Pr. Vasile Beni: Popas duhovnicesc la sărbătoarea Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin

  ,,Cartea părintelui Feier se alcătuieşte {...}î ntr-un preţios documentar pe temeiul căruia, în sfârşit, voi înainta Sfântului Sinod propunerea pentru canonizarea Cuviosului Pahomie de la Gledin, încă o nestemată în cununa cea neveştejită a sfinţilor români”(Arhiepiscopul Bartolomeu în cartea Cuviosul ierarh Pahomie de la Gledin, Editura Renaşterea 2004).

Dragii noştri credincioşi!

Din anul 2007, locuitorii satului Gledin, comuna Monor, din județul Bistrița-Năsăud, îl sărbătoresc pe 14 aprilie, cu mare evlavie, pe unul dintre sfinții români care și-a făcut cunoscută sfințenia vieții și dincolo de granițe și care a adus, prin viața sa, cinste acestui sat bistrițean.

Sfântul ierarh Pahomie s-a născut în anul 1674 în satul Gledin din ţinutul Bistriţei într-o familie preoțească și a primit la botez numele Petru. Părinții săi, preotul Iftimie și preoteasa Ana, l-au crescut și educat în valorile credinței creștine.

A fost un tânăr cuminte şi credincios, optând încă din tinerețe pentru viața monahală. Contextul politic dificil din Transilvania îl determină să treacă munții și să se stabilească la Mânăstirea Neamț. Aici, la vârsta de 23 de ani, depune voturile monahale și primește numele de Pahomie. Va avea ascultare de paraclisier și pentru vrednicia sa a fost hirotonit preot. În anul 1702, atunci când egumenul Ioan a trecut la cele veșnice, deși foarte tânăr și împotriva voinței sale, Pahomie a fost ales să îl înlocuiască.

În acea perioadă se făcuseră vestite numele și înălțimea duhovnicească a Sfântului Dimitrie al Rostovului. Pahomie a ales să meargă să îl cunoască și să ia sfat duhovnicesc de la acesta. Gândul pe care îl avea era liniștirea sa în pustnicie, iar Sfântul Dimitrie l-a binecuvântat să facă acest lucru.

Când s-a întors la Neamț a spus părinților dorința sa duhovnicească, iar aceștia au îngăduit să renunțe la egumenie. Se retrage în pustie la poalele muntelui Chiriac și începe acolo, împreună cu câțiva ucenici, ceea ce avea să fie mai târziu Schitul Pocrov.

Bunul Dumnezeu a rânduit însă altă cale pentru Sfântul Pahomie. El a fost desemnat să fie episcop al Romanului în urma morții Preasfințitului Lavrentie. A fost ridicat la demnitatea arhieriei în anul 1706. A păstorit cu vrednicie și dăruire eparhia vreme de peste șapte ani, la sfârșitul cărora se retrage revenind la muntele Chiriac, la mult-iubita sa viață pustnicească.

A zidit aici o biserică cu hramul Acoperământul sau Pocrovul Maicii Domnului. De la Sfântul Pahomie se păstrează în pomelnicul triptic al Mânăstirii o rugăciune deosebit de frumoasă în care cere Bunului Dumnezeu să păzească „această sfântă biserică supt aripile milii şi sfinţiii Sale, să trimită oameni carii plac lui Dumnezeu, la acest sfânt loc, scrie Sfântul: buni, smeriţi, învăţaţi, credincioşi”.

Într-una din predicile la această sărbătoare, mitropolitul nostru Andrei spunea: „Avem legat de suflet și un punct din Testamentul Mitropolitului Bartolomeu, care ne-a lăsat această îndatorire sfântă de a cultiva, de a mări, de a amplifica cultul Sfântului Pahomie de la Gledin și al sfinților mărturisitori năsăudeni. Așa cum ați auzit, Dumnezeu, prin Sfântul Său Prooroc David, ne îndeamnă: „Lăudați pe Domnul întru sfinții Lui!”. Astăzi, în ziua mutării sale la Cer, dorim să-L lăudam pe Dumnezeu prin Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin. Omul acesta, care s-a născut în Gledin, face cinste Bisericii noastre! Lumea se secularizează, slăbește credința și dragostea față de neam, de valorile, de tradițiile lui. Și atunci, aducându-ne aminte de Sfântul Pahomie de la Gledin, dorim să și întărim în sufletele oamenilor convingerea că merită păstrate aceste sfinte tradiții, cultivate de sfinții noștri înaintași. Cuviosul Pahomie rămâne pentru noi toți un model de viață sfântă, un exemplu de trăire pentru Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, un ecou de prețuire a adevăratelor valori”.

Sfântul Pahomie a trecut la Domnul în anul 1724. Sfintele sale moaște au stat o vreme în paraclisul Sfântului Ștefan de la Mănăstirea Pecerska fiind aduse apoi la mânăstirea sa, Schitul Pocrov.        

 La încheierea acestui popas duhovnicesc la sărbătoarea Sfântului Pahomie de la Gledin, să zicem şi noi cu imnul acatist: „Stea mult-luminoasă, răsărită în ținutul Gledinului, ai strălucit ca un semn dumnezeiesc în pământul Moldovei, luminând inimile credincioșilor. Stâlp neclintit al rugăciunii curate, podoabă aleasă a ierarhilor români și ctitor al Schitului Pocrov din lavra Neamțului, Sfinte Ierarhe Pahomie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre”. Amin!