O altfel de lacrimă este poezia

Îmi amintesc de Andra Maria Cotoc, de când era elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, fiind premiată cu locul II la cea de-a VI-a ediţie a concursului „Laudă seminţelor, celor de faţă şi veci tuturor”, care s-a derulat în cadrul Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”, organizat sub egida Casei Corpului Didactic Alba. Bistriţeanca a fost premiată la secţiunea Critică – elevi. Andra Maria Cotoc nu este la primul premiu, ea fiind laureată a Olimpiadei Naţionale de Limba şi literatura română, a concursului de creaţie literară „Gellu Naum”, a concursului „Tinere condeie”, a Festivalului-naţional de poezie „George Coşbuc”. De asemenea, a obţinut marele premiu la cea de-a XI-a ediţie a festivalului „Ocrotiţi de Eminescu”. Am scris atunci de ea, bucurându-ăm de faptul că preietenul nostru de la Alba Iulia, scriitorul Virgil Şerbu Cisteianu, i-a promis editarea primului volum. Şi s-a ţinut de cuvânt. Astăzi, studentă la Universitatea “Babeş-Bolyai”, la Facultatea de Psihologie, Andra vine în faţa noastră cu cartea de debut. “O altfel de lacrimă” este genericul sub care la Editura Gins latina, ne întâlnim cu poezia. De drag şi dor, de cântat şi descântat, întrebări, frământări, gânduri ale tinereţii, toate sunt aşezate în vers: Identităţi pierdute , cu vise îndelung amânate/ Fiinţe diafane, uitate de lume şi de timp”. Atrage atenţia modul de gândire al cărţii, încă de la coperta care nu este una obişnuită, nepurtând titlul volumului, lăsându-ne să îl descoperim în interiorul cărţi, pe pagina de gardă, şi, mai apoi, pas cu pas.
“Visele nu sunt sinucigaşe” ne spune poeta, încercând să ne conducă pe drumul acestora, ca o bună pavăză a lor. Atunci când frumosul “a plecat în lumea metafizică” dewscoperim valoarea vieţii “Trecătorilor prin viaţă le spun să plece capul / Dincolo de pământ, să deschidă ochii şi să vadă”. “Lumea mea este strâmtă” spune poet ace se luptă cu cei care nesocotesc valoarea cuvântului: “Cu sete au început să îmi amputeze braţele / să nu mai pot ajunge azurul”. Unde nu sunt suspine, nici drum nu se arată, viaţa fiind croită din segmentele fiorilor “ Viaţa îşi numără nisipul / nisipul măsoară minutul, Clepsidra se tânguie până ce ultimul fir prăbuşeşte / Cortina”. În atelierul de creaţie poeta descoperă înălţimile “ am învăţat să zbor fără o aripă”, poezia înălţând-o spre noi cunoaşteri. Pentru Andra, lucrurile imperfect par mai frumoase decât cele standard, inclusive în dragoste: “Cu inima strivită / Încă mai caut cioburi pe drum / şi le ridic pline de noroi / şi le lipesc la loc / Pare mai frumoasă acum / în imperfecţiunea ei “. Ce poate fi mai frumos pentru un poet decât refugiul în cuvânt: “ Vreau să am / mantia mea de vocabule / şi o cocioabă / zidită cu şiruri de cuvinte” Poetului nu-i trebuie, aşadar, multe, pentru a suparavieţui, îşi trage existenţa din seva cuvintelor. Poeta ştie că singura salvare este scrisul: “ Mi-e teamă că nu v mai curge / cerneală din degete / aşa cum îmi e teamă de moarte/ Mă sperie gândul de foi iamculate / când ştiu că odată erau încărcate / de gânduri / de vise / de iubire”.
“ Tenebrele declinului “, “Suferinţele unui poet”, “Ars poetica”, “Casa de cuvinte”, “Pasaje”, “reîntoarcerea” sunt capitol ce aşează versurile Andrei în casa-carte. âÎncheiem cu o poezie specific acestui anotimp pe care îl parcurgem, cu bucuria semnalării acestei cărţi, întru aşteptarea următoarelor volume: Fior de toamnă: “simţi stropii reci de toamnă ? / cum plânge iar cerul auzi? / suspină sufletul toamnei / în pământul de stele / cu mâini de creneală / fior de gehaţă / peste fiinţa de pustiu atinsă / vezi lumina crudă a pădurii ? / pată de septembrie”.