Felicitări fete frumoase ! Cele trei surori Hoza, din Sângeorz Băi, care au ales cariera militară, în atenţia întregii ţări

O poveste frumoasă îşi are începuturile la Sângeorz Băi, acolo unde trei surori, îndrăgostite de muzică, au pornit în lume din cadrul unei familii cu nume cunoscut în zonă – Hoza. Fiica mai mare, Alexandra, a cochetat o vreme cu folk-ul, iar surorile ei – Oana şi Ana Hoza cu muzica populară, aducând mai multe trofee pentru judeţul nostru împreună cu Ansamblul „Păuniţa”. Vocile lor au fost apreciate de specialişti, putând face fără nicio problemă o carieră în muzică, însă fetele au ales un alt drum. Unul mult mai greu, cel al hainei militare, însă cu satisfacţii pe măsură. Despre ele, scrie acum şi presa naţională, de la ziarele mondene, cum este Libertatea, până la presa militară.

iată de spune  Alina Crişan pe presamil.ro al trustului de presă al Ministerului Apărării Naţionale:

Familia Hoza are trei fete şi toate trei au ales cariera militară. Şi-au predat, pe rând, ştafeta la Colegiul Naţional Militar Ştefan cel Mare, apoi, s-au răspândit prin ţară.

A fost neaşteptat pentru părinţi să le plece toate trei fetele de acasă în uniforma militară. Mai ales că aveau înclinaţii artistice şi două dintre ele chiar firi boeme. Dar a fost de ajuns ca Alexandra, cea mare, să facă acest pas şi, ca la comandă, surorile au urmat-o.

Eu am fost cea care a dat startul alegerii unei cariere militare în familia noastră. Eram în clasa a VIII-a şi voiam să fac ceva deosebit, mai mult decât îmi putea oferi liceul din oraşul natal, Sângeorz-Băi, povesteşte.

Alexandra era cea mai serioasă dintre surori, ştia ce vrea şi cum să obţină. Aşa că părinţii au susţinut-o.

De când mă ştiu am fost foarte ambiţioasă. De fiecare dată când am vrut să fac ceva, am luptat până mi-am atins scopul. Aşa că nu am avut probleme la admitere.

Alexandra Hoza.

În 2011, a devenit elev militar la CMN Ştefan cel Mare, iar primul contact cu sistemul nu i s-a părut greu deloc. Avea antrenament de acasă.

Mama e mai strictă, aşa a fost mereu cu noi. În fiecare dimineaţă, spre exemplu, ne făceam patul, explică.

Stricteţea se îmbina însă cu latura artistică. Îi plăceau matematica şi informatica şi cânta la chitară. După admitere, a făcut parte din corul liceului şi din echipa de volei. În clasa a XII-a, a fost şi căpitan.

Liceul militar m-a făcut să mă cunosc şi m-a ajutat să fiu un om mai puternic. Aşa că, de fiecare dată când venea acasă, în vacanţă, le povestea surorilor despre viaţa cazonă.

Oana este mai mică cu un an decât mine, iar Ana, cu şapte ani. Nu le-am sfătuit eu să aleagă liceul militar. Le povesteam, însă, despre program, ce facem în timpul liber, cum mă înţelegeam cu colegele de cameră şi au fost atrase de asta.

Un an mai târziu, când a intrat şi Oana la liceul militar, Alexandra s-a bucurat că i-a urmat exemplul. Avea pe cineva apropiat alături, care o cunoştea bine şi o înţelegea.

Pentru Oana m-am bucurat foarte tare când a ales sistemul militar. Eram şi eu acolo şi puteam să am grijă de ea. La Ana am avut ceva emoţii, pentru că o consideram mai mică şi mai vulnerabilă şi noi nu eram lângă ea să o susţinem. Dar s-a descurcat bine.

În 2015, Alexandra a absolvit colegiul şi a mers la Institutul Medico-Militar din Târgu Mureş.

Asta am simţit că mă caracterizează şi nu credeam că mi se potriveşte altă academie. Nu m-am gândit niciodată să ies din sistemul militar. Dacă nu luam admiterea, aveam de gând să încerc până reuşesc, variantă de rezervă nu am avut.

Studenta sergent-major Alexandra Hoza este acum în anul IV la Institutul Medico-Militar şi are 23 de ani. La finalul celor şase ani de facultate, ar vrea să primească repartiţie la Bucureşti, la Carol Davila.

Studenta sergent Oana Elisabeta Hoza este în anul al III-lea la Academia Tehnică Militară Ferdinand I din Bucureşti.

Am ales cariera militară în primul rând influenţată de sora mea. Dacă ea nu ar fi ales sistemul militar, cel mai probabil nici eu nu aş fi venit în armată. Dar am simţit şi că mă caracterizează ordinea, disciplina.

Oana Hoza.

Când le-a spus părinţilor că şi ea vrea să intre la liceul militar, nu au fost prea convinși.

Iniţial, nu ştiu dacă au fost de acord să aleg şi eu cariera militară. Dar, văzând cât m-am ambiţionat şi cum mă pregăteam să reuşesc la admitere, au început din ce în ce mai mult să mă susţină.

Pășind pe poarta militară, prima dată, a fost cucerită de  uniformă. Apoi, au impresionat-o prieteniile care se leagă în acest mediu.

Cunoşteam deja foarte multe persoane şi mi-am făcut foarte mulţi prieteni şi pe parcurs. M-a ajutat mult şi faptul că Alexandra mi-a vândut destul de multe ponturi. Ştiam cum trebuia să abordez lucrurile, modul în care trebuia să mă comport, fiind în mediul militar, erau alte reguli.

În clasa a X-a, a mers la olimpiada de franceză și s-a clasat în primii zece pe judeţ. Nelipsită a fost şi de la atelierele de creaţie.

Cânt de la vârsta de cinci ani. Am participat, de-a lungul timpului, la concursuri naţionale de folclor, am obţinut câteva premii, trofee. Dar, când faci mai multe lucruri deodată, nu poţi să le faci la fel de bine. Acum vreau să învăţ şi să ajung unde îmi doresc. Apoi, voi vedea dacă pot profesa şi în muzică.

Din cei patru ani de liceu militar, studenta spune că nu a fost nimic care să nu-i placă.

Mereu am învăţat din greşelile mele, aşa că nu le regret. Mai dificilă a fost adaptarea la academie, pentru că nu o mai aveam pe sora mea aproape şi a fost mai greu să mă acomodez cu noii colegi, diferitele tipuri de mentalităţi.

A ales ATM pentru că voia, în primul rând, să ajungă în Bucureşti. Nici ea nu a avut o variantă de rezervă pentru ATM.

Îmi plăceau matematica şi fizica. Dacă nu reuşeam admiterea, aş fi gândit pe moment ce este de făcut. Nu am pus răul înainte, nu eram pregătită pentru un eşec şi mă bucur că nu a fost cazul. După absolvire, ar vrea să lucreze la Agenția de cercetare pentru tehnică și tehnologii militare, cu care a mai colaborat.

Specializarea mea, Materiale energetice şi apărare CBRN, include chimia şi îmi place foarte mult. Sunt mândră de ce am ales până acum în viaţă şi sper să reuşesc să ajung unde vreau.

Mezina familiei Hoza, Ana, este elev caporal în clasa a X-a la același colegiu militar din Câmpulung Moldovenesc la care au învăţat și surorile ei. Dintre cele trei, ea este cea mai boemă, genul de persoană care ia lucrurile mai uşor, tot timpul cu zâmbetul pe buze. Când a anunţat acasă că și ea tot militar vrea să devină, nu a mai luat pe nimeni prin surprindere.

Nu exista altă variantă pentru mine. Dacă nu reuşeam admiterea, încercam din nou anul următor. Eram extraordinar de dornică de a intra în sistemul militar. Am observat și eu, când am intrat în acest colegiu, că sunt o mulţime de lucuri frumoase pentru care merită să alegi cariera militară: relaţia dintre colegi, dintre elevi şi cadre militare, profesori, îmi plac foarte mult și proiectele dezvoltate de colegiul nostru.

Ana Hoza.

Ana a fost implicată în Săptămâna cadeţilor. A petrecut o săptămână alături de elevi din şcolile din Câmpulung Moldovenesc şi Suceava şi a încercat să-i ajute să facă faţă, șapte zile, în mediul militar.

La final, deși aveau mai multă libertate decât noi, erau foarte dornici, cum fusesem şi eu, să intre în acest mediu.

A participat şi ea la atelierele de creaţie, la olimpiada de istorie şi un concurs de matematică, unde s-a clasat în primii zece la etapa judeţeană, iar anul acesta va merge la olimpiada de engleză şi la cea de limba română. Totodată, face parte din lotul de tir al liceului.

Tot urmând exemplul surorilor mai mari, Ana cântă de la vârsta de trei ani, în principal muzică populară, dar abordează şi muzica uşoară.

M-a ajutat foarte mult Oana, cu sfaturi şi prin experienţa ei. Am participat anul acesta la un concurs de muzică populară la Iaşi şi am obţinut locul al III-lea.

După absolvire, își dorește să intre tot la ATM. Este pasionată de matematică şi fizică, iar Oana, se pare, are o influenţă mai mare asupra ei.

Mă cunoaşte foarte bine şi mă asemăn destul de mult cu ea. Alexandra este cea serioasă din familie. Eu şi Oana, în schimb, suntem tot timpul cu zâmbetul pe buze, dar ştim, când ne punem ceva în minte, să reuşim.

Fiind mai aproape de casă, Alexandra îşi vede părinţii cam la trei săptămâni. Atunci mai apare şi Ana, că şi ea e prin zonă. Familia Hoza se bucură de prezenţă completă, însă, doar în vacanţe.

.............

IATĂ CE SCRIAM NOI LA INTRAREA CELEI DE A TREIA SURORI LA LICEU:

Alexandra Hoza a terminat anul trecut Colegiul Naţional Militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, cu rezultate deosebite – 9,59 media de bac, fiind acum studentă în anul I la Medicină Militară la Târgu Mureş. Anul acesta, Oana Hoza, fiica mijlocie a familiei, a avut examenul de bacalaureat cu media 9,23. Tânăra absolventă doreşte să urmeze mai departe cursurile Academiei Tehnice Militare, săptămâna viitoare fiind prezentă în Capitală pentru a susţine examenele la engleză – marţi şi matematică şi fizică – miercuri. Întrebată cum a fost examenul de bacalaureat şi de ce a ales acest liceu greu, Oana ne-a declarat: „Am fost de câteva ori la sora mea mai mare, în anul care ne desparte la şcoală şi mi-a plăcut foarte mult ceea ce am văzut rămânând fascinată de uniformă şi disciplină. Nu mi-a părut rău că am urmat Liceul Militar şi le mulţumesc profesorilor şi cadrelor militare care au fost implicate 100% în şlefuirea noastră pe acest drum”. Am stat de vorbă şi cu mama care, profund emoţionată, ne-a declarat: „Nu poţi fi decât mândră să ai asemenea fete care au pornit pe acest drum din propria lor iniţiativă. Noi nu am făcut altceva decât să ne rugăm bunului Dumnezeu să le dea sănătate şi putere, iar lor să le spunem să fie în această lume întotdeauna oameni, la fel ca înaintaşii lor şi să fie mândre că au ales acest drum de a îmbrăca haina militară şi de a apăra ţara”. Mai mult, se pare că vom avea o premieră în judeţul nostru când toate cele trei surori din familie vor urma cariera militară, fiica cea mică, Ana, trece acum în clasa a VIII-a şi le-a spus părinţilor şi surorilor ei că la anul prima ei opţiune este Colegiul Militar. În urmă cu ani, liceul militar era considerat un coşmar, acum tinde spre ideal, pentru că împleteşte armonios candoarea anilor adolescenţei cu o instrucţie cazonă, care până la urmă construieşte caractere. Dacă nu ar fi aşa, probabil că trei fete din aceeaşi familie nu ar opta pentru aceeaşi unitate şcolară, acolo unde admiterea înseamnă şi examen, nu doar cel de evaluare naţională, iar absolvirea se face, preponderent, cu medii peste 9 la Bac, cu două limbi străine cunoscute, cu garanţia de a intra la facultate, cu prieteni făcuţi dintr-un grup de elită, coordonaţi de profesori de excepţie.