Pr.Vasile Beni: Să ne imaginăm situaţia în care toţi oamenii dintr-o ţară şi-ar propune ca în decursul unei săptămâni, să păzească cele zece porunci ale lui Dumnezeu

Textul evangheliei duminicii a douăsprăzecea de după Rusalii:,,În vremea aceea s-a apropiat de Iisus un tânăr oarecare şi l-a zis: Învăţătorule bun, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: de ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai singur Dumnezeu; iar dacă voieşti să intri în viaţa veşnică, păzeşte poruncile. Care, a zis el? Iisus i-a răspuns: să nu ucizi, să nu faci desfrănare, să nu furi, să nu fii martor mincinos; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Tânărul I-a zis: toate acestea le-am păzit din tinereţile mele; ce-mi mai lipseşte? Atunci Iisus i-a spus: dacă vrei să fii desăvârşit, du-te şi vinde-ţi averea ta, dă-o săracilor, şi vei avea comoară în cer; apoi vino şi-Mi  urmează Mie. Tânărul însă, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Atunci Iisus a zis către ucenicii Săi: adevărat vă spun vouă că un bogat cu anevoie va intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi vă spun că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu. Ucenicii Lui, auzind acestea, s-au tulburat foarte tare şi I-au zis: cine poate atunci să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: la oameni aceasta este cu neputinţă, însă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.(Matei 19,16-26)   

Unul dintre cele mai mari și importante evenimente din Vechiul Testament a fost darea de către Dumnezeu lui Moise a celor zece porunci,care rezumă și proclamă Legea lui Dumnezeu.Și dacă suntem atenți în primele patru porunci dumnezeiești ni se arată datoria noastră pe care o avem față de bunul Dumnezeu ,iar în următoarele șase ni se spune cum trebuie să ne comportăm față de aproapele nostru.     

Primele patru porunci dumnezeiești  se refară la datoria noastră față de Dumnezeu  

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.   

2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.   

   3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.    

4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte pe ea (Duminica).    Ce ne învață primele patru porunci?Este o întrebare care poate ar putea continua cu o altă întrebare.Cine este Dumnezeu și de ce trebuie să-l cinstim?Sunt întrebări și este o  întrebare pe care ne-o punem şi cred că nu este om pe pământ care să nu-şi fi pus întrebarea „există Dumnezeu?” Şi nu este om care să nu creadă într-o formă sau în alta în Dumnezeu.Fiecare om are propria lui închipuire despre Persoana lui Dumnezeu şi nimeni nu se poate îndoi de adevărul că se află în faţa unei Puteri pe care mintea omenească nu o poate înţelege. Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (In 17,3- 4).Cine este Dumnezeu? Numele dat Fiinţei supreme spirituale, personale, eterne, care a creat lumea văzută şi nevăzută şi care este purtătorul de grijă a acestei lumi. Este unul în Fiinţă dar întreit în Persoane – Tatăl este cel care a creat lumea, Fiul cel care a restaurat-o, iar Duhul Sfânt o conduce spre desăvârşire.Dacă în Vechiul Testament Dumnezeu i-a spus lui Moise să le spună fiilor lui Israel pentru că aceştia nu îi cunoşteau numele lui: Eu sunt cel ce sunt – în Noul Testament numit: Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul.Iar între atributele lui Dumnezeu se amintesc că El este: sfânt, iubitor, credincios făgăduinţelor Sale, drept, atotputernic, prezent, plin de milă şi mântuitor.Dumnezeu este iubire şi lumină, adevăr, dreptate, bunătate, îndelung răbdător şi iertător, dar este şi drept judecător, răsplătind fiecăruia, după faptele sale. El este Duh şi vrea să i ne închinăm în Duh şi adevăr.  A-L cinsti pe Dumnezeu înseamnă a-L recunoaște ca fiind Creatorul acestei lumi,Proniatorul sau purtătorul de grijă,dar și Mântuitorul.

Dacă în prima poruncă dumnezeiască,Dumnezeu îi aduce aminte poporului evreu că El l-a scos din robia egipteană și din necaz,implicit și pe noi ne atenționează că ne poartă de grijă și ne ferește ,sau atunci când greutățile vin ,ne ajută să ieșim cu bine.

Prin porunca a doua vrea Dumnezeu să ne ferească de a ne închina la idoli ,adică la închipuiri fără echivalent în realitate.Și poate ,pe noi creștinii ortodocși și nu numai,sunt unii care ne atacă spunând că ne închinăm la cruce și la icoane.Dar icoana în Ortodoxie este un spațiu de întâlnire a omului cu Dumnezeu prin imagine și rugăciune.Iar semnul Crucii este o rugăciune fără cuvinte,iar noi atunci când ne închinăm la sf.Cruce,ne închinăm celui reprezentat pe ea,adică Mântuitorului nostru Iisus Hristosi.

Porunca a treia dumnezeiască vrea să ne învețe să nu rostim cuvinte de hulă,de reproș sau de sfidare față de Dumnezeu.Să nu-l batjocorim,prin înjurătură,prin,jurământ strâmb,prin călcarea jurământului.

Iar  porunca a patra ,ne îndeamnă să ne aducem aminte de ziua Domnului,adică de ziua Duminicii și să mergem la Biserică,să- I mulțumim pentru binefacerile primite,dar și să-I cerem pe mai departe ajutorul.  

  Următoarele șase porunci, 5-10 ne învață despre datoria noastră față de aproapele      

  5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ.

6. Să nu ucizi.

7. Să nu fii desfrânat.

8. Să nu furi.

9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.

10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.

Porunca a cincea .Sau prima poruncă care se referă la aproapele este a cinstirii părinților ,despre care sf.Chiril din Alexandria ne spune că porunca cinstirii părinților este pusă intre poruncile care-l privesc pe Dumnezeu și poruncile care –l privesc pe aproapele.In primul rând e Dumnezeu și apoi părintii care ne-au adus pe lume. Și suntem datori să-I cinstim pentru că părinții sunt cei care ne nasc din punct de vedere trupesc dar și sufletesc.Nici o limbă omenească nu poate să spună despre jertfele pe care le fac părintii pentru copii lor,așa cum Ana Blandiana zice:,,părintii fac totul oricind pentru noi/ne nasc ne cresc mai mari decât ei /rămân apoi cu discreție in urmă/și nu ne deranjează de obicei.”.Părintii ne sunt dragoste, pentru că din potirul inimi lor revarsă dragoste tuturor celor din casă;sunt jertfă pentru că pe altarul familiei se jertfesc de dimineata până seara;sunt grijă,bunătate sau iertare,sau cu poetul putem să zicem:părintii ni-s ingeri/in marea de plângeri /ni s stele in abis /ca viața e umbră si vis”.    Iar porunca e neconditionată- ea nu ne spune ca trebuie să-I cinstim doar dacă sunt vrednici- ci ea ne indeamnă să-I cinstim ,dar cum?-in primul rând de ai iubi, adică a le dori și  a face tot binele ce ne este cu putintă;a asculta de ei pentru că ne iubesc cu adevărat;a căuta să nu-I supărăm chiar și atunci când nu le urmăm povețele,pentru că ei o fac cu cele mai bune intenții și cu gândul la binele nostru;a-I ajuta la nevoie și in special la bătrânețe;a nu I batjocori pentru că este păcat strigător la cer;a ne ruga pentru ei ,lucru pe care trebuie să-l facem si după ce au plecat din lumea aceasta,dar si ingrijindu-le cu dragoste mormintele.   

  Porunca a șasea ne sfătuiește să nu ucidem în primul rând pe aproapele nostru din punct de vedere sufletesc,prin pilda cea rea,prin vorbe și fapte necuviincioase,prin care aproapele poate fi smintit și împins la vreo greșală.Dar totodată ne îndeamnă de a ne feri de omor,sinucidere,avort.

Porunca a șaptea ne îndeamnă de a ne feri să nu cădem în păcatul desfrâului  ,care destramă familii și aduce necazuri și greutăți,certuri,din care în primul rând au de suferit copii.

Porunca a opta ne îndeamnă de a ne mulțumi cu ceea ce avem pentru a nu cădea în ispita de a ne însuși un bun care nu ne aparține,prin înșelăciune,adică prin :însușirea muncii străine,prin hoție,prin delapidare.Să ne gândim doar la apostolul Iuda care a fost neliniștit,iar conștiința la mustrat și n-a avut nici un folos,din banii pe care i-a câștigat vânzându-L pe Iisus.

Porunca a noua ne învață să nu mărturisim strâmb,adică să nu mințim.Iar minciuna se poate săvârși cu vorba,cu scrisul,cu fapta,cu anumite semne sau chiar cu tăcerea.Minciuna distruge încrederea dintre oameni,otrăvește legăturile de dragoste.Este destul ca o singură dată ca cineva să ne mintă pentru a ne pierde încrederea în el.

Porunca a zecea se adresează cugetului omenesc și vrea să pună rânduială in cămara inimii,de unde de obicei i-au naștere:gânduri rele,adultere,desfrânări,furtișaguri,mărturii mincinoase(Mt.15,19)Porunca ne învață să nu ne însușim sau să poftim lucrurile altuia.Este o poruncă care vrea să oprească păcatul cu gândul.         Poruncile lui Dumnezeu sunt bazate pe legea naturală, înscrisă în inima omului, în conştiinţa noastră. Fiecare om simte că ignorarea lui Dumnezeu, uciderea unei persoane nevinovate, necinstirea părinţilor, mărturia mincinoasă, tâlhăria, desfrânarea, nedreptatea, mânia, ura, reprezintă fapte rele ,sau păcate.Poruncile lui Dumnezeu sunt obligatorii pentru oamenii tuturor timpurilor.Poruncile lui Dumnezeu oferite pentru binele nostru sunt o binecuvântare pentru toţi oamenii de pe pământ.              

Două scurte concluzii:  

1)Să ne imaginăm situaţia în care toţi oamenii dintr-o ţară şi-ar propune ca în decursul unei săptămâni, să păzească cele zece porunci ale lui Dumnezeu în mod conştiincios şi că ar respecta acea propunere. Cât de fericită ar fi acea săptămână! Oamenii care ar cumpăra publicaţii, ar observa, că paginile lor ne-ar învăța sau ne-ar aduce la cunoștiință doar fapte bune ,pozitive     

  2)Marele explorator al continentului african Stanley, a vorbit unui șef de trib ,despre cele zece porunci.Iar după ce a terminat de vorbit șeful de trib a zis:,,Rămâi la mine și învață pe supușii mei aceste legi.Și dacă ei le vor asculta și le vor împlini,eu voi fi cel dintâi rege al lumii iar țara mea va fi cea mai înfloritoare.Să luăm aminte !Amin!