D-zeu îi ajută pe cei vrednici

Trebuie să recunosc că apariţia acestui articol e într-o oarecare măsură legată şi de intervenţia unui ins, ce se ascunde sub protecţia atât de larg răspândită şi mult hulită a anonimatului, care a încercat cu câtăva vreme în urmă ” să ne convingă “ susţinând sentenţios că: ” V. R. este parohul bisericii parohiale Strâmba !..“.

Iniţial am considerat că o fi vreo scăpare a omului, ce nu trebuie nici măcar luată în seamă câtă vreme pentru noi, mai ales pentru cei din Valea Bârgăului, e notoriu faptul că aici păstoreşte, se îngrijeşte, veghează de activitatea spirituală a credincioşilor săi, nu de azi sau ieri, ci din 1998, adică de aproape doisprezece ani de zile încoace vrednicul părinte Murgoi Ioan-Ştefan !

Mi-am zis totuşi să-l inoportunez pe bunul părinte cu o scurtă vizită, mai ales că ne-am cunoscut la scurtă vreme după debutul activităţii sale la Strâmba. Impresia generală cu care am rămas atunci a fost una deloc optimistă, mai degrabă una de compasiune şi avea la bază faptul că unica şi aproape insignifianta sursă de venit a familiei - salariul de 150 lei/lună, pe care-l primea de la stat - nu-i ajungea nici măcar să-şi procure laptele praf pentru cei doi copilaşi. Chiria pentru spaţiul locativ pe care îl ocupa, construit de regretatul meu verişor Ioan Baciu, înainte de a se muta în Banat şi pe care nu-l pot uita pentru osârdia şi argumentele de bun simţ pe care le-a găsit şi folosit cu multă iscusinţă în 1983, propabil într-un moment de sclipire a inteligenţei sale de om simplu, de truditor în construcţii, pentru a îndupleca reprezentanţii autorităţilor judeţene ale vremii să fie de acord cu construirea Bisericii ” Naşterea Maicii Domnului “ de aici, îi era suportată de…….părinţi ! Aceştia au apreciat că: ” nu-şi pot lăsa fiul, nora şi nepoţii în suferinţă !“. De aceea, au decis ca tot din două în două săptămâni să se înfăţişeze la Strâmba cu bani şi cele necesare.

Părintele se confrunta cu o sumedenie de alte probleme: trebuia să slujească într-o parohie recent înfiinţată, cu un număr foarte mic de credincioşi - împreună cu Filia Dumbrava, comuna Livezile abia dacă numără 120 familii - şi tare săracă, în care o parte dintre localnici nu erau obişnuiţi să cerceteze biserica, iar numărul celor dispuşi să se implice în soluţionarea problemelor parohiei era destul de limitat. Mai târziu aveam să constat că situaţia departe de a se fi îmbunătăţit, se agravase, ajunsese să n-aibă nici prescure pentru slujbe şi nici cui se plânge pentru că oricând se putea aştepta la reacţii şi reproşuri nu tocmai dintre cele mai agreabile, de genul: ” Bine, bine părinte, dar atunci când ai cerut să fi numit în funcţie n-ai cunoscut şi nu te-ai documentat în prealabil în legătură cu situaţia din parohie ? !“.

În pofida acestor greutăţi şi situaţii aproape extreme, care pe alţii i-ar fi determinat să renunţe, aveam să constat că distinsul paroh nu s-a lăsat copleşit, ci apreciind că: ” orice tip de parohie trebuie păstorită, indiferent de greutăţile pe care le întâmpină “ şi că: ” orice om trebuie păstorit pentru a ajunge la mântuire “ a făcut ceea ce a învăţat la Seminarul Teologic Ortodox Român şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca şi ceea ce i se cere oricărui slujitor al Domnului: să se roage cu patos într-o atmosferă de deplină evlavie. La aceasta contribuie în ultima perioadă şi tânărul cântăreţ al bisericii, Pintilescu Mihai-Vasile, student anul II la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii ” Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca, înzestrat de D-zeu cu o voce angelică. Nu întâmplător s-a dus vestea în legătură cu cadrul special şi pioşenia rugăciunilor din micuţa biserică, care a început din ce în ce mai mult să fie cercetată. La Sf. Liturghie şi la celelalte servicii religioase pot fi întâlniţi în mod curent nu numai enoriaşi din parohie şi din celelalte sate învecinate, dar chiar şi din municipiul Bistriţa şi din alte localităţi. De altfel, V.U., un foarte bun amic, cu nevasta suferindă de un reumatism anchilozant mi s-a confesat că atmosfera specială pe care părintele reuşeşte să o creeze are efecte benefice mai mult decât evidente asupra sănătăţii, stării fizice şi psihice a soţiei sale, duce la întremare sufletească, ceea ce îl determină de ani buni să fie nelipsit cu întrega familie de la activităţile desfăşurate aici. Progresele înregistrate în domeniul activităţii spirituale i-au permis părintelui o abordare de pe o altă poziţie a problemelor administrative din parohie şi mai ales să pună în operă unele dintre proiectele şi iniţiativele sale.

Reamintim faptul că lăcaşul de cult de la Strâmba are o istorie cu totul specială. A fost construit, în perioada 21.11.1983 – 30.09.1989, a fostului regim totalitar din România şi a politicii ateiste specifice acelor vremi. Acest fapt vorbeşte, după opinia noastră, de la sine despre calitatea elementului uman din zona Văii Bârgăului şi de pe meleagurile Bistriţei şi Năsăudului. Sufletul şi catalizatorul întregii acţiuni a fost locuitorul Ioan Gherghel, care, în anul 1987, a donat suma de 46.440 lei ( o sumă destul de importantă dacă avem în vedere că preţul unui autoturism Dacia era de 70.000 lei – n.n.), iar împreună cu părintele Suciu Ioan, de la Rusu Bârgăului, ce deservea Filia Strâmba şi rudele acestuia au asigurat materialele de construcţie necesare. Documentele existente consemnează cu o deosebită precizie şi minuţiozitate numele şi aportul altor numeroşi oameni de mare omenie, care au făcut danii pentru realizarea sfântului lăcaş, constituindu-se în dovezi de netăgăduit peste ani ce atestă mărinimia şi faptele nobile ale autorilor lor. Spaţiul limitat ne împiedecă să-i nominalizăm pe toţi. De aceea, ne limităm să menţionăm enoriaşii din parohiile ortodoxe române: Ilva Mică – 4000 lei + iconostaşul, Susenii Bârgăului – 5000 lei, Josenii Bârgăului – 10.000 lei, iar cea din Prundu Bârgăului, prin părintele iconom stavrofor Ioan Jauca şi părintele iconom stavrofor Vasile Turcu - 11.332 lei. Clopotul bisericii a fost donat de familiile Petre Vrâncean, Nicuşor Budăcan şi Dumitru Budăcan, toţi din Joseni.

Sfântul lăcaş a fost târnosit la 18.10.1991 de Preasfinţitul Episcop Vicar Irineu Bistriţeanul, fiind înconjurat de Preacucernicul părinte protopop Ioan Baciu şi un sobor de 29 slujitori ai Sfântului Altar. Din acel an, parohia Strâmba a devenit parohie de sine stătătoare, ce include şi Filia Dumbrava, comuna Livezile.

După instalare, tânărul părinte paroh Murgoi Ioan-Ştefan, cu ajutorul autorităţilor administraţiei publice locale – consiliului local, primăriei şi primarilor comunei – iniţial a d-lui Inginer Mititean-Pop Valentin, actualmente Director coordonator al Direcţiei Judeţene pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Bistriţa-Năsăud, în ultimele legislaturi a d-lui Tudorel Ciotmonda – şi a enoriaşilor localnici şi celor din afara parohiei, printre care s-au numărat : Sinefta şi Ioan Stehuţă, Moldovan Costan, Pavel Ştefan, Curta Dorin, Benţa Simion şi alţii de la Strâmba, Stăjerean Ioan , directorul general al S.C. Goldplast S.A. Bistriţa, Deac Viorel de la S.C. Mobiforest S.A. Bistriţa, a doamnelor Oprea Mariana şi Puşă Mărioara a finalizat lucrările la sfântul lăcaş, a demarat şi finalizat lucrările la casa parohială, ce au îmbogăţit şi înnobilat zestrea edilitar-gospodărească a localităţii.

Nu întâmplător la 09 mai 2010, cu ocazia resfinţirii sfântului lăcaş de la Strâmba, Preasfinţia Sa Vasile Someşanul, episcop-vicar de la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, a ţinut să remarce meritele părintelui în toate aceste înfăptuiri.

Ca un intelectual ce se respectă s-a implicat în redactarea monografiei satului şi a bisericii. În acest sens, s-a dovedit foarte inspirat, apelând la oameni foarte buni cunoscători ai istoriei locale cum au fost Andrei Gherghel, fost primar al comunei Josenii Bârgăului, Pudilic Ioan, fost consilier local, Platon Aurel şi alţi gospodari de frunte ai satului, trecuţi ulterior din păcate în lumea celor drepţi, a studiat statistici şi date oficiale, documente existente la primărie, la Arhivele Naţionale şi la alte instituţii, iar pe baza lor a elaborat lucrări apreciate nu numai pe plan local, dar şi la întrunirile profesionale precum şi la examenul de masterat pe care l-a susţinut şi promovat cu brio cu câtva timp în urmă.

E adevărat că nici în prezent părintele nu are o situaţie pe roze, se confruntă cu greutăţi şi necazuri despre care preferă să nu vorbească, dar care mai transpar şi devin sesizabile din când în când. Aceasta nu-l împiedecă să rămână aşa cum a fost din totdeauna: sensibil şi receptiv, deosebit de milostiv şi generos faţă de cei aflaţi în nevoie. Chiar la data vizitei noastre avea în program ajutorarea unei familii cu şapte copii din comuna vecină Livezile, orfani de mamă, iar tatăl suferind, aşa că fără să ne propunem niciunul nici celălalt în mod special acest lucru, am avut posibilitatea să asist la acţiunea filantropică a părintelui. La destinaţie am constatat că trecea drept om de-al casei motiv pentru că gazdele lăsase uşa descuiată, aşa cum procedau în vremea copilăriei majoritatea consătenilor mei. A apărut aproape instantaneu o vecină, ce avea grijă de casă, iar părintele a început să-i plaseze, iar eu să număr doar pentru mine : una, două, trei prescuri, ( pe parcurs am renunţat să mai număr), până ce le-a umplut frigiderul, iar în final l-am auzit spunând cu o nedisimulată satisfacţie: ” acum ştiu că au asigurată pâinea pentru o săptămână ! “

Greutăţile personale nu-l împiedecă să gândească pozitiv şi să-şi stabilească obiective de perspectivă. În agenda curentă a preocupărilor sale şi-a înscris o nouă preocupare majoră: edificarea unei noi biserici ortodoxe în Filia Dumbrava, comuna Livezile. Aici se află vechea biserică de câteva veacuri a Suseniului, satul natal a autorului acestor rânduri, care la începutul secolului trecut, respectiv, în anul 1909, în timp ce păstorea preacucernicul părinte protopop Eliseu Dan, după construirea actualei biserici , a fost donată creştinilor ortodocşi din Livezile. După câţiva ani, fiul acestuia, fostul avocat şi om politic Tudor Dan, în cadrul onorării promisiunilor făcute localnicilor, a sprijinit comunitatea românească ortodoxă din Livezile să-şi edifice actuala biserică, iar vechea biserică a Suseniului a ajuns la Dumbrava. Trecerea anilor şi patina vremurilor şi-au pus din plin amprenta asupra funcţionalităţii sfântului lăcaş. În aceste condiţii, apar pe deplin justificate demersurile părintelui pentru elaborarea documentaţiei tehnice şi proiectului de execuţie, pentru obţinerea acordurilor şi avizelor necesare pentru edificarea unei noi biserici la Dumbrava. În aceste zile se efectuează studiul geo necesar la autorizare. Bunul părinte contează în principal pe sprijinul autorităţilor administraţiei publice locale, a consiliului local şi primarului comunei Livezile, d-l Olimpiu Neamţ precum şi a tuturor celor care i-au fost şi în alte ocazii alături. Este încântat de faptul că proiectantul a decis să elaboreze documentaţia tehnică şi proiectul de execuţie cu titlu gratuit, ceea ce poate fi considerat un insemn de bun augur pentru ceea ce şi-a propus să infăptuiască şi o confirmare a faptului că D-zeu îi ajută pe cei vrednici. Dorim bunului părinte Murgoi Ioan-Ştefan să adauge la palmaresul realizărilor sale acest nou şi important obiectiv. Doamne ajută !.