Zemst-Spermezeu, după 20 de ani

Satele româneşti – formaţiune de habitat uman, predominantă în peisajul geografic al ţării, în număr de 13149, sunt caracterizate prin mărime redusă, lucru ce reiese şi din faptul că peste 5000 au fiecare sunt 500 de locuitori. Aceasta nu a constituit şi nu constituie un impediment privind dezvoltarea economică şi socială a ţării.

În numele aşa-zisei “sistematizare”, regimul Ceauşescu – începând din 1974, invocând Legea nr. 59, trece la măsuri concrete de desfiinţare a unui mare număr de sate şi prin interzicerea edificării a noi locuinţe în localităţile vizate. Totodată regruparea unei părţi a populaţiei în cele 300-400 localităţi rurale care până în anii 1990-2000 să devină centre urbane. Măsurile devin draconice şi prin faptul că la nivel de judeţe în funcţii de decizie sunt promovaţi executanţi ai ordinelor venite de la centru.

Vestea intervenţiilor şi a unor măsuri practice luate a făcut repede ocolul lumii şi în special a Europei. Anul 1988, constituie momentul când societatea civilă europeană intră în acţiunea de sprijinire a populaţiei din satele româneşti vizate şi exercitarea de presiuni asupra dictaturii ceauşiste pentru a renunţa la proiectul demolator. Mai întâi în Belgia, apoi în: Franţa, Elveţia, Olanda, Germania şi Anglia – a luat fiinţă asociaţia neguvernamentală Operation Villages Roumains (Operaţiunea Satelor Româneşti). Peste 3000 de comune europene au “adoptat” câteva mii de sate româneşti, încercând prin militanţii lor să ia contact cu comunităţile omoloage.

Pe linia celor prezentate mai sus, se înscrie şi relaţia dintre comuna Zemst – Belgia şi comuna Spermezeu. Legătura directă se realizează de-abia în anul 1990, când în Spermezeu, de la peste 2000 km sosesc deschizătorii de drum – în relaţiile mereu ascendente între cele două comune: Louis Keppens, Joris Desaeger, Angela Desaeger, Cristiane Verhelst, Marc Muyldermans, Fons Pieckaerts şi alţii.

Dacă la început relaţiile au constat în ajutoare: alimente, îmbrăcăminte, unelte agricole, rechizite şcolare, medicamente etc., mai târziu ne-am cunoscut mai bine – prin schimburi reciproce de delegaţii şi investiţii din partea belgiană în unele obiective din satul Spermezeu, cum ar fi căminul cultural, şcoala generală. Numai pentru modernizarea căminului cultural au donat peste 20.000 euro. Aici au apărut unele discuţii că suma nu a fost cheltuită judicios – aceasta din partea foştilor edili ai comunei Spermezeu.

Avem certitudinea că relaţiile se vor multiplica, aceasta şi datorită: în decurs de câţiva ani s-au oficiat şapte căsătorii, s-au edificat patru locuinţe în Spermezeu, cinci din cele şapte familii au copii şi, nu în ultimul rând, cei 5 copii mai mari cunosc două limbi materne – flamanda şi româna.

Anul acesta, în luna august, cu ocazia “Zilelor satului Spermezeu”, se va sărbători a 20-a aniversare de la înfrăţirea celor două comune, iar în septembrie a.c. la Zemst acelaşi lucru – eveniment la care va participa şi corul bisericesc din satul Spermezeu – condus de inimoasa învăţătoare Maria Irimieş.

Recent, comuna Spermezeu a fost vizitată de către o delegaţie din Zemst – formată din şase persoane: Bart Nobels – viceprimar, Lovis Von Releghem – secretarul primăriei, Joris Desaeger – director şcoală, Cristiane Verhelst, Marc Muyldermans şi Teodor Catcovan – ultimii patru membri ai Comitetului de prietenie Zemst – Spermezeu. Cu ocazia vizitei s-a definitivat programul privind aniversarea a 20 de ani de colaborare rodnică şi, nu în ultimul rând, realizarea în comun a reabilitării căminului cultural şi a unui dispensar uman modern în satul Spermezeu.

Faptele bune, deosebite trebuie popularizate, de aceea promitem că vom reveni în coloanele ziarului “Răsunetul”. Pentru cei curioşi mai precizăm că Zemstul este situat în Brabandul Flamand, la aproximativ 12 km nord de Bruxelles, şi are în prezent 21.700 locuitori.

Lazea Ştefan – prof. pensionar

Deneş Alexandru – viceprimar