Doiniţa Fenechiu, preşedinta Asociaţiei "Amigos de los rumanos en Sevilla y Andalucia" din Sevilla: Am făcut această asociaţie pentru a reuni românii. Din păcate, copiii noştri ştiu doar spaniola. În casă nu se mai vorbeşte limba română

Rep.: - Doiniţa Fenechiu este preşedinta Asociaţiei "Amigos de los rumanos en Sevilla y Andalucia" din Sevilla. Ce ce se ocupă asociaţia, doar de cultură sau şi de partea socială?

         Doiniţa Fenechiu: - Asociaţia a fost constituită acum vreo 10 ani. În această perioadă am realizat mai multe activităţi culturale. Ţinând cont că eu sunt interpretă de muzică populară, reprezentăm România, le arătăm străinilor cultura şi tradiţia poporului român. Spaniolii sunt deschişi şi foarte primitori de cultură din alte ţări, fiind un popor foarte deschis spre cunoaştere. Cu un grup de studenţi români care studiază acolo, am vrea să aducem grupuri de spanioli să viziteze ţara noastră. Am multe prietene românce căsătorite cu spanioli care îşi doresc şi ele foarte mult să facem o asociaţie a românilor cu spanioli, ceva combinat. Foarte mulţi dintre ei au văzut deja România şi sunt foarte încântaţi de frumuseţea ţării noastre. Din păcate sunt foarte dezamăgiţi de infrastructura din ţara noastră. Iar noi, românii din diaspora, nu suntem ajutaţi, sprijiniţi.

         Rep.: - Ce probleme sunt? Ce ar trebui făcut?

         Doiniţa Fenechiu: - Deşi se fac multe proiecte la Ministerul Românilor de Pretutindeni, puţine ne ajută. Înţelegem că bugetul României este destul de restrâns, dar cred că ar trebui să fie accesate mult mai multe fonduri europene. Aici trebuie să lucreze foarte mult politicienii români. Cred că tinerii ar trebui implicaţi mai mult, în speciali cei care au studiat în străinătate. Universităţile din România ar trebui să colaboreze cu universităţile din străinătate unde învaţă români, să facă ceva ca să atragă aceşti studenţi, deşi cred că statului spaniol nu i-ar plăcea foarte mult, pentru că ei investesc foarte mult în burse pentru studenţi. Învăţământul universitar din Spania este foarte bine pus la punct, studenţilor care au note bune li se plătesc toate cheltuielile universitare.

         Rep.: - Ştiu că luptaţi pentru ca românii de acolo să-şi păstreze identitatea. Sunt români care pleacă din ţară şi îşi uită limba, tradiţiile. Cum menţineţi legătura cu ţara?

         Doiniţa Fenechiu: - Din păcate, copiii care se nasc acolo vorbesc doar spaniola. În casă nu se mai vorbeşte limba română. Am o relaţie foarte bună cu biserică, nu doar în cadrul asociaţiei. Eu, personal, cânt la strană, sunt un creştin ortodox practicant. Românii lucrează foarte mult. Îşi duc acolo copiii la şcoală, iar ei învaţă spaniola. Timpul petrecut cu copiii este foarte scurt, doar seara târziu sau la sfârşit de săptămână, astfel că copiii se rup de limba română. Avem cazuri de copii care nu înţeleg deloc limba română. Deşi le cer părinţilor să aducă copiii la asociaţie să ne jucăm, să vorbim în limba română, pentru ca atunci când copilul vine în vacanţă în România să ştie să vorbească cu vecinii, cu verişorii. Sunt foarte mulţi români care nu mai vor să vorbească româneşte. Poate că interesul statului din care au emigrat i-a făcut pe români să fie aşa. Sunt foarte mulţi români, în special în zona Andaluzia, care lucrează doar în agricultură, în sere. Bărbaţii îşi mai găsesc de lucru în construcţii şi la ateliere de mecanică sau fabrici. Românii sunt foarte bine văzuţi în Spania, dar avem şi probleme cu conaţionalii noştri de etnie romă care ne-au strictat foarte mult imaginea, care nu vor să se integreze. Deşi statul spaniol îi caută, în sprijină foarte mult, ei nu-şi înscriu copiii nici în Spania, nici în România. Avem copii care au 7 ani şi nu au certificate de naştere. Sunt aceleaşi probleme ca şi acasă. Sunt şi familii de etnie romă de care sunt foarte mândră. De exemplu, cunosc copii romi care sunt studenţi la Conservator, în Sevilla. Sunt foarte mândră de ei. Spaniolii nu fac diferenţe. Copilul, dacă este bun, nu contează rasa sau naţionalitatea. Este doar un copil care este bun şi harnic, iar ei vor să integreze pe toată lumea.

         Rep.: - În urmă cu 10 ani aţi înfiinţat o asociaţie. Care a fost scopul?

         Doiniţa Fenechiu: - Scopul asociaţiei a fost ideea de a uni, de a ţine românii uniţi. Am dorit să avem o bază legală prin care să putem cere ajutor. În Spania nu poţi organiza niciun eveniment fără aceste asociaţii. Sediul asociaţiei se află la mine acasă. Noi nu am vrut să ne axăm pe partea politică, pentru că guvernele se schimbă şi... Noi suntem de la început apolitici. Am făcut această asociaţie pentru a reuni românii, pentru a promova românii, le arăta spaniolilor că avem o cultură frumoasă, ştim să ne distrăm, avem costume populare care sunt foarte apreciate. Avem inclusiv o expoziţie cu costumele noastre populare, cu ştergare, cu covoraşe, lucruri pe care ni le-am adus fiecare, din zona de unde a venit – Moldova, Muntenia, Transilvania sau Banat. Avem un registru în care ţinem evidenţa acestor lucruri, care sunt fie donate fie, atunci când cineva se retrage din asociaţie le poate lua. Am cerut costume populare de la Ministerul Culturii, în campania electorală primeam promisiuni, dar niciodată nu le-am primit. Am primit de la o doamnă, cadou, 12 costume. Dar, din păcate, nu suntem sprijiniţi deloc, deşi relaţia noastră cu Consulatul este foarte bună.

         Rep.: - Am primit foarte multe sesizări de la bistriţenii plecaţi care spun că nu sunt ascultaţi şi ajutaţi de consulate, la ambasade.

         Doiniţa Fenechiu: - Sunt mulţi care nu vor să mai înveţe. Acum, cererile la Consulat se depun online. Am invitat de multe ori românii să le arăt, pas cu pas, cum se depune o cerere la Consulat pentru acte, dar din păcate nu a venit nimeni, pur şi simplu se opresc doar la cei ştiu să facă. Trebuie să ne integrăm. Cu toţii avem telefoane inteligente, cont pe facebook, dar nu ştim să ne facem o programare la medic sau la Consulat.

               Rep.: - Ce v-a determinat să plecaţi de acasă?

         Doiniţa Fenechiu: - Deşi am avut un serviciu bun, am plecat pentru că eram foarte supărată pe statul român. Am divorţat şi pentru cele două fetiţe pe care le-am crescut singură am primit o pensie alimentară de 10 euro, bani pe care nu i-am primit de la tatăl copiilor niciodată. M-am gândit că nu le voi putea oferi un viitor în ţară. Am renunţat la muzică, pentru că eu cântam la Ansamblul Măgura Codlea, şi am plecat să lupt pentru cei doi copii. Fetele au fost apreciate în Spania, niciodată nu le-a jignit nimeni pentru că sunt românce. Acest lucru îl cer şi îl vreau şi de la statul român. Să facă ceva pentru copiii din România, să-i sprijine, să se intereseze de soarta lor. Când am mers la poliţie în România să-mi reclam fostul soţ că nu plăteşte pensie alimentară, mi-am spus că ei nu îmi caută soţul. Nu i-a interesat situaţia celor doi copii.

         Rep.: - În Spania care ar fi fost situaţia?

         Doiniţa Fenechiu: - În Spania, dacă divorţează un cuplu, în cazul în care statul decide că copiii rămân la mamă, 70% din salariul tatălui se duce pentru întreţinerea copiilor. Chiar dacă tatăl nu lucrează, există stabilită o sumă minimă care trebuie asigurată. Acolo nu există copil fără ajutor. Oamenii care dintr-un motiv sau altul nu au putut să revină la muncă au un ajutor de 400 şi ceva de euro. În România nu prea sunt salarii de 400 de euro. Viaţa în Spania nu este scumpă. În Spania se trăieşte decent, frumos. Este păcat că inteligenţa României pleacă în ţări străine.

         Rep.: - Pe dumneavoastră sau fiicele dumneavoastră, ce v-ar putea determina să vă întoarceţi acasă? Sau nu mai există nicio şansă?

         Doiniţa Fenechiu: -  Nu cred că fetele mele vor mai veni acasă, astfel că pierdem generaţii întregi. Sunt mii de tineri care au studiat acolo. Poate că sunt printre ei care ar reveni. Eu m-am recăsătorit cu un cetăţean spaniol, avem o situaţie bună. Fetele mele au avut bursă, pentru că au învăţat foarte bine. Nu ştiu ce ar putea să le promită sau ofere statul român. Eu mă bucur că am plecat acolo, că le-am dus într-o lume civilizată, dar când eu nu voi mai fi, ele vor fi străine, se vor rupe de ţară.

         Rep.: - Cum se adună românii în Spania? De sărbători – Paşte, Crăciun – vă întâlniţi?

         Doiniţa Fenechiu: - Da, noi trăim foarte intens sărbătorile. Cred că noi trăim mai intens sărbătorile acolo decât în România. Noi petrecem româneşte, facem mâncarea noastră românească, cu cozonaci, cu sărmăluţe. În ziua de Paşti am cântat la o petrecerea românească. De Crăciun colindăm. Mergem la preot acasă, la prieteni, la Consulat. Invit copiii să înveţe colinde, piese populare, pentru că fără aceste lucruri, chiar nu ai nicio legătură cu România. De asta aş vrea ca Ministerul de Externe să se intereseze de aceşti tineri care au învăţat în străinătate, pentru că ei sunt bogăţia ţării.

         Rep.: - Ce părere aveţi de faptul că în ultima perioadă România pune accent pe întoarcerea românilor acasă. Concret. Vin oficialii din Bucureşti în mijlocul dumneavoastră?

         Doiniţa Fenechiu: - Da, vin. Cunosc familii de români care au revenit acasă, dar după un an-doi şi-au cheltuit banii în România s-au întors. În România, oamenii nu sunt ajutaţi să-şi deschidă o afacere, birocraţia este foarte mare. Sunt opriţi, au foarte multe bariere. Cunosc români care şi-au vândut apartamentele în Spania, au venit şi şi-au cumpărat case în România, şi-au deschis afaceri care nu le-au mers şi s-au întors în Spania, pentru că li s-a promis ceva când au revenit, adică vreo 30-40.000 euro, dar.... Dacă vrei să ajuţi, scuteşte-l 5 ani de impozite, aşa cum face statul spaniol cu chinezii. Chinezii care vin în Spania, 5 ani de zile nu plătesc impozit. Românii trebuie ajutaţi, sunt studenţi care au studiat, statul nu ar trebui să lase aceşti intelectuali să plece, să rămână să facă proiecte pe bani europeni în ţară.

         Rep.: - Văd că sunteţi o luptătoare. Am întâlnit români frumoşi peste tot în lume, au fost foarte mulţi oficiali care au venit la acţiunile noastre, dar am întâlnit şi altfel de oameni, care n-au ieşit din birouri. Oficialităţile vin în mijlocul dumneavoastră, la evenimentele dumneavoastră?

         Doiniţa Fenechiu: - Vin întotdeauna la evenimentele mele, pentru că şi eu am răspuns la invitaţia lor şi se simt puţin obligaţi. La evenimentele corpului diplomatic, la întâlnirile oficialităţilor întotdeauna am fost invitată să cânt şi atunci şi eu, la rândul meu, am avut susţinerea lor. N-aş putea spune că funcţionarii din Consulat s-ar integra foarte mult. Dar funcţionarul român ar trebui să ştie că este plătit de noi, de toţi, şi că el ar trebui să stea în slujba poporului, a românilor. Există o barieră.

         Rep.: -Am văzut că organizaţi petreceri româneşti, cum ar fi cea de Sfinţii Constantin şi Elena, unde a venit şi bistriţeanca noastră Maria Blaga. Cum se distrează românii la aceste întâlniri?

         Ea: - Foarte frumos. Am cântat la petrecerea ardelenilor din Spania. Au fost vreo 200 şi ceva de români, bineînţeles că nu doar ardeleni, au venit români chiar şi de la 400 de km să petreacă. Românii muncesc mult, dar ştiu şi să se distreze şi se distrează frumos şi-şi poartă cu mândrie portul popular. Îndemn de mult ori româncele să se îmbrace duminică, la biserică, în costumul popular, să aibă fiecare român un tricolor în casă. La 1 Decembrie, când s-a sărbătorit Centenarul Marii Uniri, am fost invitată de corpul diplomatic – Ambasada şi Consulatul – la evenimentul festiv. Am trăit nişte momente în care am simţit că-mi voi pierde inima. Am cântat „Noi suntem români”, alături de consult, iar fetele din spatele meu ţineau steagul României. Un ambasador a luat steagul de la fete şi ne-a înfăşurat, pe mine şi pe consul, în steagul românesc. La un moment dat am simţit că corpul meu este undeva departe şi doar vocea mea a rămas acolo. Au fost trăiri mai intense decât acasă. Este un sentiment unic.

         Rep.: - Cum aţi ajuns la Bistriţa?

         Doiniţa Fenechiu: - Sunt fericită că sunt la Bistriţa. Am ajuns aici printr-un coleg, Doru Cârţu, şi caut pe cineva care să mă ajute să imprim câteva piese, să mă ajute cu texte, linie melodică. Astfel că i-am scris Mariei Blaga, pe urmă imediat am vorbit şi s-a legat o prietenie frumoasă. Aşa cum ea s-a deschis spre mine, eu vreau ca ea să meargă să simtă trăirile românilor din Spania.

         Rep.: - Pregătiţi un album?

         Doiniţa Fenechiu: - Da, cu ajutorul textelor Mariei Blaga şi liniei melodice, iar orchestraţia aparţine Studioului Marcel Avram.

         Rep.: - În Spania se organizează lansări de CD?

         Doiniţa Fenechiu: - Deocamdată nu am avut nicio lansare. Am participat la lansări de cărţi. Este un scriitor român, Gheorghe Vinţanu, de la Turda, care a fost exilat în străinătate de foarte mulţi ani, care a tradus foarte multe cărţi din spaniolă în română. De fiecare dată când prezintă aceste cărţi, mă invită să cânt, să fiu prezentă acolo. În octombrie, acest scriitor va traduce o carte despre viaţa Regelui Carlos, unde o voi invita şi pe Maria Blaga. Vom fi într-un cadru regal.

         Rep: - Spaniolii întârzie sau sunt punctuali?

         Doiniţa Fenechiu: - Spaniolii sunt foarte calzi. Se spune că eşti acasă unde te simţi acasă. Eu deja mă simt acolo acasă. După trei ani  şi jumătate m-am întors cu soţul aici, să trăim în România. Dar, totuşi, am spus că aş vrea să-mi duc copiii acolo. Soţului meu îi place aici, cântă cu mine româneşte, este înnebunit de tot, apreciază enorm românii, spune că nu degeaba a ajuns Traian în Dacia. El spune că poporul nostru are ceva aparte, că avem ceva comun cu poporul spaniol. Ei sunt foarte calzi, primitori, sunt săritori la necaz. Comunitatea românească de la Sevilla are o biserică ortodoxă, unde se oficiază gratis. Cred că suntem singurii din comunitate care nu plătim chirie. Părintele nostru este de la Sighişoara. Dar oare noi, am putea oferi unei comunităţi o biserică?

         Rep.: - Ce proiecte de viitor aveţi cu asociaţia?

         Doiniţa Fenechiu: - Următorul proiect este sărbătorirea Zilei Românilor de Pretutindeni, un eveniment organizat cu toţi românii din provincie care se pot aduna. În Sevilla, cu documente, sunt 17.000 români, dar în Spania sunt câteva milioane. Românii sunt pe primul loc ca număr de emigranţi în Spania. Iar în provincia Andaluzia, 90% dintre români sunt bistriţeni.

         Rep.: - Cum sunt bistriţenii? Ne fac cinste acolo?

         Doiniţa Fenechiu: - Cu ocazia Centenarului Marii Uniri, am fost invitată la Roqueta de Mar, acolo unde majoritatea locuitorilor sunt din Bistriţa. Au fost acolo în jur de 3000 de persoane. M-am simţit în România. N-am văzut de mult atât de mulţi români adunaţi. Acolo am cunoscut şi delegaţia oficială din Bistriţa-Năsăud. Oficialităţile şi spaniolii sunt mult mai direcţi.

         Rep.: - Un mesaj pentru cei de acasă.

         Doiniţa Fenechiu: - Să lupte pentru ca în România să se schimbe ceva. Aş avea şi un mesaj pentru politicienii români. Dacă au fost aleşi, să asculte vocea poporului. Asta ar trebui să facă politicienii din România.

         Rep: - Vă mulţumesc şi mult succes în tot ceea ce faceţi. Poate ne întâlnim şi cu literatura acolo, în mijlocul românilor din Spania.