Primim la redacţie şi publicăm

Mai binecuvântează Doamne Dumnezeule această unitate gazetărească şi pe toate personalităţile care luptă şi cu condeiul pentru stârpirea din rădăcini a minciunilor şi a fărădelegilor care au pus stăpânire şi pe ţara noastră.

Mult stimate domnule redactor şef şi colaboratori,

Vă rog să-mi permiteţi rugămintea de vă reaminti că mă numesc Rus Ioan, din Săsarm, nr. 56, com. Chiuza, să vă mulţumesc şi pentru faptul că aţi binevoit să-mi publicaţi în întregime cele două articole, unul din secţia de „Chirurgie”, celălalt de la „Reumatologie”, amândouă de la spitalul din oraşul Beclean. Vă mai rog, din toată inima şi din tot sufletul, să binevoiţi să-mi publicaţi în întregime şi acest articol pentru care vă mulţumesc anticipat. Vă rămân profund recunoscător din punct de vedere moral şi material. Sfânta Treime vă va răsplăti prin rugăciunile şi slujbele care le dau, cu multiplele calităţi ce vă caracterizează, să fie transmise şi urmaşilor. În perioada 4-11 iunie a.c., am fost internat la secţia de Oftalmologie din Bistriţa, secţie condusă cu onoare şi multă competenţă de către mult stimatele doamne Petrinca Mihaela – ca şef de secţie, doamna Kantor Elisabeta Maria, care cu multă conştiinciozitate aplică în întregime multiplele calităţi pe care le-a primit de la bunul Dumnezeu, poate şi în urma rugăciunilor părinţilor şi pentru faptul că doamna doctor Kantor a primit la botez şi numele de Maria, ca şi Preacurata Fecioară, Mama Domnului Iisus cel Înviat şi Înălţat. Doamna doctor Kantor a mai primit de sus, de la Bunul Dumnezeu, şi doi îngeraşi de copii, care doresc să crească ca două floricele frumoase, frumoase în Grădina şui Iisus, iar Maica Domnului să-i aibă şi să ne aibă în pază şi să ne ocrotească, chiar şi în ultimele clipe ale vieţii. Doamna doctor Kantor, prin înţelepciune, şi-a format un colectiv din doamnele asistente, în frunte cu d-na asistentă şefă Viţelaru Angela care, împreună lucrează, ajutându-se şi se iubesc ca adevărate surori de sânge, conducându-se după dictonul creştin:

Unde este iubire, acolo este şi pace

Unde este pace, acolo este şi binecuvântare

Unde este binecuvântare, acolo este şi Dumnezeu, iar unde este Dumnezeu, acolo este bine.

După cum harnicele albine zboară din floare în floare pentru a aduna nectarul, tot aşa şi harnicele doamne asistente aleargă de la bolnav la bolnav, administrează corect şi la timp medicamentele prescrise de doamna doctor Kantor, care este mult iubită de tot personalul şi de către toţi pacienţii pentru că vorbeşte foarte frumos, atât în sala de tratament, cât şi în timpul operaţiei, parcă-ţi vorbeşte nu un om ci un înger.

Fiind internat la această secţie MODEL, încă din prima zi am simţit multă milă şi dragoste faţă de aproapele aflat în suferinţă din partea întregului personal. Înainte de operaţie m-am rugat, zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, cât ai trăit pe pământ, ai vindecat toată boala şi neputinţa în popor, ai vindecat chiar şi pe orbul din naştere; binecuvântează şi mânuţele doamnei doctor Kantor, ca prin operaţie, să-mi recapăt vederea, care a şi reuşit, mulţumindu-i lui Iisus şi doamnei doctor. Mă rog Domnului Dumnezeu şi mă gândesc, oare după cât timp de la această primă operaţie voi simţi iar binecuvântatele mânuţe ale doamnei doctor Kantor şi pe ochiul stâng, ca să-mi recapăt vederea în totalitate. Mă gândesc tot timpul unde mai încap multiplele calităţi în sufleţelul doamnei doctor Kantor, calităţi care le revarsă asupra tuturor pacienţilor aflaţi în suferinţă. Cred că este un miracol.

Cine şi unde s-a mai văzut ca doctorul să meargă prin saloane, să ia de braţ pacientul, să-l ducă în sala de tratament şi apoi la operaţie? Acest lucru îl face numai doamna doctor Kantor şi domnul doctor Todea Mircea, de la secţia de Dermatologie, de aici din Bistriţa, unde am fost internat acum doi ani, când domnul doctor m-a luat de braţ, m-a dus în sala de operaţie unde am fost operat, operaţie care a reuşit, mulţumindu-i anticipat. Nu găsesc cuvinte de mulţumire în nicio limbă sau dialect vorbit pe faţa pământului, prin care să vă pot mulţumi atât domniilor voastre, de la redacţie, cât şi personalităţilor de la cele două secţii spitaliceşti amintite. Superlativele folosite în acest articol, vă rog, să nu le consideraţi ca o linguşire sau în alt fel, cu pentru multiplele calităţi ce vă caracterizează. Plec spre casă mulţumit din toate punctele de vedere, unde mă aşteaptă un braţ de ziare „Răsunetul”, pe care nu le-am putut citi din cauza vederii slabe la ochi. O fac acum cu aceeaşi pasiune că sunt un vechi abonat, încă de la prima apariţie, cu dorinţa ca şi urmaşii mei să-mi iubească năravul meu de abonat, şi acum, ajuns la vârsta de 84 de ani, bolnav şi de inimă, îmi fac bilanţul ca un muncitor de rând pentru tot ce am făcut în această vale a plângerii. Rog pe Bunul Dumnezeu să mă ierte şi înainte de moarte să primesc cu vrednicie taina Sfintei mărturisiri şi a Euharistiei şi astfel să plec în faţa Dreptului Judecător pentru răsplată.

Autorul acestui articol va pleca în lumea umbrelor, iar mulţumirile către Bunul Dumnezeu şi către toţi făcătorii de bine amintiţi vor rămâne veşnice. Vă rog să-mi scuzaţi şi greşelile de ortografie, că-mi tremură mâna, mulţumindu-vă cu lacrimi în ochi, vă rog să-mi publicaţi în întregime şi acest articol, care poate va fi ultimul. Scuze, mulţumiri, profund respect, deosebită stimă şi adâncă recunoştinţă din partea mea,

Ioan Rus