Nunta Zamfirei

Se spune că acolo unde muzica răsună, războaiele nu îşi fac loc. Că această îndeletnicire artistică de a cânta şi juca are o capacitate atât de mare de a alunga starile de rău şi a aduce în minte şi trup o stare de bine şi bucurie. Ne adunăm cu toţii energiile şi ne rotim precum soarele dând astfel un sens magic unui fel de a fi.
Zvon de nuntă s-a dat în ţară şi peste mări şi ţări, că Zamfira, fată frumoasă din ţinuturile lui Coşbuc şi Rebreanu, pregăteşte nuntă mare cu alai, cu invitaţi de ordinul miilor sosiţi de la curţile cele mai reprezentative ale lumii, cu gândurile bune şi cu dansurile specifice, ca tot omul aflat în Bistriţa în perioada 26-30 iulie să se poată bucura de acest mare eveniment patronat de Uniunea Europeană de Folclor (IGF), Centrul Cultural Municipal George Coşbuc din Bistriţa şi Primăria Municipiului Bistriţa.
Este pentru a şaptesprezecea oară când Festivalul Internaţional de Folclor „Nunta Zamfirei” din Bistriţa, reuşeşte să coaguleze în jurul lui ansambluri folclorice de bună calitate care au ştiut să îi adune pe bistriţeni şi nu numai în mai multe puncte importante ale oraşului, acolo unde pe parcursul a patru zile muzica şi dansul tradiţional a fost stăpânii deplini. S-au adunat astfel, la strigătul vornicilor, ansambluri de dansuri populare din Letonia –„Bitite & Zelta Bites”, din Ucraina – „Kozaciok”, din Croaţia - „Bosiljak”, din Algeria - „Nadjm El Djazair”, din Italia - „Sincron”, din Serbia - „KUD Ivo Lola Ribar”, din Turcia - „Harman Folk”, din Germania - „Formaţia de dansuri populare din Nurnberg”, din Israel - „Tour’ an”, din Bulgaria - „Ural – Siberian Folk”, din Grecia - „Thrakes”, iar din România – Ansamblul Folcloric „Cununa de pe Someş” şi „Balada”. Prima zi a festivalului a fost poate şi cea mai spectaculoasă, dat fiind numărul mare de participanţi, peste o mie de dansatori au urcat pe scenă, dar şi prin faptul că acest alai impunător şi carele lor alegorice au pornit din zona blocului Lamă din Bistriţa până în zona autogării, aşa încât un număr cât mai mare de oameni să poată lua parte la bucuria nunţii. Astfel, pe lângă cei mai sus amintiţi, nici românaşii nostri nu s-au lăsat mai prejos şi au raspuns invitaţiei de participare la deschiderea festivalului. Astfel, de la orele 17.00 au putut fi văzuţi, pe lângă cei mai sus amintiţi, dansatorii de la „Doina Maramureşului” din Moisei, „Someşana” din Năsăud, „Bârgăul” din Susenii Bârgăului, „Mărţişorul ” din Olt, „Doina Someşană” din Sîngeorz Băi, „Mara” din Sighetul Marmaţiei, „Rapsodia Trişcaşilor” din Leşu, Ansamblul de dansuri tradiţionale din Voivodeni – Mureş, „Sânzienele” din Telciu, „Roata de la Runc” din Runcu Salvei, Ansamblul de dansuri tradiţionale dinŞinca Nouă, Ansamblul „Doiniţa” al Casei Armatei din Bistriţa, Ansamblul „Colibiţa” din Bistriţa Bîrgăului, Ansamblul Cununiţa din Arad, Ansamblul „Plaiurile Someşului” din Feldru, Ansamblul „Doina Carpaţilor” din Iaşi şi Ansamblul „Junii Sibiului” din Sibiu.
Ansamblurile din România au dorit să deschidă astfel calea celor din străinătate, dar şi să le spună un bun venit în stilul caracteristic. O explozie de sunete, de culori prinse în cătrinţele participanţilor, chiuituri şi strigături în prag s-au dezlănţuit pe tot parcursul paradei. O mică fîrâmă din ceea ce era odată nunta, cu multitudinea ei de episoade care mai de care mai interesante. A fost pastila care poate a făcut cel mai mult legătura cu ideea de nuntă, iar apoi călăreţii cu steag, trăsura mirilor, alaiul druştelor sau chemătoarelor, menite să vestească tuturor că Zamfira, fată mândră cum nu se mai găseşte pe Someş îşi pune pirostriile. Pentru câteva momente, acest tablou stradal a făcut să uităm practic epoca în care ne aflăm şi să intrăm în lumea de poveste pe care participanţii au încercat să ne-o ofere. Lumea în care prin ochii de copii, totul era minunat şi evenimente de acest gen erau considerate centrul existenţei. Clopul cu păun, cămăşile cusute cu mărgele multicolore, brâul cu cănaci, cătrinţele înflorate şi mai presus de toate zâmbetul acela care te face sa te simţi binevenit în acele locuri, toate acestea au fost doar premisa, ziua de început pentru ceea ce urma să se întâmple pe mai departe. Revenind la prima zi a festivalului, trebuie să spunem că a fost un moment unic de culoare şi ritmuri pe străzile Bistriţei, defilarea a adus în stradă mulţi bistriţeni curioşi de oaspeţii de seamă veniţi în burgul lor. O etalare a bunului gust, a valorilor aduse de la ei de acasă, a cântecului şi în fond esenţa etnică a fiecăruia. Sunt convins de faptul că, preşedintele IGF, Dorel Cosma, ales în această funcţie la sfârşitul anului trecut, a dorit să se întreacă pe sine în această manifestare, chiar dacă auspiciile financiare sunt cele pe care le ştim cu toţii, şi credem că a reuşit alături de un grup de oameni care au reuşit să organizeze evenimentul în cele mai mici detalii.
Zilele de sâmbătă şi duminică au fost zile de festival, de etalare a culturii ţărilor participante, care au urcat rand pe rând pe scena amenajată pe Pietonalul din centrul Bistriţei, lângă Biserica Evanghelică, simbol al acestui oraş transilvănean. Tot sâmbătă a avut loc şi deschiderea târgului de artă populară, prin intermediul căruia te puteai alege cu câte un obiect de valoare sentimentală foarte mare. De la oale şi ulcele, curele şi costume tradiţionale, până la opinci şi zgărdane, toate îţi făceau cu ochiul să nu le laşi pe tarabe, să le iei acasă şi să îţi aducă aminte de un sfârşit de săptămână petrecut la Bistriţa. Spre norocul şi fericirea mea, pe lângă obiectele noi, aduse spre comercializare, am întâlnit şi urmaşi de-ai lui Coşbuc şi sălăuani care au adus în târg haine tradiţionale vechi, cu siguranţă purtate de ei şi ai lor o vreme, de care sunt convins că nu s-au despărţit aşa de uşor. Nu a lipsit nici turta dulce cu oglindă, o variantă mai nouă a turţii din secară fără prea multe ornamente căreia îi spuneam “puiul târgului” şi care era nelipsită din coşul de cumpărături la un târg. Dar am găsit şi graiul acela al oamenilor buni de la ţară, limbajul acela de care de multe ori îţi este dor şi la care te raportezi ca la un referenţial al binelui. L-au adus cu ei someşenii, năsăudenii, hordouanii, sălăuanii, runcanii, bârgăuanii şi câţi alţii or mai fi participat la nuntă.
Pe lângă reprezentaţiile artistice, în fiecare seară s-a desfăşurat şi un concurs de Miss, unde cu siguranţă criteriile de depatajare au fost uşor diferite faţă de un concurs normal. Pe ansamblu, putem spune că au ieşit în câştig toţi participanţii, indiferent de premiu, atâta timp cât s-au aflat printre oameni buni.
Una peste alta, ediţia din acest an a festivalului Nunta Zamfirei a însemnat un nou succes, în a aduna oamenii şi culturile lor împreună, dar şi un succes cu mult trâmbiţata criză financiară, care iată uneori face victime şi în dmeniul evenimentelor culturale. S-au întâlnit oameni, idei, culturi, ce pot convieţui împreună şi astfel de evenimente ar trebui să constituie premisa pentru altele, în care să conteze calitatea de a fi OM.
Mihai Naşca