Nicolae Zăpârţan, AS-ul boxului bistriţean, în carte

Arta boxului are un rol bine definit în artele lumii. Încă din cele mai vechi timpuri marii noştri scriitori au nemurit în operă acest sport. Homer a descris în imagini literare lupta cu pumnii. În Iliada, Ahile „puse câştiguri la vajnicul joc al izbirii cu pumnul”. Scriitorul Vasile Jimboreanu aşază în pagini literare povestea unuia dintre cei mai apreciaţi antrenori ai boxului din România: Nicolae Zăpârţan.

Volumul „Emeritul între ring şi catedră”, apărut în Colecţia „Identităţi” a Editurii Karuna este un omagiu adus boxului bistriţean, dar şi personalităţii care a creat o adevărată şcoală europeană în urbea noastră. „Dacia” a fost prima asociaţie care în deceniul al VIII-lea al secolului trecut a pus bazele unei secţii de box la Bistriţa. Primul antrenor calificat a fost Cotu Ovidiu. De-a lungul timpului, antrenorii care au slujit la Bistriţa au adus rezultate judeţului, însă cele mai multe medalii le are în palmares sportivul şi antrenorul Nicolae Zăpârţan.

Născut la 26 octombrie 1958, în ziua de Sfântul Dumitru, într-o familie înstărită din Şieu Odorhei, Nicolae Zăpârţan cochetează, în clasele V-VII, la Liceul Andrei Mureşanu, cu tenisul de masă, intrând în posesia câtorva trofee. Însă datorită verişorilor săi frecventează sala de box AS Dacia. În anul 1977 Vasile Jimboreanu consemna în ziarul „Ecoul”, sub titlul „Mănuşa afirmării” una dintre primele victorii ale lui Zăpârţan, titlul de cel mai tehnic boxer al Galei. După absolvirea Institutului de Educaţie Fizică şi Sport de la Bucureşti, Nicolae Zăpârţan se dedică şi catedrei, fiind în paralel atât un sportiv cu performanţe, cât şi un dascăl care a avut de-a lungul vremii rezultate deosebite: „Au fost foarte multe momente plăcute în cariera mea”, declara într-un interviu Zăpârţan. Punctând doar câteva, amintim anul 1984, când a fost numit antrenor la Lotul Naţional de Juniori; 1985 Întrecerile Mondialelor; 1987 – primele medalii de aur; 1990-1991 – trei sportivi selecţionaţi la Centrul Olimpic; 1993 – Campionatul Naţional al Cluburilor Voinţa, unde a cucerit cinci titluri; 1998 – 2000 –calificări în finala Naţionalelor de Juniori; 2001- medalie de argint la naţionalele de juniori, bronz la Europenele din Bosnia Herţegovina; 2002 – bronz la Campionatul Naţional; 2003 – medalii de aur la naţionalele de senioare; 2003 – medalie de bronz la Europenele de Senioare desfăşurate la Pecs, Ungaria.

În cei 28 de ani de carieră ca antrenor, Nicolae Zăpârţan a adus în judeţul nostru peste 500 medalii. Cu siguranţă numai lectura acestor trofee ne face să ne aplecăm în faţa celui care a primit de mai multe ori medalia de merit din partea instituţiilor abilitate. Cetăţean de Onoare al comunei natale –Şieu Odorhei, dar şi al comunei Dumitriţa, unde activează ca profesor, Nicolae Zăpârţan este omul care a făcut ca pumnul să strălucească căpătând culoarea aurului. Mulţi dintre cei care îl apreciază pe antrenorul emerit îşi aşază gândurile şi în această carte. Colegul de bancă, Silviu Albu, acum şi el profesor, îl vedea în clasa a V-a „Un băiat frumos, blond, cu ochii vioi şi foarte expresiv”. La rândul lui, viceprimarul Bistriţei, George Avram, care a practicat şi el acest sport, spune despre antrenorul Zăpârţan: „A contribuit foarte mult la menţinerea boxului bistriţean în elita naţională şi internaţională, ajutând totodată şi la creşterea valorii boxului românesc. Este considerat o persoană puternică, sociabilă şi cu un dezvoltat spirit de învingător, un bun pedagog şi, de asemenea, psiholog, reuşind să transmită sportivilor pe care-i antrenează multe din calităţile lui”. Antrenorul de la CSM Sibiu, Emil Bihoreanu spune despre colegul lui: „Mi-a pătruns în imagine ca un om modest, inteligent, un om care ai la orice oră ce discuta, de la cine să obţii o vorbă bună şi un sfat pe care să-l poţi folosi”. Regretatul primar al comunei Şieu Odorhei, Viorel Chirlejan, spunea despre Cetăţeanul de Onoare al comunei, Nicolae Zăpârţan că „avea o filozofie de viaţă demnă de urmat, fiind un model pentru comună”. Despre calitatea de profesor şi director vorbeşte inspectorul şcolar general Vasile Marc: „De peste 26 ani, ca profesor şi de peste 14 ani ca director de şcoală, Nicolae Zăpârţan a reuşit, la Budacu de Sus, ca dintr-o şcoală grea, cu multe probleme, să facă una în care să predomine liniştea, autoritatea, performanţa, având o infrastructură la toate nivelele, care poate concura cu orice şcoală din mediul urban”.

Volumul este ilustrat cu fotografii care confirmă, încă o dată, frumuseţea acestui sport, dar şi cu fotografii de familie care arată armonia în care a trăit de-a lungul timpului Nicolae Zăpârţan. O carte care va rămâne în biblioteca istoriei sportive a judeţului, acolo unde personajul îşi merită locul şi acolo unde Vasile Jimboreanu a adunat sportivi de elită.