Gândurile lui Vasile Ciherean

Preotul-poet Vasile Ciherean revine pe piaţa de carte cu volumul „Ritualul presentimentelor”, apărut la Editura Gedo. „Să revizuim ceea ce avem în inimă”, spune poetul, care se află „în comuniune” cu esenţele vieţii. O poezie despre smerenie, despre bucuria de a fi cu adevărat slujitor al adevărului: „adevărata smerenie apare/ la capătul unui eşec”. Atunci când murmurul amurgului şopteşte peste glia străbună „se termină muzica diurnă”, iar paşii, cu povara amăgirilor, sunt îndreptaţi spre vremelnicii. Convins că „singurătatea-i antecamera morţii”, Vasile Ciherean se apleacă cu bucurie spre comuniunea cu fraţii: „întreaga mea viaţă a fost/ o succesiune/ de a pori”. Adagiile din acest volum sunt structurate întru aşteptarea judecăţii de apoi: „universul în forma lui actuală/ nu va mai putea fi/ reprodus întocmai/ niciodată”. Este o anumită filozofie structurată în fiecare titlu şi în fiecare rând: „în viaţă, omul se-nalţă şi coboară/ aspiră şi regretă, uită/ şi este uitat”. Aforismul este la el acasă atunci când, ascultând o rază, corul de lumini sfinţeşte peste meridianele lumii. „Există oare sfârşit/ care să nu fi avut început”, se întreabă poetul, care prin vorbe de duh răspunde că salvarea este prin recunoaşterea greşelilor. Găsim , pe alocuri, gândurile preotului de la Lunca Ilvei: „greşelile mele/ apasă asupra întregii/comunităţi”. Credinciosul, care ar trebui să cunoască paradigma binelui, se apleacă cu dragoste spre citirea cărţii: „rugăciunea desăvârşită e/ cea făcută pentru binele duşmanilor proprii”. Despre maximele prezente în volum ne spune poetul că: „ne transmit mesaje/ mai ales/ într-o formă implicită”.

Volumul, apărut în condiţii deosebite, este un ritual al cuvintelor sacre întru împlinirea, prin cuvânt, a omului.