Port pe umeri durerile lumii

 Toți oamenii, din naștere, au capacitatea de a simți psihic, sufletește durerea altora.   Cercetările științifice ne spun despre faptul că  un tip anume de personalitate la unii oameni   este  rădăcina  suferinței lor psihice.  Este vorba de  oamenii cu capacitate empatică puternică. 

  Când  un om interpretează eul altor oameni după propriul lui eu trăiește greu, pentru că îi cunoaște empatic pe ceilalți.  De aici,  vedem cum oamenii empatici receptează într-un mod aparte ceea ce este în jurul lor, ei transpun simpatetic viața celorlalți și,  astfel,  trăiesc afectiv mai complicat.  Este și cazul meu.

Am trăit depresii dureroase și intense despre care am constatat ulterior că nu erau ale mele, erau ale unor ființe din familia mea, sau ale altor ființe din jurul meu.  

Personal, toată viața mea am simțit suferințele celor din jur.  Într-un târziu, ceea ce m-a ajutat a fost faptul că am descărcat teribilele stări prin acțiuni concrete de ajutor, prin Rugăciune și prin Lacrimi. Au fost și situații când am suferit și am intrat în Tăceri grele, asta fiindcă nu puteam interveni să ajut pe cei suferinzi, datorită refuzului acelor ființe de a fi ajutate, sau a fricii paralizante ce mi-o produceau, prin comportamentele lor manifestate față de mine, sau față de alte persoane, eu fiind prezentă.   

La un moment dat, am studiat cărți despre diferite afecțiuni psihice, fenomene psihice, cărți care m-au ajutat să înțeleg în ce situație mă aflam. Era vorba că trăiam suferințele emoționale ale celorlați, dar și ale mele. Deci, trăiam durerile din două lumi, a mea interioară și a celorlalți.  Era copleșitor, dar, prin studiu și Rugăciune  am conștientizat  că este vorba de  capacitatea mea empatică, de tipul meu de personalitate ca ființă foarte sensibilă din naștere.  

În ultimul timp se vorbește în spațiul public despre faptul că a fi empatic este ceva pozitiv în viața omului. Și,  auzim îndemnuri către semeni să fie empatici cu ceilalți. Dar unii oameni nu pot fi empatici pentru că sunt din naștere fără credință în fenomenele parapsihice, fără credință în Dumnezeu,   sunt alexitimici, sau și-au pierdut pe parcursul vieții această posibilitate de a empatiza. Acestora li se cere  degeaba  să aibă empatie, să empatizeze cu suferințele semenilor lor!

A fi empatic înseamnă să ai capacitatea de a simți concret emoțiile celorlalți, ca și cum ar fi propriile sentimente. Sunt cărți în care scrie că empatia este numită simț parapsihic. În fapt empatia este o capacitate psihică pe care o au majoritatea oamenilor, cu excepția celor care au anumite suferințe. Fie că se nasc  fără această capacitate, fie că și-au pierdut capacitatea de a fi empatici din cauza unui mod de viață  vicios, cu adicții, mod de viață care duce la pierderea acestei calități umane foarte importante.    

Nu demult, am studiat cărți, aduse în calea mea de Dumnezeu, prin care am reușit, cât de cât, să controlez empatia ce îmi produce o suferință copleșitoare. Mă ajut cu medicina alternativă, cu remedii naturiste, mai ales  cu esențele florale și privitul frumuseților naturii, dar cel mai mult cu Rugăciunea.

Prin credință neclintită în Divinitate și prin Rugăciune, în Prezent reușesc să știu, deși nu întotdeauna,  când suferințele mele psihologice sunt ale mele, provin din interiorul meu și când sunt ale celorlalte ființe.  Acum știu că fenomenul sensibilității psihice, emoționale  este prezent  la mulți oameni, așa cum este și  la mine,  și reprezintă un tip anume de personalitate. 

Știu că există fenomene inexplicabile.

Pentru întreaga Omenire depresia este o suferință mare, grea și foarte concretă.

Este de dorit ca persoanele sensibile să își conștientizeze empatia și să învețe cum să scadă intensitatea emoțiilor dobândite empatic, situație în care nu mai pot apărea trăsăturile indezirabile ale sensibilității lor.   

Urmare a faptului că am fost și sunt atentă la suferințele tuturor ființelor omenești, copii și adulți,  suferințe pe care le-am simțit concret în psihicul și corpul meu, încerc, cât pot de des,  să cer sprijin de la Dumnezeu.

Sunt  ajutată de Divinitatea puternică, copleșitoare din interiorul meu, Energie Divină în care cred cu toată ființa mea.

Această putere lăuntrică  m-a ajutat  azi să vorbesc, în scris, despre   depresie și empatie.

Vă doresc tuturor să Îl iubiți în primul rând pe Dumnezeu.