Părintele Nicolae Feier: Ispititorii şi "chipul cioplit"

Pe stradă sau în tren, cu o Biblia în mână, totdeauna se va găsi cineva să te ispitească și să te întrebe:

-Știi că în Biblie scrie: ,,Să nu-ți faci chip cioplit... și să nu te închini lui” ?!

Tu să-i răspunzi:

-Știu că aceasta e doar o parte din a doua din cele ,,Zece porunci” date de Dumnezeu lui Moise. Mai știu că porunca a doua e strâns legată de cea dintâi și că ele nu pot fi separate, fără ca să nu cazi într-o mare eroare. Dacă separi porunca a doua de cea dintâi și o prezinți singură, pățești ca cel care a găsit în Sfânta Scriptură propoziția: ,,Nu este Dumnezeu”. Luând doar această propoziție a putut afirma că Biblia este atee. Numai că, înainte de această propoziție scria: ,,Zis-a cel nebun în inima sa: ,,Nu este Dumnezeu!” (Psalmul 52, 1)

Eroarea aceasta care rătăceşte pe mulţi e numită de către filologi - ,,Scoaterea textului din contextul în care a fost pus de către cel ce l-a scris.”

Să ne ducem acum la textul întreg din Sfânta Scriptură, nu doar la fragmente convenabile unora, și să-l analizăm:

Porunca I: ,,Ascultă Israele! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-am scos din pământul robiei Egiptului și din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine! (Ieșiera 20, 2- 3)

Deci, porunca I fixează în timp momentul dării ,,Legii Vechi”, adică la ieșirea evreilor, din robia Egiptului (sec al XIII-lea îHr), apoi, prin ea se instituie dogma DUMNEZEULUI UNIC și se interzice politeismul (cinstirea mai multor divinităţi:  ,,Să nu ai alți dumnezei”) politeism promovat atunci de către egipteni și de alte popoare păgâne cu care evreii intrau în contact.

Porunca a II-a: ,,Să nu-ți faci chip cioplit (al acelor dumnezei ai păgânilor egipteni n.n.) și nici asemănare a vreunui lucru din câte sunt în cer, sus,  și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești lor, că eu sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce mă Mă urăsc pe Mine... și mă milostivesc ....către cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile mele.” (Ieșiera 20, 4-6 ).

 Acum textul are un alt înţeles, total  diferit față de cel propus de către ispititorul ne-nțelept.  Dumnezeu se proclamă pe Sine  Divinitate unică şi nu suferă să fie comparat sau înlocuit cu ,,alţi dumnezei” (zeii păgânilor) și nici să-L urască cineva.

Or, icoana și Sfânta Cruce, la care vrea să te ducă cu gândul ispititorul, nu sunt alți dumnezei, ci sunt reprezentări ale Chipului slavei celei negrăite ale Unicului Dumnezeu. Ele nu incită la ură față de Dumnezeu, ci la cinstirea numită ,,adorare”.

 ,,Alţi dumnezei” sunt zeităţile Egiptului, la care face referire porunca dată lui Moise, cărora evreii robiţi erau siliţi de către stăpânii lor egipteni să li se închine. Aceşti zei ai Egiptului erau: ,,Ra Amon” (soarele), ,,Isis” (luna) - din cer, ,,Aphis”  (taurul  zis ,,sacru”, pe care l-au luat ca model evreii, făcându-şi şi ei un idol: ,,Viţelul de aur”) (Ieşire, 32, 1-35) - pe pământ, iar - în ape, ,,crocodilii aşa-zis,  sacri” din Nil, cărora li se aduceau jertfe umane, pentru ca Nilul să se reverse, făcând astfel roditoare puținele lor câmpuri. Aceste zeităţi păgâne sunt interzise și excluse de la cinstire de către Dumnezeu cel unic, în  a doua poruncă dată lui Moise.

Aceste zeităţi aveau  numeroase ,,chipuri cioplite” (,,eidolon”, sau idoli), statui în faţa cărora egiptenii aduceau jertfe şi închinare și după modelul cărora evreii și-au făcut şi ei ,,vițelul de aur”:

 ,,Și-au făcut un vițel de aur turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe, și au zis: Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din Țara Egiptului!” (Ieşire, 32, 8)

 Acesta, deci, este un idol!!!

 Și atunci, cum pot unii să-l  confunde și să-l compare cu Icoana Adevăratului Dumnezeu, sau cu Sfânta Cruce?!

*** 

Text preluat din cartea "Stai neclintit în credință și ferește-te de ispititori", apărută la Bistrița.