DAN POPESCU - scriitor, jurnalist și muzeograf, OMUL RECUNOȘTINȚEI – calitate rară

          Nu de mult, am primit în dar câteva cărți de la scriitorul Dan Popescu, ultima fiind „Studii Critice” ed.2017.

          Am înțeles însă că tezaurul creațiilor literare a domniei sale este mult mai bogat, iar ultimul volum scos de sub tipar intitulat „Maierul, cuib al visurilor cu parfum de legendă” – ed.2018, a fost prezentat recent la sediul Cotidianului „Răsunetul” dir. Menuț Maximinian, un mare om de cultură, un valoros scriitor și etnograf.

          Atmosfera și opiniile au fost din cele mai pertinente pe măsura valorii lucrării prezentate, și a valorii scriitorilor  care au participat și au analizat opera – cartea, despre care s-a scris în presă, în „Răsunetul”.

          Personal, pe măsura lecturării cărților am constatat, consecvența autorului în a-și edita volumele la Editura Napoca Star din Cluj, director de Editură Dinu Virgil Ureche, cred că nu e rău.

          Sunt cărți elegante, atrăgătoare, cu o ținută grafică deosebită, iar fotografiile de pe copertă sunt o inspirație fericită, de o frumusețe și sensibilitate divină, divulgă parcă, conținutul paginilor, trezesc curiozitate și te îndeamnă la lecturare.

          Așa de exemplu fotografia de pe coperta întâia a volumului „În vuietul timpului” – ed. 2016, m-a frapat.

          O fotografie pentru „Cartea Recordurilor”, depinde de starea celui care o analizează și îi interpretează sensul: Un tablou a familiei  Dan și Mariana Popescu în postura intelectualului român cu multă carte și talent scriitoricesc, din a căror fizionomie se desprinde frumusețea sufletească, calmul și siguranța, blândețe, modestie și onestitate, iar prin zâmbetul duios, nostalgic, plin de înțelesuri divine și iubire, transmit precum părinții ștafeta: „arta scrisului de calitate”d-lui Menuț Maximinian, adică: tinereții, frumuseții fizice și sufletești, inteligenței, omului minunat, cu o putere de creație inegalabilă, cu largi posibilități de a jubila în „universul de cuvinte”, în proză, lirică, cercetare, documentare, etnografie, jurnalism etc.

          Mai simplu, unui OM de omenie înzestrat de Dumnezeu cu dar și har deplin.

          Imaginile (fotografiile) și cărțile lui Dan Popescu constituie un imn adus vieții în care reverberează un lanț al întâmplărilor ce formează un destin în vuietul vremurilor.

          În volumul „În lacrima timpului” ed.2015, autorul își descrie viața: copilăria, părinți, rude, școală, preocupări, profesie, căsătorie etc., perioadă în care nu au lipsit clipele de bucurie, împliniri, dar și greutăți, dezamăgiri, cumpene ale vieții etc.

          Printre multe altele, impresionantă este mărturia autorului, citez: „Cea mai mare și fascinantă realizare a vieții mele a fost căsătoria cu Mariana Tătar. Am o soție excepțională, ne iubim și mulțumim Lui Dumnezeu pentru că ne-am întâlnim și existăm”.

          Aș adăuga, un tovarăș loial, implicat în realizarea operelor literare ale soțului Dan Popescu.

          Soții Dan și Mariana Popescu au fost încercați cu mari suferințe.

          În carte, în două capitole, autorul se destăinuie: capit.32, cu titlul „Eu aproape de moarte”, se întâmpla în anul 2007 și cap.33 „Mary aproape de moarte”, se întâmpla în anul 2010.

          Cu patos și convingere, aduce recunoștință Lui Dumnezeu, mulțumindu-i: „Mulțumesc Lui Dumnezeu care ne-a milostivit cu sănătate  și putere de muncă, ne-a redat viața – cel mai frumos dar”.

• Dezamăgiri, citez din autor: Am cunoscut mulți oameni. Cât de modești vor să pară cei mai mulți dintre ei, această falsă modestie este ultimul rafinament al vanității.
• Despre Dan Popescu câteva date biografice și calitățile ce îl definesc.

          Dan Popescu, profesor și scriitor se stabilește în com. Rodna, jud. Bistrița-Năsăud în anul 1991.

          Este născut în satul Ologeni jud. Prahova, crescut în comuna Brezoaiele jud. Dâmbovița, la bunici, fiu și nepot de preot.

          A trăit în mediul religios, cu mamă învățătoare, unde cartea nu lipsea. A citit, a studiat, a devenit un om educat, un om de cultură mânuind cu măiestrie în operele sale „cuvântul”, atât din mediul religios cât și din celelalte domenii, intrând adesea pe tărâmul studiului și cercetării monografice, o  muncă care impune efort, responsabilitate și pasiune.     

          În aproape toate volumele autorul descrie locurile și zonele geografice dragi:com. Brezoaiele, Rodna, Șanțulși Maieru, aplecându-se foarte mult spre cunoașterea istoriei localităților, așezarea geografică, starea socio-economică, oameni și fapte, datini, tradiții, folclor, învățământ, biserică etc. Comuna Maieru este văzută de autor ca fiind „cel mai frumos loc din lume” vorba lui Liviu Rebreanu patronul spiritual al localității.

            Cărțile cuprind mai multe recenziifăcute de autor unor capodopere ale literaturii universale: Martin Luther și ortodoxismul, Cehov, Dostoievski, Goethe, Shakespeare, Mihai Eminescu, Liviu Rebreanu, George Coșbuc, Tudor Arghezi, Nicolaie Steinhardt, George Călinescu, dar și recenzii pentru câtevacărți ale unor scriitori din județulBistrița-Năsăud: Sever Ursa, ACMiloș, Cornel Cotuțiu, Olimpiu Nușfelean, Melania Cuc, Mircea Daroși, Ioan Mititean, Ana Berengea, Emil Bălăi, RodicaFercana, Sandu Al. Rațiu etc.

          În opera literară  a lui Dan Popescu se remarcă puterea de creațieși sinteză, determinată de câtevacalități: inteligență, cunoaștereși talent,dând foarte mareatenție la detalii, făcând ca scrieriledomniei sale, care mai degrabă au caracter documentar, săîmbraceși haina pitorescului și a amintirilor.

          Alte calități ale autorului: generozitate, noblețe si demnitate, care duc la RECUNOSTINȚĂ.

          Dan Popescu îmbracă haina iubirii, dăruiriiși frumusețiisufletești, aducândrecunoștință prin a mulțumi lui Dumnezeu pentru tot ce i-a dat în viațăși pentru puterea de a lupta la apărareacredinței ortodoxe strămoșești.

          Cărțile scoase de sub tipar le dedică cu recunoștință familiei, Editurii, Maierului drag,scriitorilorși jurnaliștilor(Menuț Maximinian, Lazăr Ioan) care i-au prezentat cărțile, pentru încrederea pe care toți i-au acordat-o.

          În mod deosebit aduce omagiu și mulțumiri prof. Sever Ursa – scriitor, folclorist, monografist, ctitor a două muzee din Prislop și „Cuibul Visurilor” din Maieru, despre care Dan Popescu spune: „Dânsul a pus pe masa fiecăruimăierean file de istorie, obiceiuri, datini, tradițiiși pe marele Liviu Rebreanu”.

          Mulțumește tuturor celor care într-un fel sau altul l-au ajutat la scoaterea de sub tipar a numeroaselor volume: Primărieiși Consiliului Local Maieru, alțioameni de bine (sponsori), mulțumește celor care prin articolele de ziar i-au făcut   cunoscută opera și mulțumește tuturor iubitorilor de literatură care l-au onorat cu prezența atunci cândși-a lansat cărțile, precum și celor care vizitează Muzeul  ,,Cuibul Visurilor” din Maieru, a cărui manager este.

          După cum bine se poate constata, prefața sau cuvântul înainte alcărților este scris de autor, de dl Dan Popescu, ceea ce dovedește capacitatea de analiză profundă, cu apăsare pe ceea ce e mai important, așa de exemplu, din prefațacărții„Cuibul Visurilor” – 2017, citez ,,Am scris despre satul tradițional românesc, matricea neamului nostru...., de la țărani  vin datinile și cântecele, munca și poezia, holdele și hrana cea de toate zilele. Dacă nu moare frumusețea satului tradițional poate deveni un destin și o linie de forță a libertății noastre”.

          Scriitorul Dan Popescu merită felicitări pentru opera literară pusă la dispoziția cititorilor, și să înnobileze pe mai departe cu aceeași pasiune și dăruire idealurile culturii românești.

                                                                                               ec. Floarea Pleș