Icu Crăciun: Sloganuri și lozinci

Icu Crăciun

De la 1848 și până în zilele noastre, sloganurile sau lozincile politice au esențializat, nu de puține ori, îndemnuri sau chemări menite să mobilizeze și să unească în „cuget și simțiri” (cum zice Poetul) populații sau comunități care să ducă la îndeplinirea lor.
La adunarea de la Blaj, de pe Câmpia Libertății, revoluționarii români de la 1848 au strigat „Noi vrem să ne unim cu Țara”. Pentru zeci de generații de transilvăneni ea s-a transformat într-un ideal pentru care merita chiar și sacrificiul suprem; aceeași lozincă (întemeiată și de bună credință) s-a scandat și la Marea Adunare de la Alba Iulia în anul de grație 1918. Bine ar fi ca basarabenii de astăzi să și-o însușească și s-o urmeze din nou.
Mai târziu, după 1944, când armata sovietică a ocupat România și a impus cu ajutorul tancurilor partidul unic comunist timp de 45 de ani, s-a propovăduit falsa libertate prin sloganul: „Stalin și poporul rus/Libertate ne-au adus”, condamnându-se S.U.A. și Occidentul prin formulări de genul: „Imperialist american/Căde-ți-ar bomba în ocean!”, „Noi vrem pace în Balcani,/Fără anglo-americani!” sau „Unde sunt americanii?/S-au ascuns ca șobolanii!”. Lupta de clasă din „deceniul ticăloșilor” lui Gheorghe Gheorgiu-Dej avea lozincile: „Luca, Ana, Teo, Dej/Au băgat spaima-n burgheji” sau „Iu-iu-iu, tractorul ară/Iu-iu-iu, porumb, secară/Facem colective-n țară/Toți chiaburii ca să piară!” și multe altele. Tinerii erau îndemnați să se înroleze în formațiuni de muncă cu: „Dă-mi, tăticule, și mie/O lopată și-o mistrie/Să mă duc pe șantier/ Să mă fac brigadier”. La școală se învăța că albinele sovietice sunt mai blânde decât cele americane, iar piticii sovietici sunt mai mari decât cei din țara lui Faulkner. Alături de minciună, înfometare și frică, aceste „curate meșteșuguri de tâmpenie” (cum ar fi zis săracul Creangă) și-au atins scopul, întrucât s-au lipit de mintea unora, ca marca de scrisoare, încât și acum regretă acele vremuri.
În perioada cultului lui Ceaușescu, la mitinguri se striga: „Stima noastră și mândria/Ceaușescu, România!”, „Ceaușescu – P.C.R.!”, „Trăiască Partidul Comunist Român!”, „Ceaușescu reales/La al IX-lea Congres!”, „Avem pâine, avem sare/Avem și Canal la Mare/Să se plimbe cu vaporul/Ceaușescu și Poporul” (cu parafrazarea subterană, printre hâtri: „N-avem pâine, n-avem sare/Las’ c-avem Canal la Mare/Să se plimbe cu bărcuța/Ceaușescu și Lenuța”.
Cu ocazia evenimentelor din decembrie 1989 s-a scandat: „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Nu vă fie frică/Ceaușescu pică!”, „Noi sântem poporul/Jos cu dictatorul!”, „Libertate te iubim/Ori învingem, ori murim!”, „Luptăm, murim,/Dar liberi vrem să fim!”, „Jos cizmarul!”, „Jos savanta!”, „Ieri la Timișoara/Azi în toată țara!”, „Nu plecăm acasă/Morții nu ne lasă!”, „Fără violență!”, „Soldați, soldați,/Pe cine apărați?”, „Și voi sunteți părinți!”, „Și voi sunteți români!”, „Armata e cu noi!”, „Ole, ole,/Ceaușescu nu mai e!”, „Ceaușescu judecat/Pentru sângele vărsat!”, „Păcat, păcat/Pentru sângele vărsat!”, „Ceaușescu, de Crăciun/Porcul nostru cel mai bun!”. Pe ziduri s-a scris: „De Crăciun ne-am luat rația de libertate”, „Dreptate, ochii plânși cer să te vadă!” și mule altele.
Sub regimul lui Iliescu s-a scandat: „Ceaușescu, nu fi trist/Iliescu-i comunist!”, „Iliescu judecat/Pentru sângele vărsat!”, „Cine-a stat cinci ani la ruși/Nu poate gândi ca Bush!”, „Zoe și cu Nicu/Și-au schimbat tăticu!”, „F.S.N., F.S.N.,/Du-te în U.R.S.S.!”, „21-22,/Cine-a tras în noi?”, „Pe palatul Cotroceni/Cântă cucuveaua,/Iliescu și ai lui/Și-au găsit beleaua!”. Susținătorii lui Iliescu strigau din toți bojocii: „Noi muncim,/Nu gândim!”, „Moarte intelectualilor!”, „I.M.G.B./Face ordine!”, „Iliescu, nu ceda,/Muncitorii toți te vrea!”, „Iliescu, să fii tare/Cum a fost Ștefan cel Mare!”, „Iliescu, nu ceda,/Țara te va apăra!”, „Iliescu apare,/Soarele răsare!”, dar și unele licențioase, de genul: „Nu vrem bani,/Nu vrem valută,/Vrem ca Roman să ne…!”, invocat de numeroase gospodine înfocate. Să recunoaștem că toate aceste sloganuri și lozinci sintetizează mentalități și, la urma urmei, nivelul de cultură al celor care le-au rostit.
În anii din urmă, candidații la funcțiile de primari, consilieri județeni, deputați, senatori și președinți au imitat Occidentul, punându-și fiecare o poză cât mai fotogenică cu un slogan cât mai convingător pentru a fi ales de către popor. Să începem cu candidații de președinte. Klaus Iohannis: „Lege. Nu hoție./Fapte. Nu vorbărie./ România lucrului bine făcut”, Victor Ponta: „Președintele care unește” și „Mândri că suntem români”, Călin Popescu Tăriceanu: „Președinte. Bunăstare și respect”, Teodor Meleșcanu: „Votați Teodor Meleșcanu! Președinte competent și bun român”, Elena Udrea: „Bună pentru România” și „Să construim împreună România frumoasă”, Monica Macovei: „Macovei, mai bună decât ei!”, Kelemen Hunor: „Hunor, vocea unei comunități puternice”, Dan Diaconescu: „Acum ori niciodată”, William Brânză: „Să le spargem gașca”, Gheorghe Funar: „Votați Gheorghe Funar pentru o Românie demnă, unită și prosperă!”
Iată și câteva sloganuri ale unor candidați la primărie, care mai de care mai șturlubatice. Gabriel Mutu, candidat, sectorul 6: „Vorbește cu Mutu. Semnează pentru taxă ZERO la gunoi în sectorul 6”, Culcuș Argentina Elena, candidat primăria Mioveni: „Mioveni, numele tău e Argentina!”, Cristian Petrescu, candidat, sectorul 1: „Cheamă-l pe Cristi!”, Alexandru Nazare, candidat sectorul 1: „Tu în mine suntem 1”, Ioan Rus, primăria Cluj-Napoca: „Inimi lângă inima Transilvaniei”, Emil Boc, primăria Cluj-Napoca: „Boc, vecinul de la bloc” etc.
O candidată de președinte al Consiliului Județean Bacău, Codruța Arvinte, a avut sloganul: „Încearcă și cu o femeie!” Iar exemplele pot continua.
(surse: Internet)

Comentarii

30/07/16 16:01
cititor II

Iată o idee excelentă! Astfel de "perle" trebuie "tezaurizate" si transmise generatiilor viitoare, care au pierdut ocazia! Felicitari, Icu Craciun!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5