Olimpiu Nuşfelean răspunde la ancheta lui Caragiale

În anul 1897, I. L. Caragiale a făcut pentru ziarul Epoca o anchetă despre starea literaturii române. Chestionarul lui, cu care s a prezentat pe rînd la Hasdeu, Dobrogeanu Gherea, iar în final şi l a aplicat lui însuşi, sună astfel:
1. Întrebări adresate lui Hasdeu: „Iată. Doresc a şti: ce credeţi dv. despre literatura românească actuală în genere? Cari sunt personalităţile într adevăr eminente ale literaturii noastre? Ce dezvoltare viitoare poate spera literatura română, avînd în vedere starea în care această literatură se află astăzi?“
2. Întrebări adresate lui Dobrogeanu Gherea: „Ce părere ai d ta despre literatura noastră în genere? În ce raporturi stă această literatură cu societatea noastră şi cu criteriul absolut care se poate aplica literaturii în genere? Care sunt figurile cele mai remarcabile între literaţii noştri? Ce viitor ţi se pare d tale că poate avea literatura română?“
3. Întrebări la care a răspuns el însuşi: „În ce stare se află literatura noastră astăzi? Ce raporturi sunt între literatura noastră şi societatea noastră? Cari sunt scriitorii români cu adevărat remarcabili în sensul european al cuvîntului? Cari sunt sorţii de dezvoltare a literaturii noastre în viitor?“
În Apostrof nr. 4/2015, Marta Petreu, director al revistei editate de USR, invită pe cîţiva striitori să răspundă la ancheta lui I. L. Caragiale. Alături de Iulian Boldea, Leo Butnaru, Gheorghe Schwartz, Laurenţiu Malomfălean şi Gellu Dorian, la invitaţia Martei Petreu răspunde şi Olimpiu Nuşfelean.
Sun titlul Dumnezeu, cînd a spus „Să fie lumină!“, nu şi a pus problema că nu are cine să l audă, Olimpiu Nuşfelean observă că, la noi, se face literatură bună cu bani puţini, dacă ai încredere în cuvîntul “creator” nu trebuie să-ţi faci probleme de receptare, sîntem, într-un fel, încă inventivi şi... provinciali, deşi “localismul” nu ar trebui să fie o povară, cîtă vreme literatura are viitorul limbii în care se întrupează. Din acest punct de vedere, repondentul conchide că „putem fi deocamdată liniştiţi: limba română are încă viitor, în ciuda barbarismelor care o inundă mereu. Soarta literaturii este discutată în raport cu internetul, dar şi temerea generată de o asemenea situaţie se va îmblînzi cînd va fi perfecţionată tableta sau un alt suport, mai sofisticat şi în acelaşi timp mai confortabil, al textului. Textul literar – descins din marele Text al Lumii – nu are cum să dispară. Şi acesta se va încărca mereu de funcţii literare. Incultura poate cîştiga teren temporar, în anumite spaţii de existenţă, dar nu incultura face lumea şi nu ignoranţa literară pune ordine în existenţa noastră. Atîta timp cît scriitorii vor scrie, producînd alte şi alte lumi ficţionale, oamenii vor simţi crescînd în inimile lor imboldul de a citi şi de a respecta literatura.”
Revista mai publică poeme de Gilda Vălcan, Irina Lucia Mihalca, Ioan Moldovan. Iulian Boldea scrie despre dispariţia romancierului şi traducătorului Alexandru Vlad. Semnează eseuri şi comentarii critice Gelu Ionescu, Ovidiu Pecican, George Neagoe, Vladimir Tismăneanu, Marius Stan Revista Apostrof marchează, printr-un grupaj de scrisori trimise de Luiza Balthazar către Dana Ţăranu-Mărginanu, 100 de ani de la genocidul armean.