„Pentru mine, literatura e bucurie”

1. Cum a fost, din punctul dumneavoastră de vedere, anul cultural 2009 la nivel naţional? Dar local?

Se vorbeşte despre un an cultural ca despre unul politic, financiar, medical. Aspectul acesta a devenit posibil odată cu înmulţirea oamenilor de cultură. Şi mă gândesc aici nu doar la scriitori,deşi aceştia îmi plac mie cel mai mult. Scriitorii şi operele lor. Cărţile sunt mediul meu înconjurător, iar literatura e bucurie a fiinţei mele. Trăiesc în lumea cărţilor o viaţă paralelă, care îmi dă energie, optimism, nu mă lasă în seama regretelor, a deznădejdii, a renunţării.

Târgurile de carte au însemnat în 2009 bogăţie de titluri vechi şi noi, într-o deplină uitare că, economic, parcurgem vremuri grele. Cel mai interesant moment literar al anului a fost acordarea Premiului Nobel Hertei Muller. Numele scriitoarei a devenit un reper şi o certitudine că de pe harta Suediei se vede şi România.

Ultima vreme ne-a obişnuit că atât în plan naţional, cât şi în plan local nu se întâmplă niciun eveniment fără a nu fi consemnat, prezentat, comentat într-o carte. Simpozioane, colocvii, cenacluri sunt surse de alcătuire a cărţilor cu autori colectivi. Zilele ne sunt măcinate de o fobie în a lăsa urme scrise.

În Bistriţa, singura instituţie care coagulează acţiuni culturale diverse – muzică, teatru, literatură – este Centrul Cultural Municipal „George Coşbuc”, director - profesor, doctor, Dorel Cosma – unde, în anul care tocmai s-a încheiat, s-au desfăşurat acţiuni demne de orice mare oraş al lumii occidentale: Viena, Paris, Berlin. Chiar dacă trăim în provincie, cultural suntem la înălţimea unor capitale ale lumii europene.

2. Ce acţiuni importante a avut Societatea Scriitorilor Bistriţeni în 2009?

La Societate Scriitorilor Bistriţeni au avut loc, în primul rând, multe lansări de cărţi ale membrilor Societăţii, dar nu numai. S-au derulat două proiecte, în cadrul cărora am avut invitaţi scriitori din Chişinău şi din Alba-Iulia. A fost continuat Festivalul de literatură „Univers la cireş”. Serile răcoroase de vară ne-au adunat sub cerul liber, în grădina Centrului, în compania unor recitaluri de poezie de neuitat. Lecturile publice au constituit prilej de apropiere a textului, în mod direct, de cititorul imediat. Prezentarea Antologiei „Scriitori bistriţeni” în Spania a fost încă un moment al recunoaşterii valorilor literare româneşti în spaţii culturale îndepărtate geografic, dar nu şi sufleteşte.

3. Anul acesta s-a schimbat şi numele Societăţii Scriitorilor Bistriţeni în Societatea Scriitorilor „Conexiuni”. Care a fost motivaţia?

Pentru că Societatea trebuia să poarte un nume, i-am spus „Conexiuni”, înrudind-o astfel mai bine cu revista şi cenaclul, cu acelaşi nume. Ţinând cont de modele, precum Arboroasa, Junimea, am considerat necesară o focalizare a preocupărilor, a activităţii diverse, o numire a colaborării cu oameni din alte domenii decât literatura, cu alte instituţii, de profil cultural. Apoi, dorim să-i atragem spre Societatea Conexiuni şi pe cei care nu aparţin Bistriţei, dar care, prin ceea ce creează, au un cuvânt de spus în mişcarea culturală contemporană.

4. Vom avea alte antologii sau cărţi cu implicarea membrilor Societăţii „Conexiuni”?

Membrii Societăţii s-au bucurat de o bună reprezentare în programul literar de activităţi, ei având prilejul să participe la două turnee, internaţionale, de promovare a literaturii scrise, să facă parte din Antologia”Scriitori bistriţeni”, tradusă în şapte limbi de circulaţie actuală, să beneficieze de un cadru ospitalier pentru fiecare lansare de carte proprie. În anul ce tocmai a început, ne propunem apariţia unei noi antologii de poezie a scriitorilor care frecventează Societatea „Conexiuni” şi continuarea traducerii Antologiei existente şi în alte limbi.

5. Pentru dumneavoastră personal, ce a însemnat 2009?

În 2009, am scris două cărţi de poezie („Dulcele meu amar”, Ed. Eikon, Cluj, Premiul special la Concursul de poezie „Prima iubire” de la Reghin, Mureş şi „Poezia noastră cea de toate zilele”, Ed. Nico, Mureş ) şi o carte de publicistică ce adună opiniile apărute în cotidianul „Mesagerul de B-N” ( „Cartea de joc”, Ed. Eikon, Cluj). Am început colaborarea la revista „Vatra veche” (Mureş), redactor-şef Nicolae Băciuţ, şi am participat la Proiectul iniţiat de Mesagerul, „Bursa ideilor pentru un brand cultural al Bistriţei”. 2009 a mai însemnat şi experienţa unei emisiuni realizate la Focus TV, „Anotimp cultural”, în care i-am avut invitaţi pe colegi - cant-autori, plasticieni, poeţi, prozatori - ce şi-au prezentat opera într-un mod original, spre bucuria bistriţenilor care doresc să ştie mai multe despre oamenii de cultură din oraşul în care trăiesc.

6. Proiecte pentru 2010?

2010 va aşeza mai bine Societatea „Conexiuni” pe coordonatele cu care am fost obişnuiţi. În plus, ne propunem să derulăm activităţi cu autori profesionişti, spre o bună reprezentare a ceea ce înseamnă respectarea valorilor de oriunde ar fi. Avem anunţată vizita unor scriitori din Spania şi prinde contur turneul de promovare a literaturii române în Republica Moldova, Bulgaria, Grecia, Serbia. Începem anul cu omagierea lui Mihai Eminescu, în 15 ianuarie, şi cu lansarea numărului 12 al revistei „Conexiuni”, proaspăt ieşit de sub tipar.

7. Veţi continua Concursul de critică literară destinat tinerilor?

Tinerii creatori şi-au găsit, de fiecare dată, locul în Societatea „Conexiuni”. Fiecare număr de revistă cuprinde pagini pentru debut, stabilite în cadrul cenaclurilor desfăşurate în fiecare lună. Concursul de critică literară pentru elevi continuă anul acesta şi lucrările comentate vor aparţine în exclusivitate membrilor Societăţii, cu menţiunea că Regulamentul de participare şi desfăşurare şi cărţile în discuţie vor fi trimise şi în alte colţuri din ţară, din dorinţa de a da un caracter naţional Concursului de critică literară pentru elevi.

8. Un mesaj pentru membrii Societăţii?

La capitolul mesaje publice sunt total nepregătită. Cărţile , implicarea în viaţa literară, ideile şi opiniile mele sper să fie ele însele un mesaj convingător. Şi faptul că citesc cu interes cărţile colegilor, primite cu autograf, şi scriu despre ele, cu toată priceperea mea. Totuşi, le-aş dori colegilor, să nu uite că fiecare îşi scrie/ trăieşte cărţile pe cont propriu şi că e loc sub soare pentru fiecare.