Eminescu cel mare
Eminescu este mare şi pentru că mari oameni de cultură au scris despre el. Dacă şi felul cum alţii se raportează la un poet ar fi un criteriu de apreciere, atunci Eminescu întruneşte maxim de voturi. Despre el, au scris:
Titu Maiorescu: „ Eminescu este om al timpului modern” şi „forma limbii naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire (...) va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a veşmântului cugetării româneşti.”
George Călinescu: „Eminescu avea ca atare un suflet etic simţitor la toate ideile şi sentimentele, care, alcătuind tradiţia unei societăţi, sunt ca grinzile afumate ce susţin acoperişul unei case, nefiind lipsit totdeodată de viziunea unui viitor mai drept.”
Geo Bogza: „Eminescu s-a născut din neamul oamenilor care şi-au văzut sufletul.”
Constantin Noica: „ Eminescu a venit cu mâna plină înaintea nefiinţei. Rătăcit, nemângâiet, ca un suflet fără parte, exact aşa cum spunea omul Renaşterii despre om, cum că e fiinţa ce n-are partea ei, poetul nostru şi-a primit lotul, trăind pe măsura acestuia, în marginile, ba chiar în nemarginile lui”; „darul ce ni s-a făcut prin Eminescu? A apărut în lumea noastră un om care a înţeles să fie om deplin. Cineva care n-a voit să fie al doilea.”
Mircea Eliade: „Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaneitate şi atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Eminescu. Îi iubim pe toţi, dar Eminescu este, pentru fiecare dintre noi, altceva. El ne-a relevat alte zări şi ne-a făcut să cunoaştem altfel de lacrimi. El şi numai el ne-a ajutat să înţelegem bătaia inimii. El ne-a luminat înţelesul şi bucuria nenorocului de a fi român. (...) Recitindu-l pe Eminescu, ne întoarcem ca într-un dulce somn, la noi acasă.”
Nicolae Iorga: „Opera lui întreagă n-are nici cea mai slabă măsură şi sub niciun raport caracterul local, provincial, ci numai caracterul general, românesc.”
Tudor Arghezi: „E sfântul preacurat al versului românesc. Fiind foarte român, e universal.”
Marin Sorescu: „Şi pentru că toate acestea/ Trebuiau să poarte un nume,/ Un singur nume,/ Li s-a spus / Eminescu.”
Nichita Stănescu: „Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul/ iar nu slăvindu-l de neînţeles/ căci ce-a fost el n-a fost eres/ şi sărutare de pământ îi fuse mersul.”
Şi dacă şi felul cum un poet îi influenţează pe alţi poeţi, înrâurind mii de pagini, până azi, atunci Eminescu rămâne cap de listă pe o filă peste care vremea nu trece decât cronologic.
Comentarii
Cand vine vorba de politicieni, Eminescu este mai actual ca niciodata. Cu toate ca latura satirica din poezia “Scrisoarea a III-a” face trimitere la secolul XIX, ai putea sa juri ca-i vorba de zilele noastre: ‘Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…’ Iata cat de bine poti sa recunosti pe multi dintre parlamentarii de astazi in versurile ce urmeaza:
“Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!”
Apoi speranta ca prostimea se va trezi si nu va mai alege cu ochii inchisi, este splendid reflectata de versurile dinspre finalul poeziei:
“Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!”
UE sta si se mira ca vin noi alegeri si intelectualii publici tot n-au inteles in amara opozitie ca s-au rupt elitist de popor: miscarea civica s-a prabusit prin 1997-1999 odata cu Eminescu si celelalte valori nationale deconstruite mistocar, de e azi democratia garantata mai mult de ambasadele occidentale si de emisarii americani. Tocmai postromânismul rau comunicat e cel ce a indepartat masile, de ne uitam cu jind la demonstratiile ucrainenilor si ale turcilor!
Adaugă comentariu nou