculţi cântece, jocuri. Trebuie să vezi ca să poţi învăţa. Cât eram de mică îmi plăcea să merg la joc. De la Radiodifuziunea Română, toţi cei care lucrau acolo – şi domnul Gruia Stoia, şi domnul Florea– mi-au spus să-mi învăţ copiii să cânte. Erau mici şi încercam să-i învăţ să cânte. Dar, din păcate, la copiii mei nu le place să cânte. Copiilor nu trebuie să le impui să cânte. Am o fată şi un băiat, dar nu cântă niciunul.
Rep.: - Eşti plecată de 14 ani în Spania, iar acolo încă se mai „poartă” muzica populară şi tradiţiile. Românii care sunt plecaţi ascultă mult mai mult muzică populară. Le este dor de casă.
Valentina Suciu Turdean: - Sigur, românii ascultă aceste melodii de dor. Sunt mulţi interpreţi plecaţi din România care au muzica în sânge, dar sunt şi mulţi care s-au „făcut” interpreţi acolo, în Spania.
Rep.: - Participi la evenimentele românilor din Spania, de sărbători?
Valentina Suciu Turdean: - Se organizează şi acolo evenimente de genul Zilele Bistriţei. Dar, din păcate, sunt invitaţi tot interpreţi mai slăbuţi. Dar avem evenimente şi la care suntem invitate. Dar nu-mi place să mă expun, nu-mi place mediatizarea excesivă, dacă am cântat la un restaurant, să apară pe facebook. Dar e bine în Spania, e frumos.
Rep.: - E bine că v-aţi dus de acasă şi portul, şi cântecul, şi jocul. Vreau să rămânem la comunitatea din Spania şi să ne spui despre asociaţiile de acolo, dacă colaborezi cu ele. Ce fac, concret, aceste asociaţii?
Valentina Suciu Turdean: - Noi colaborăm cu o fostă prezentatoare de radio de aici, din Bistriţa, Ica Tomi. Ea este de loc din Salva şi este o femeie deosebită, care apreciază muzica bună şi o cunoaşte. Dar în spectacole, ca şi în România, trebuie să inviţi şi pe cei buni, şi pe cei mai puţin buni. Aşa este.
Rep.:- Am văzut că Ica Tomi a organizat şi şezători, şi momente de nuntă. Se adună românii în jurul asociaţiilor? Este singurul mod de a te putea exprima?
Valentina Suciu Turdean: - Românii vin, pentru că, cred că în toate oraşele există astfel de asociaţii. Există în fiecare oraş câte o sărbătoare şi suntem invitate. Participăm la aceste sărbători. Sunt solişti buni, dar şi mai puţin buni, îmi pare rău că trebuie să spun acest lucru. Partea rea este că aceştia din urmă se cred buni şi de multe ori tu te simţi marginalizat.
Rep.: - Da, pentru că ei se promovează mai intens şi au o imagine mai puternică, în detrimentul vocilor bune. Vă adunaţi la biserici? Merg românii de acolo la biserică?
Valentina Suciu Turdean: - Sunt biserici. Eu locuiesc în Camarma Esteruelas, la 4 km de Alcala de Henares, unde există o biserică. Particip la slujbe, dar niciodată nu am cântat vreo priceasnă sau altceva în biserică. Acolo, cântăreţii din biserici nu te-ar lăsa nici să te apropii, darmite să cânţi. Le e frică să nu le strici rostul. Acum există aici chiar şi un ansamblu de dansuri. Rep.: - Peste tot, atât în ţară, cât şi în străinătate, oamenii care sunt valoroşi sunt daţi la o parte. De multe ori, dacă eşti mai valoros nu ai tupeu să mergi în faţă, ai bun simţ. Cum vedeţi voi, românii de acolo, ţara? Cum văd spaniolii România? Ce ştiu despre ţara noastră?
Valentina Suciu Turdean: - Spaniolii nu văd bine România, chiar dacă nu o spun în faţă. Nu o văd bine pentru că, văd mai ales atât de multe necazuri. La televizor nu vezi decât că românii l-au omorât pe ăla sau au făcut cutare lucruri rele. Nu vezi decât imaginea negativă, chiar dacă sunt români buni, intelecuali, copii talentaţi, cu o pregătire foarte bună. Eu, personal, mi-aş dori să existe o schimbare în România. De promisiuni ne-am săturat până peste cap. De când am venit acasă, chiar am discutat cu două vecine despre cele petrecute anul trecut de 10 august. Părerile sunt împărţite. Chiar m-au întrebat ce au căutat acolo acei oameni, pentru că ei nu au niciun drept să vină în România. Ei cred că noi o ducem bine mersi acolo şi venim să facem ordine în România. Cam aşa mi s-a răspuns. Niciodată nu ştii cu cine vorbeşti şi de partea cui este. Românii nu sunt doi cu doi.
Rep.: - Dar românii plecaţi au venit pentru că le este dor de ţara lor şi îi doare ceea ce se întâmplă aici.
Valentina Suciu Turdean: - Da, bineînţeles. Pentru că dacă nu i-ar interesa, n-ar mai veni. Sincer, nu ştiu când va veni momentul să ne întoarcem acasă. Eu, personal, mi-aş dori din tot sufletul să vin acasă. Cu siguranţă voi veni, pentru că vreau să trăiesc în România, pentru că aici îmi este locul, nu să stau în Spania cu lacrimi în ochi şi să mă uit la ceea ce se întâmplă în ţară. Când aud o melodie care-mi place nu există să nu plâng. Oricât îţi este de bine, nicăieri nu e ca acasă.
Rep.: - Este o vorbă pe la noi – E grea pita pe care o obţii printre străini. Cred că este greu dorul de casă. Noi aşa am fost crescuţi, cu dragoste pentru pământ, cu dor de glia sfântă. Este păcat că românii nu au putut să rămână acasă. Cred că un sfert din populaţia ţării este plecată peste hotare. Poate a da Domnul o zi în care să se poată întoarce dintre străni, pentru că este foarte-foarte greu.
Cum îţi stâmperi dorul de casă? Prin cântec?
Valentina Suciu Turdean: - Prin cântec, mai plâng, prin rugă la Dumnezeu. Pot să spun că nimeni nu te întăreşte mai tare decât rugăciunea către Dumnezeu. Dar, tot timpul există în mine speranţa că voi reveni. Deja ştiu precis că voi veni acasă de Crăciun. Poate că, dacă nu am avea probleme în ţară, nu am veni de două ori pe an acasă.
Rep.: - Nicăieri nu-i Crăciunul ca acasă! Se umblă la colindat, de Crăciun, în Spania?
Valentina Suciu Turdean: - Nu. Dar, de exemplu, Ica Tomi face spectacole de colinzi. Dar ei nu merg la colindat. Din păcate, acum nici românii nu se mai duc la colindat. S-au îndepărtat unii de alţii. Există foarte multă invidie, de ce unul are mai mult. Dar niciodată nu se gândesc că celălalt munceşte mai mult şi să facă şi ei la fel.
Rep.: - Revenind la muzica şi la textele tale, pot să spun că ai cântece foarte frumoase, foarte cunoscute, care acum au fost preluate de copii, de tineri, dar care din păcate sunt schimbate în fel şi chip. Le modifică textele, este schimbată linia melodică... Inclusiv la Zilele Bistriţei, am văzut cântăreţi care au preluat, de exemplu, din repertoriul doamnei Valeria Peter Predescu. Eu cred că fiecare ar trebui să cânte din repertoriul lui, dacă-l are, fiindcă doar prin cântecul tău te poţi remarca. Altfel, eşti doar copia nereuşită a altui artist. Nu te doare, acolo, departe de ţară, când îţi auzi cântecele „ciopârţite”?
Valentina Suciu Turdean: - Mă doare, dar nu am ce face. Asta e situaţia. Dacă ei aşa consideră că vor ajunge artişti, aşa să facă. Dar eu le dau un sfat. Îmi pot cânta cântecele, pentru că şi eu am cântat alte cântece până când am învăţat. Dar nu am înregistrat, nu am schimbat, nu am luat o strofă de la un cântec şi una din alt cântec că, vezi Doamne, nu se ştie. Ba, eu ştiu. Chiar dacă a luat doar o parte din cântec, eu o cunosc. Nu am atât de multe cântece încât să le uit. Eu am muncit pentru aceste cântece şi sunt exact aşa cum le-au cântat fluieraşii, iar ei niciodată nu le vor putea cânta aşa. Doar li se pare. Am avut ocazia chiar în Spania să-mi aud un cântec – De-ar veni câşlegile. Toţi cei care cunosc muzica populară ştiu că acest cântec este al meu. Nu o să vă spun cine este solistul care mi-a transformat cântecul. Să ştii că am plâns. Dacă ar fi cântat-o aşa cum este, spuneam că îi este dragă şi s-o cânte, dar nu aşa. Nu sunt de acord.
Rep.: - Cred că ar trebui să faceţi la fel cum au făcut unii artişti consacraţi, să vă înregistraţi cântecele cu drept de autor, şi cum auzi că cineva că l-a imprimat, să-l dai în judecată. Dar pentru asta trebuie să fii în ţară. Aşa, încet-încet, se vor potoli. Avem probleme inclusiv cu cei care le încarcă pe youtube, unde tineri interpreţi au postat cântece care nu le aparţineau. Au fost solişti consacraţi care i-au dat în judecată şi i-au obligat să şteargă piesele. Pentru că ei au muncit, şi-au făcut un nume şi nu este normal să vină altul să-şi facă videoclipuri pe piesele lor. Fiecare trebuie să muncească. Să revenim la cariera ta. Bănuiesc că, până ai ajuns la radio, au fost nişte festivaluri la care ai participat.
Valentina Suciu Turdean: - Am participat la un festival, la Buzău, unde am obţinut locul întâi. Acolo a fost televiziunea şi radiodifuziunea română şi de atunci mi-am început cariera. Am participat la foarte multe concursuri, până când mi-am zis că nu mai vreau să particip. Am luat toate premiile mele şi am ajuns la radio şi la televiziune. Din păcate, sunt mulţi care vor să fie din prima cap de afiş.
Rep: - Este nevoie de multă muncă, trebuie să mergi pas cu pas pe acest drum al cântecului popular.
Valentina Suciu Turdean: - Da, trebuie să ai cântecele tale. Eu aşa îi sfătuiesc pe tineri, să meargă să mai culeagă, dacă mai există, folclor. Dar, dacă nu mai sunt fluieraşi, şezători, este cam greu.
Rep.: - Da, dar există multe culegeri de folclor din care te poţi inspira. Sunt şi la arhive asemenea cărţi, doar trebuie să meargă să caute ori să-şi caute textier, să găsească un om din vatra satului să-i facă cântecul, pentru că, cu textierii din ziua de azi te trezeşti că toate cântecele sunt la fel. Sunt multe exemple. Aici este o adevărată industrie de făcut bani în detrimentul folclorului. Ce părere ai de faptul că în ultima perioadă toţi tinerii interpreţi sunt îmbrăcaţi la fel, indiferent că vin de pe Sălăuţa, Ţibleş, de pe Bârgău, de la Cluj? Ce se întâmplă cu costumele populare?
Valentina Suciu Turdean: - Costumele pe care le port sunt cusute de mine. Eu am învăţat de mică să cos. Dar nu sunt toate vechi, sunt noi, cusute pe pânză albă, la fel ca cele vechi. Îmi plac mult hainele autentice. Am văzut că acum fetele toate sunt îmbrăcate în roşu, toate au ţinte. Toate sunt aranjate la fel. Cred că le-ar sta foarte frumos cu nişte costume cum se purtau pe vremuri.
Rep.: - De exemplu, de la noi, din zonă, nu mai poartă nimeni clopul cu oglinzi, purtat la Târgul de la Spermezeu de toate fetele.
Valentina Suciu Turdean: - Da, şi eu am.
Rep.: - Ce spun străinii când văd clopul nostru cu păun?
Valentina Suciu Turdean: - Le place foarte mult. Cred că clopul cu păun este apreciat în toată lumea. Sunt foarte frumoase hainele vechi, cusute, ţesute, opincile. Eu am mers la toate concursurile cu opini. Dacă vrei să fii autentic, trebuie să ai cu costumul complet. Aş vrea să mai menţionez că, la noile cântece, melodiile ar fi bine să bată cu textul. Nu poţi cânta o doină pe muzică de joc. De exemplu la textul „Doru-mi-i mamă de tine” să ai muzică de joc. Omul nu ştie ce să facă: să joace ori să plângă. Textul trebuie să bată cu melodia. Dacă e de jale, să fie de jale, dacă e de joc, să fie de joc. Asta este părerea mea.
Rep: - Observ că nu ţi-ai uitat vorba de acasă. Am observat la mulţi tineri că, după foarte puţin timp, nu mai ştiu limba română. Tu nu ţi-ai uitat vorba. Se uită vorba de acasă?
Valentina Suciu Turdean: - Nu. Se uită doar dacă vrei tu să uiţi. Să ştie lumea unde ai ajuns. Am învăţat limba spaniolă pentru că acolo mi-am luat permisul. Dar mi-am impus ca cel puţin acasă să vorbim româneşte. Sunt şi cei care nu au niciun interes să-şi vorbească limba natală. Chiar şi după copii strigă în limba spaniolă.
Rep.: - Am văzut şi la mine în sat că vin nepoţii care nu mai pot vorbi cu bunicii. Ei vorbesc doar spaniolă. Este trist să vezi că nu se mai pot înţelege. Nu sunt şcoli româneşti acolo, unde ar putea învăţa?
Valentina Suciu Turdean: - Ar putea fi. Dar ar trebui să vorbească româneşte măcar în familie Am vecini acolo, şi mamele vorbesc doar spaniola cu copiii. Sigur, la şcoală şi la grădiniţă se vorbeşte doar spaniolă, dar acasă? Dar aici nu poţi spune nimic. Fiecare face cum gândeşte.
Rep.: - Ar fi bine să nu uităm vorba strămoşilor noştri pentru că este păcat. E o vorbă faină şi sfântă pentru noi. Spunea Episcopul Macarie, care este tot de pe Valea Ţibleşului, că în fiecare ţară, în fiecare colţ de lume există o mică Românie, pentru că sunt români din toate zonele. Şi acolo trebuie să ne reprezentăm cu cinste ţara. Nu-i de vină acest pământ pentru ceea ce fac conducătorii noştri. Pământul nostru este sfânt, ţara noastră este sfântă. Trebuie să ne iubim şi să ne apreciem ţara. Vreau să te întreb dacă de acum vom auzi mai des cântecele tale, dacă vei veni mai des în ţară. Ai proiecte de viitor? Pentru că, dacă nu vii tu, vor veni alţii care vor prelua cântecele tale şi le vor adapta.
Valentina Suciu Turdean: - Aşa este, am în primul rând o datorie faţă de bunul Dumnezeu pentru că mi-a dat glas. Eu trebuie să cânt, pentru că, odată şi o dată va trebui să răspund pentru ceea ce am primit şi nu am respectat. Mă bucur mult că am venit acasă, şi voi mai veni, cât de curând, de Crăciun. Am foarte mulţi colegi cu care mi-aş dori să mă întâlnesc.
Rep.: - Vreau să-mi promiţi că îţi vei imprima şi celelalte cântece pe care până acum nu ai reuşit să le imprimi. Unde ai făcut primele înregistrări?
Valentina Suciu Turdean: - Primele înregistrări pe care le am au fost făcute cu Radiodifuziunea Română, cu dirijorul George Vancu. Am avut fericita ocazie să înregistrez cu această orchestră, dar şi cu dirijorul Paraschiv Oprea, din păcate amândoi au trecut la cele veşnice. De câte ori îmi ascult cântecele, mă gândesc cu drag la cei cu care le-am imprimat. Voi face noi imprimări, am pregătite cântecele. Vreau să le imprim şi să le dăruiesc publicului, să le asculte şi să se veselească cu ele.
Rep.: - Un gând pentru cei de acasă...
Valentina Suciu Turdean: - Le dăruiesc cu drag cântecele mele, să le asculte, pentru că fără public eşti nimeni. Un solist, atunci când publicul îl încurajează este fericit şi dă tot ce are mai bun în el. Să dea bunul Dumnezeu să mă asculte cât mai des cu cântece noi.

https://www.youtube.com/watch?v=dW2XxxSS7tc