Meditaţie la Duminica a 30-a dupa Rusalii

,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să- ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ”.
Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca binecuvântarea lor să vină asupra ta (Iisus Sirah 3,8)
,,Indiferent de vârsta pe care o avem fiecare, rămânem copii în sufletul nostru”
Textul Evangheliei:,,În vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Iar Iisus i-a zis: pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât numai singur Dumnezeu. Ştii poruncile: să nu faci desfrânare, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci mărturie mincinoasă; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el i-a răspuns: toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind acestea, Iisus i-a zis: încă una îţi mai lipseşte: vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; apoi vino şi urmează Mie. Dar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Văzându-l că s-a întristat, Iisus a zis: cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au averi! Căci mai lesne este pentru cămilă să treacă prin urechile acului, decât pentru bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Iar cei care au auzit acestea, au zis: atunci cine poate să se mântuiască? Iar Dânsul a răspuns: cele ce nu sunt cu putinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu (Luca 18,18-27).
Unul dintre cele mai importante evenimente ale Vechiului Testament a fost darea de către Dumnezeu lui Moise a celor 10 porunci.Dacă în primele patru ni se arată despre raportul sau relaţia pe care trebuie s-o avem faţă de bunul Dumnezeu în următoarele şase ni se arată despre raportul sau relaţia pe care trebuie s–o avem faţă de aproapele, iar prima dintre acestea se referă la cinstirea părinţilor. Sf.Chiril din Alexandria ne arată că porunca cinstirii părinţilor este pusă între poruncile care-l privesc pe Dumnezeu şi poruncile care–l privesc pe aproapele.Pentru că, în primul rând e Dumnezeu şi apoi părintii care ne-au adus pe lume.Pentru început să vedem cine ne sunt părintii, apoi cum putem să-i cinstim, dar şi ce ne spune Sf.Scriptură de pedeapsa pe care ar trebui să o primească cei care nu-şi cinstesc părinţii, pentru ca la final să ne oprim la două dintre exemplele care vreau să ne arate despre suferinţa părinţilor în tăcere, dar şi dragostea pe care o au faţă de propriul copil.
1).CINE NE SUNT PĂRINŢII?- între miliardele de oameni care trăiesc în această lume, pe Terra, există doi oameni din a căror carne şi suflet ne tragem şi noi. Două cuvinte ne sunt dragi şi pe care în orice limbă le-am auzi şi le-am rosti, acestea sunt mama şi tata. Aceste cuvinte le găsim pe buzele tuturor, de la pruncii în ai căror gângurit mama şi tata sunt primele închegări de silabe, până la cei vârstnici dintre noi. Mama şi tata sunt cuvinte de circulaţie universală pentru că ele sunt înţelese fără tălmaci pentru că au acelaşi bogat conţinut de dragoste fierbinte, de bunătate, dăruire şi jertfelnicie. Cred că nu mai există nicăieri doi oameni ca părinţii noştri, ei sunt unici, de ce? Pentru că părinţii noştri rămân părinţii noştri indiferent de evoluţia noastră socială şi intelectuală sau materială. Sunt cei care ne nasc din punct de vedere trupesc dar şi sufletesc. Nicio limbă omenească nu poate să spună despre jertfele pe care le fac părintii pentru copiii lor, aşa cum Ana Blandiana zice:,,părinţii fac totul oricând pentru noi/ ne nasc ne cresc mai mari decât ei /rămân apoi cu discreţie în urmă/ şi nu ne deranjează de obicei.”. Părinţii ne sunt dragoste, pentru că din potirul inimi lor revarsă dragoste tuturor celor din casă;sunt jertfă pentru că pe altarul familiei se jertfesc de dimineaţa până seara; sunt grijă, bunătate sau iertare, sau cu poetul putem să zicem:părintii ne sunt îngeri/ în marea de plângeri /ne sunt stele în abis /că viaţa e umbră şi vis”.
2 )DE CE ŞI CUM PUTEM SĂ-I CINSTIM? - încă de la început trebuie să precizăm că porunca e neconditionată - ea nu ne spune că trebuie să-i cinstim doar dacă sunt vrednici - un părinte nu trebuie respectat, în primul rând, pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce este. În mintea multora dintre noi stăruie până la vârste mai înaintate chipul drag al părinţilor, zbuciumul, alegările, nopţile nedormite, întotdeauna fiind alături de copiii lor. Să-i cinstim, dar cum? - în primul rând de a-i iubi, adică a le dori şi a face tot binele ce ne este cu putintă; a asculta de ei pentru că ne iubesc cu adevărat; a căuta să nu-I supărăm chiar şi atunci când nu le urmăm poveţele, pentru că ei o fac cu cele mai bune intenţii şi cu gândul la binele nostru; a-i ajuta la nevoie şi în special la bătrâneţe; a nu-i batjocori pentru că este păcat, strigător la cer; a ne ruga pentru ei, lucru pe care trebuie să-l facem si după ce au plecat din lumea aceasta, dar şi îngrijindu-le cu dragoste mormintele. Regele Solomon în ,,pildele” sale ne dă îndemnul:,,păzeşte povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnurile maicii tale” (pilde 6,20) sau:,,ascultă pe tatăl tău care te-a născut şi nu dispreţui pe mama ta când a ajuns bătrânâ” (pilde 23,22). Sfântul Apostol Pavel ne spune şi el:,,copii, ascultaţi întru Domnul de părinţii voştri,căci aşa este drept. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, aceasta este cea dintâi poruncă, urmată de făgăduinţă, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ (Efeseni 6,1-3)
3)CE PEDEAPSĂ AR TREBUI SĂ PRIMEASCĂ CEI CARE NU-ŞI CINSTESC PĂRINŢII? - cred că niciunul dintre noi nu suntem cu conştiinţa împăcată de felul cum ne-am purtat sau ne purtăm faţă de părintii noştri, ei aşteaptă să le deschidem uşa casei şi să-i vizităm, dar noi de multe ori zicem că n-avem vreme –dar, atenţie! va veni o veme când vom vrea să mergem si n-o să mai avem la cine şi atunci va fi prea târziu. Dar Sf. Scriptura ne arată şi despre pedeapsa pe care trebuie s-o primească cei care nu-şi cinstesc părintii:,,ochiul care-şi bate joc de părintele său şi nu ia în seamă ascultarea ce este dator maicii sale, să-l scoată corbii care sălăşluiesc lângă un curs de apă, iar puii de vultur să-I mănânce: (pildele lui Solomon cap.30,7). Iar Sf Vasile cel Mare în acest sens zice:,,de îşi va uita cineva de mama care l-a crescut, l-a ţinut în braţe şi l-a nutrit cu lapte, să şi uite de acela şi Dumnezeu înaintea feţei aleşilor Săi”. Iar în pravila de la Govora ni se spune:,,de va lua vreun fiu sau fiică lemn şi va lovi pe tatăl său, să i se taie mâna”.
4)EXEMPLE DESPRE SUFERINŢA ÎN TĂCERE A PĂRINŢILOR ŞI DRAGOSTEA PE CARE O AU FAŢĂ DE PROPRIUL COPIL - O dragoste care iartă, pentru că multe şi frumoase sunt poeziile sau scrierile închinate părinţilor şi în special mamei, m-aş opri la două dintre ele.Nicolae Labiş, care în poezia ,,Mama” zice:,,N-am mai trecut de mult prin sat şi-mi spune/ Un om ce de pe-acasă a venit / Cum c-a-nflorit la noi mălinul/ Şi c-ai albit, mămucă, ai albit./ Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă / Eu nu ştiu cum să cred atâtea veşti/ Când din scrisori eu văd precum matale/ Din zi în zi tot întinereşti”. De unde putem să învăţăm şi unii dintre noi chiar constatăm că, chiar dacă mama este bolnavă, copiilor le spune că ea este bine. De ce?, pentru că nu vrea să-i împovăreze cu suferinţa ei.Iar Panait Cerna are şi el o poezie frumoasă, tot,,Mama”, în care un copil a fost certat de mama sa pentru că acesta n-a ascultat-o. Copilul o roagă de iertare, ea nu vrea să îl ierte şi îl trimite în pat să se culce, iar copilul adoarme în suspine. Mamei îi pare rău că l-a certat, se apropie de el, îl sărută şi îl mângâie, iar el simte acest lucru şi o îmbrăţisează,şi se termină poezia:’’De gâtul ei se-atârnă în neştire/ Toţi îngerii din ceruri îi sunt fraţi,/ Învăluiţi de-a candelei lucire,/ Copil si mamă dorm îmbrăţişaţi”.
Ca şi o concluzie - Să nu uităm, dragii mei, că indiferent de vârsta pe care o avem fiecare rămânem copii în sufletul nostru, de aceea:cât mai suntem, cât mai sunt, mângâiaţi-i pe părinţi. Amin!