Ecoul nou/Răsunetul, 1989: Vocea luptei și dorul libertății au adus VIRTUTEA ROMÂNĂ RENĂSCUTĂ

E greu să pui acum în litera tiparului revărsa­rea de libertate care a curs pe străzile Bistri­ței, precum undele vije­lioase ale Someșului, Șieului și tuturor văilor ce pogoară din munții noștri seculari. La înce­put nu ne-a venit să credem. Și, totuși, a fost aievea. Bistrițenii nu s-au arătat mai prejos decât frații lor din toate provinciile României eterne. Au pornit de pe platforma industrială, din vest, din apus și au ajuns în Piața Petru Rareș, la un răsărit. Au fost câteva sute la început, pentru ca apoi să izvo­rască cu miile în con­știința ținută până ieri în cătușele unei dictaturi cum poate că România nu a cunoscut de la înte­meierea sa. Putem fi mândri că prin cugetul nostru cinstit, prin lozin­cile scandate, printr-o voință fermă, Bistrița a fost fermă, dar pașnică, Bistrița, județul Bistrița-Năsăud fiind cele două mari entități care au pu­tut comunica televiziunii din București, la puține momente după cucerirea de către mase a studiou­rilor, că soarele a alun­gat norii tăcerii din aces­te străvechi ținuturi ro­mânești, dar că totul se desfășoară într-o ordine și disciplină desăvârșite, proprii unui popor civili­zat ce-și merită pe deplin locul în Europa și în în­treaga lume.

O spunem răspicat, la Bistrița, la această mare demonstrație, la această măreațăsărbătoare și luptă, nu huliganii, nu delincvenții, nu cercurile reacționare de aiurea ne-au dat și cerut liber­tatea, pâinea și pacea, in­dependența și suveranitatea, ci sufletele cinsti­te, sufletele conștiente, animate de cel mai fier­binte și autentic patrio­tism.

Prin intermediul lu­minii tiparului le mul­țumim tuturor acelora — și au fost mulți, imensa majoritate, că nu s-au lăsat copleșiți de durere și consternare, în fața crimelor premeditate săvârșite în alte orașe din țară, de clica dictatoria­lă. Deopotrivă am văzut cu ochii noștri că arma­ta a fost și este cu po­porul, pătrunsă de nă­zuințele lui supreme. E greu acum să facem o cronică a fiecărui pas, a zecilor de mii de pași străbătuți sub zodia ade­văratei demnități. Ceea ce trebuie să nu uităm, și nu vom uita, e că pro­ducătorii, făuritorii de bunuri materiale și spirituale, muncitorii, mulți, foarte mulți tineri au avut discernământul necesar, au scandat lozincile care au mobilizat pe cei încă nehotărâți. Nu-i acuzăm nici pe aceștia deoarece s-au dumirit ce­va mai greu că libertate, frumosul, omenia sunt posibile, că în mai puțin de o jumătate de zi cătușele cugetului, al dulcelui grai românesc, a trăirilor și simțămintelor adevărate pot fi desferecate în simbolurile purtate — bradul cel veșnic tânăr, am simțit cu toții nemaipomenita forță a unei nații redeșteptate. Deopotrivă, însă lacrimile cugetului, ale ochilor și inimii s-au izvodit într-un fierbinte omagium într-un pios omagiu pentru Timișoara, București, Cluj, Sibiu și pentru toți frații noștri de această limbă, pentru toți  toți oamenii cu aleasă simțire din această patrie care au căzut eroic pe altarul libertății.

După ce, ca razele în­seși, mulțimea pașnică a ajuns în fața județului (n.n. – Prefectura actuală), la cererea maselor, așa cum a fost firesc, repre­zentanții lor au fost pri­miți de fosta conducere. În spiritul adevărului trebuie spus că s-a ma­nifestat o anume timidi­tate, o reținere omeneș­te firească.

Cei prezenți însă la ceasul adevăratei istorii nu se cunoașteau. Dar s-au regăsit foarte repe­de și împreună, au con­stituit Consiliul Județean al Salvării Naționale, care, așa cum veți afla din pa­ginile acestui ziar și-au intrat în atribuțiile de primă urgență.

La ora la care redac­tăm aceste materiale, mulți dintre cei mulți au plecat la locurile de muncă să-și împlinească sfânta datorie față de populația acestui ținut, față de țară.

Cinste și omagiu tuturor!

* La apariţia primului număr al cotidianului judeţean Ecoul Nou au contribuit: Vasile Tabără, Gheorghe Crişan, Ioan Moise, Olimpiu Nuşfelean, Vasile Tamaş, Traian Săsărman, Vasile Gotean, Doina Niţoiu, Flavia Poenar, la care se adauga şi Gheorghe Rusu, cercetător ştiinţific şi director al Institutului de Cercetări în Electrotehnice Bistriţa, iar tiparul a fost realizat de Tipografia Bistriţa, Întreprinderea Poligrafică Cluj.