Eminescu cel mare

Eminescu este mare şi pentru că mari oameni de cultură au scris despre el. Dacă şi felul cum alţii se raportează la un poet ar fi un criteriu de apreciere, atunci Eminescu întruneşte maxim de voturi. Despre el, au scris:
Titu Maiorescu: „ Eminescu este om al timpului modern” şi „forma limbii naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire (...) va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmântului cugetării româneşti.”
George Călinescu: „Eminescu avea ca atare un suflet etic simţitor la toate ideile şi sentimentele, care, alcătuind tradiţia unei societăţi, sunt ca grinzile afumate ce susţin acoperişul unei case, nefiind lipsit totdeodată de viziunea unui viitor mai drept.”
Geo Bogza: „Eminescu s-a născut din neamul oamenilor care şi-au văzut sufletul.”
Constantin Noica: „ Eminescu a venit cu mâna plină înaintea nefiinţei. Rătăcit, nemângâiet, ca un suflet fără parte, exact aşa cum spunea omul Renaşterii despre om, cum că e fiinţa ce n-are partea ei, poetul nostru şi-a primit lotul, trăind pe măsura acestuia, în marginile, ba chiar în nemarginile lui”; „darul ce ni s-a făcut prin Eminescu? A apărut în lumea noastră un om care a înţeles să fie om deplin. Cineva care n-a voit să fie al doilea.”
Mircea Eliade: „Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaneitate şi atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Eminescu. Îi iubim pe toţi, dar Eminescu este, pentru fiecare dintre noi, altceva. El ne-a relevat alte zări şi ne-a făcut să cunoaştem altfel de lacrimi. El şi numai el ne-a ajutat să înţelegem bătaia inimii. El ne-a luminat înţelesul şi bucuria nenorocului de a fi român. (...) Recitindu-l pe Eminescu, ne întoarcem ca într-un dulce somn, la noi acasă.”
Nicolae Iorga: „Opera lui întreagă n-are nici cea mai slabă măsură şi sub niciun raport caracterul local, provincial, ci numai caracterul general, românesc.”
Tudor Arghezi: „E sfântul preacurat al versului românesc. Fiind foarte român, e universal.”
Marin Sorescu: „Şi pentru că toate acestea/ Trebuiau să poarte un nume,/ Un singur nume,/ Li s-a spus / Eminescu.”
Nichita Stănescu: „Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul/ iar nu slăvindu-l de neînţeles/ căci ce-a fost el n-a fost eres/ şi sărutare de pământ îi fuse mersul.”
Şi dacă şi felul cum un poet îi influenţează pe alţi poeţi, înrâurind mii de pagini, până azi, atunci Eminescu rămâne cap de listă pe o filă peste care vremea nu trece decât cronologic.