Eu și tata

Dorina Catarig din satul Mureșenilor, s-a înscris cu succes în lumea autorilor de cărți, cartea fiind pentru ea un mod de recreere, o ploaie de lumină și o voce a speranței.

Cu un suflet romantic, Dorina a așezat în cărțile sale, 6 la număr, iubire, sentimente, notițe vechi, vise, amintiri, gânduri luate parcă din celebrul cuplu de  îndrăgostiți Isis-Osiris, din mitologia egipteană.

Pe drumul creațiilor literare, Dorina a avut un sprijin de nădejde, un om înțelept, plin de responsabilitate, putere și curaj, un om al cărților și culturii, care a îndemnat-o să citească și să scrie. Acest om nu este altcineva decât iubitul său tată, Leon Catarig, care în această vară s-a mutat de la noi și probabil va amenaja un alt muzeu în cer și va scrie nu despre sătenii lui dragi rebrișoreni, ci despre îngeri, care l-au primit cu drag în corul lor, lăsând un loc liber la bas în corul bisericesc din localitate.

În memoria tatălui său, scriitoarea Dorina, membră a Ligii Scriitorilor Români, Filiala Năsăud, a scos această carte la Editura Giroc, Timișoara, editor  scriitorul Daniel Luca. O carte în care cei doi, tata și fata, se completează reciproc nu numai în scris, ci în toate activitățile culturale pe care le-au organizat în satul natal. „El a fost întotdeauna acolo pentru mine, spune autoarea, și chiar și atunci  când nu înțelegeam deciziile sale, am știut că el doar încearcă să mă îndrume pe calea cea mai bună. A fost întotdeauna pentru mine un model de responsabilitate, un exemplu perfect. Relația noastră a evoluat în timp, devenind colegi de condei, am fost mai deschiși, respectând diferențele dintre noi, găsind modalități de a le  depăși într-un mod constructiv. Scrisul, gândurile și ideile noastre creative au întărit relația noastră și ne-a adus mai aproape unul de celălalt, fiind întotdeauna  alături de mine, mă  susținea și mă încuraja să merg mai departe pe calea scrisului, un câștig curat pentru formarea personalității și răspândirea luminii cunoașterii  între cititori.”

Cartea de față este o rememorare a amintirilor trezind respect și admirație din partea fiicei față de tată, acel om puternic și înțelept, care a învățat-o atâtea  lucruri valoroase despre viață și împreună au slăvit satul și l-au făcut cunoscut prin cultură, prin cărțile lor scrise de doi oameni simpli, dar cu o inimă mare. „Fiecare zi pentru noi a fost o lecție de viață și ocazia de a descoperi noi perspective și trăiri. Într-o lume în care valorile se schimbă rapid, tata Leon, membru în Liga Scriitorilor, coleg cu mine în ale scrisului, a fost un om care și-a păstrat  integritatea și valorile tradiționale, m-a învățat să fiu un om de caracter și să lupt pentru valorile mele. El m-a  învățat că respectul, onestitatea și modestia sunt virtuți esențiale în viața fiecărui om.”

Cartea este un dialog între cei doi, TATĂ și FIICĂ, două persoane speciale din lumea satului, cu gânduri și idei comune, doi oameni ai cărților scrise cu  emoție și intensitate și un atașament de apartenență a satului  cu prima manifestare culturală de mare amploare din județ, unde s-au implicat - „Primăvara Rebrișoreană”, sărbătoarea portului și obiceiurilor locului, prima întâlnire cu fiii satului și primele simpozioane de etnografie și folclor pe teme locale din mediul  rural, așa cum precizează presa vremii despre comuna Rebrișoara, comună pilot pe linie culturală.