Poemul cu aripi

Părintele din Lunca Ilvei, Vasile Ciherean se află la al patrulea volum de versuri. Pe cât de simplu este intitulată cartea apărută la Grinata-“Poeme”, pe atât de profunde sunt versurile. Pe Drumul Luminii “ vecinătăţile-s laminate de îngeri/ câteva stele suflând peste sat/ în noaptea mirată/ deschid o fereastră în afara somnului”. Aici, în acest cadru mirific creează părintele poet, în nopţile lungi de iarnă, când în casă lumina focului dă credinţa, iar afară aerul tare leagă “gardurile vechi/ de arinii cu sticleţi îngheţaţi”. Lumea satului este atât de fain descrisă, încât ar trebui prezentat fiecare vers. Un teritoriu sacru cu “biserica bătrână/ cu mătăniile acolo tezaurizate/ cu demonii aceia mărunţi în/ flăcări/ cu îngerii în icoane mimând/ cuvintele din jurul potirului”.

Am vizitat, într-o zi de toamnă, când roadele pământului stăteau să cadă în hambare, casa părintelui Ciherean împreună cu părintele scriitor Ioan Pintea. Atunci am văzut frumuseţea interioară a omului care slujeşte cu aceeaşi dragoste cuvântul atât la altar, cât şi în vers: „ la taină oră/ când iedera inelează/ ziua falnicei biserici/ eu îngenunchiez/ sfios rostind un acatist pentru tine/ tu nu poţi fi uitat/ ţinut al Sălăuţei binecuvântat/ cu aspre costişe/ blânde coline/ şi inepuizabile grădini cu păuni/ peste care noaptea se întrerupe sonor/ grăbind sacerdoţii spre diurne izbânzi/ spre rugăciuni”. Urmărim un drum al sentimentelor deplinespre „parcele de cer/ locuite încă de pe acum de suflete/ cucernice”. O linie de dialog cu universul creator, cu natura, cu astrele: „ într-o îndepărtată vârstă/ m-a sărutat soarele”. Fiecare colţ de judeţ este surprins în opera poetului de la Şieu, Meseş, Heniu, Şanţ, Parva, Bichigiu, dar şi din alte zone, de pe Iza, Băişoara, Pojorâta: „ La Şieu candelele îmbătrânesc pe un pustiu/ de pe perete/ în dreapta dragostei”. Ploaia bacoviană este şi aici printr-un alt unghi: „ Ploaia trece/ neînsoţită de nimeni/ răcind un suspin” sau „ Ploaia s-a oprit/ Păsările albei amiezi se odihnesc sub crengi”.

Născut nu departe de Hordoul lui Căşbuc, părintele Ciherean nu-şi uită satul Bichigiu, locul dătător de esenţa vieţii: „ Peste copaci ninge lent/ O creangă miopă mă pândeşte de sus/ prin ochii unei vrăbii/ ca pe un gard viu, legat de amurg. Continuă în acelaşi registru în poemul dedicat lui Vasile Dâncu: „ Satul meu vecin cu luna/ Râvna mestecenilor, pomii cu rod îl slujesc/ vremelnic/ Duios îl cântă poetul”.

Ca într-un tablou de pictură naivă, purtând flăcări aprinse, poetul scrie un acatist, în care pădurea crăiasă desenează soarele pe turnul dogilor, într-un peisaj actual. Asemenea rugătoarelor mâini, poetul aduce roua eternă, fiind secondat de sunetul clopotelor: „ aici biserica albă îmbracă infinitul”.

Antologia cuprinde 16 poeme din volumele „ A şaptea viziune”, Ed. Aletheia 2003 şi „ Miercurea pe dinăuntru”, Ed. Grinta 2006, precum şi 52 de poeme noi, incluse în capitolul generos „Şi, şi”. O radiografie a vieţii pătrunse de spiritualitate, care îşi creşte rădăcinile în locul bătrânei vetre.