Suntem pe drumul cel bun

Deosebite şi importante au fost cuvintele scriitorilor care au vorbit în Sala de şedinţe a Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, în cadrul Colocviului „Rebreanu şi prozatorii români azi”, moderator: Ioan Pintea.

Am ales să încep acest articol cu bucuria pe care am simţit-o atunci când Doamna Irina Petraş, critic literar de excepţie al României, s-a exprimat că suntem pe drumul cel bun cu proza şi că s-au scris cărţi mari, după anul 1989, în ţara noastră.

Evenimentul cultural a debutat prin cuvântul directorului Centrului judeţean pentru cultură B-N, Domnul Florin Vasile Şomlea, care a subliniat importanţa cinstirii marilor valori ale României.

În debutul Colocviului, am ascultat cu toţii un Recital superb de muzică clasică cu grupul Pro Opera format din artiştii: Bogdan Nistor (bariton); Florin Pop (tenor); Alexandra Hodoan (mezzosoprană); Olga-Adriana Bordaş (pianistă).

Doamna Marta Petreu a povestit cum a scris romanul „Acasă, pe Câmpia Armaghedonului”.

Mai întâi, Marta Petreu, în cuvântul său, a replicat Irinei Petraş, (care spusese că literatura scrisă după anul 1989 despre comunism se cam opreşte, mai ales că şi scriitorii străini discută despre asta şi ar cere să se scrie despre alte teme din viaţa românilor), afirmând, în concordanţă şi cu Nichita Danilov, faptul că s-a scris doar despre o pojghiţă a celor întâmplate în comunism şi că de aici încolo „se va intra mai adânc” pentru a se scrie despre durerea şi umilinţa trăită de cei care au vieţuit în spaţiul socialismului real, adică state din Europa de Est. „Avem povestea pe spate, e atât de grea” a spus, plastic, Marta Petreu.

Domnul Nichita Danilov a povestit cum am scris romanul „Ambasadorul Invizibil”, dar ne-a adus în atenţie şi alte lucruri deosebit de interesante, inclusiv faptul că mai departe scriitorii au de ţinut cont, şi de „exploatat” mentalul colectiv al comunismului, dar şi despre rolul mediatizării în a activa interesul cititorului din zilele noastre. A spus că sunt necesare alte modele de mediatizare a cărţii, a scriitorilor şi de incitare a cititorilor.

Domnul Ioan Pintea, între altele, a vorbit despre fenomenul prozei ce se îndreaptă spre poveste ceea ce este un câştig. Se vede nevoia de a povesti a românilor.

Preşedintele Societăţii Scriitorilor BN, Andrei Moldovan, a afirmat că Liviu Rebreanu este un mare poet, că lirismul nu trebuie părăsit în ceea ce se scrie, apoi a spus despre faptul că Academia Română susţine o echipă de specialişti, coordonată de Niculae Gheran, din care face parte şi domnia sa, pentru a edita Opera magna în 10 volume.

Proiectul susţinut de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud va cuprinde romanele, nuvelele, piesele de teatru, jurnalul.

De asemenea, în alte cinci volume va fi publicată corespondeţa primită de Liviu Rebreanu, o oglindă a vieţii culturale şi politice din perioada interbelică, în total peste 2000 de scrisori vor apare în cărţi.

Domnul Cornel Cotuţiu a vorbit despre cele trei voci din opera lui Liviu Rebreanu: vocea iubirii, vocea pământului, vocea dreptăţii, dar şi disciplina construcţiei ficţiunii şi despre respectul pe care l-a avut Rebreanu pentru limba română, numindu-l nobilul Limbii Române.

Am asistat la o discuţie tehnică despre Realismul operei lui Liviu Rebreanu susţinută de Luigi Bambulea, care a pus întrebarea dacă scrisul lui Rebreanu e realist, şi domnia sa a şi răspuns că Rebreanu nu a scris o operă realistă. Tema a rămas în discuţie. Oricum, eu credeam că Domnul Luigi Bambulea îşi susţine teza de doctorat, aşa de amplu a prezentat, dar desigur foarte interesant şi documentat tot ce a spus.

Artiştii de la grupul Pro Opera menţionaţi mai sus, au susţinut în finalul întâlnirii un recital ce ne-a urcat sufletele spre măreţia lui Dumnezeu care le-a dat acest mare har: muzica.