O subtilă afacere

Preacinstita „Adormire a Maicii Domnului” este una din cele 4 mari sărbători de peste an, pe care creştinii adevăraţi o întâmpină cu ajun, cu post, cu multe rugăciuni, cu cântări de laude în pelerinajul lor spre mănăstiri…

În calendarul de suflet al comunităţii Rusu Bârgăului se mai întoarce o filă a evenimentului „Să învăţăm a ne cinsti bunicii”, foarte important şi încărcat de emoţie, devenit deja o tradiţie, care de la debut (2003) a pus uneori faţă-n faţă vârstnicii şi copiii, a căror buchet de versuri şi cântece a descreţit frunţile bunicilor acasă, dar şi la Sanatoriul Susenii Bârgăului.

Biserica din Rusu Bârgăului a prefaţat această sărbătoare (în duminica dinaintea praznicului) cu o bucurie unică pentru octogenarii satului şi toţi cei cu vârsta între 80 şi 90 de ani, oferindu-li-se o diplomă, o icoană a Maicii Domnului ori a Mântuitorului” şi o floare… puţin pentru cât ar merita, dar suficient ca să le sensibilizeze sufletul, cei mai mulţi lăsând lacrimile să vorbească, mulţumind Maicii Domnului văzând că sunt „băgaţi în seamă”..

Ca o replică la acest moment…, a doua zi a pătruns în sat distracţia…

„Adormirea Maicii Domnului”, chiar dacă este hramul multor mănăstiri şi biserici nu se cinsteşte cu abuz de băutură, cu distracţie, cu tot felul de plăceri, cu milostenii de ochii lumii… Un gest de milă se face cu drag, cu respect, discret, fără să aştepţi laude, tot felul de foloase ori pentru interese ascunse... să fie făcut din munca mâinilor tale, din truda ta… nu luând de la unii ca să dai altora ca şi cum ar fi de la tine…

Ierarhi şi preoţi adevăraţi şi curajoşi, îngrijoraţi de viaţa spirituală, dar şi cea materială a românilor se adresează cu îndemnuri izvorâte din poruncă dumnezeiască referitoare la căsnicii, la avorturi, despre întoarcerea românilor din străinătate, care duc la pierderea sufletului dacă nu este credinţă profundă aşa cum spun sfinţii părinţi: „Viaţa fără Dumnezeu este o mocirlă…”.

Criza materială, spunea mitropolitul nostru, îşi are cauza în criza spirituală, în special a conducătorilor, care nu cercetează biserica sau merg de formă şi de aceea n-au frică de Dumnezeu şi milă de românii care trăiesc în sărăcie.

Prin cuvântul său, mitropolitul nostru a dat răspuns şi situaţiei de la Rusu Bârgăului, unde locuitorii plătesc scump momeala ce li se aruncă cu ocazia hramului, de ani de zile (cei 2,3 mici şi ţuică până cad ameţiţi unii) ca apoi să constate că li s-au mai vândut câteva hectare de păşunea „Răciciş” sau de pe „Dos” şi alte terenuri… pentru care sunt foarte nemulţumiţi, dar nu mai au curajul să se împotrivească… Bătrânii – istoria vie a satului – povestesc cât sânge a curs, câţi strămoşi au murit pentru această avere, care acum se înstrăinează, iar pentru ei „NU SUNT BANI” să se construiască un dispensar, cu un nivel, să beneficieze şi ei de asistenţă medicală în satul lor, să nu fie transportaţi cu ştraiful pe un braţ de fân, până la Joseni… Este un paradox care îl va descurca Dumnezeu pe care-L rog să le asculte rugăciunea.

prof. Rafila Mureşan