Tableta de sâmbătă

O poveste de dragoste

Motto:”Căci ale mele nimicuri le socoteaţi de preţ.” Catul

Acum câţiva ani poate că fluiera o primăvară îmbietoare-n începuturi de miresme, ori o vară pregătitoare de rod. Doi tineri se întâlneau. Poate-ntr-un parc adumbrit de castani, sau într-o livadă cu vişini. Încet-încet au început să păşească alături.Cu privirile, cu gândurile, cu „brazda minţii”, cu raţia cotidiană de zâmbet. El înalt şi ea înaltă. Şi-au început să-şi compună viaţa la pătrat, înfofolită de gerul lui făurar, sau descântată de căldura lui cuptor. Au citit cât s-a putut, au scris de toate, au pritocit cărţi, ale lor şi ale altora, au făcut sute de fotografii. Şi-au înmulţit visele,florile, prietenii. Poate şi fericirea. Anotimpurile s-au (pe)trecut, în ritm de vals,tranziţie (şi criză), toamnele au pus puţină brumă pe la tâmple. Şi gândurile lor s.-au împletit tot mai mult. Deşi cărările lor sunt de oarece veşnicii alături, acum, în prag de bogătaşa toamnă, la mijloc de brumărel, s-au hotărât să dea de ştire lumii despre dragostea lor. Azi îşi unesc destinele după dictonul american „la bine şi la greu până ce moartea...” Şi fiindcă cei doi trebuiau să poarte un nume” li s-a spus, simplu, Mariana şi Tiberiu. Sub povara emoţiei de-a le fi alături le dorim multe-toate, o casă de piatră, şi-un troian de împliniri. La mulţi ani!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5