Pr. Vasile Beni: Câţi mai avem părinţi în viaţă

 Textul Evangheliei la Duminica a 30-a după Rusalii: „În vremea aceea, un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile: «Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta». Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu” (Ev. Luca 18, 18-27).

        Dragii noştri credincioşi!
         Unul dintre cele mai importante evenimente din Vechiul Testament a fost acela când Dumnezeu i-a dăruit lui Moise cele 10 porunci. Şi dacă în primele patru ni se spune cum trebuie să ne comportăm faţă de Bunul Dumnezeu, în următoarele şase ni se spune cum trebuie să ne comportăm faţă de aproapele nostru. Iar porunca a cincea 
ne îndeamnă să ne respectăm părinţii.Porunca este necondiţionată. Nu se spune că să-i cinsteşti dacă sunt vrednici de cinstire şi să nu-i cinsteşti dacă nu-s vrednici de 
cinstire. E necondiţionată: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să trăieşti bine şi mulţi ani pe pământ".
Câteva dintre motivele pentru care trebuie să ne respectăm părinţii .
1. Părinţii ne-au dat viaţa. Deşi Dumnezeu este dătătorul vieţii, nu trebuie să pierdem din vedere că părinţii noştri ne-au născut din punct de vedere trupesc şi sufletesc. Faptul că părinţii ne-au născut şi ne-au crescut ne îndatorează la a-i respecta pentru totdeauna.
2. Părinţii sunt unici. Între miliardele de oameni care trăiesc pe Terra există doi oameni din a căror carne şi suflet ne tragem şi noi. Sunt cei care ne-au dat viață, ne-au iubit din prima clipă, apoi când am crescut au încercat să ne ofere o educație, să ne formăm caracterul, să ne învețe să facem deosebirea între bine și rău. Nu mai există nicăieri doi 
oameni ca părinţii noştri; ei sunt unici. Părinţii noştri rămân părinţii noştri indiferent de evoluţia noastră socială, intelectuală sau materială. Ei sunt izvorul vieții, al bunăstării noastre atât fizice cât și intelectuale.
3. Părinţii sunt investiţi cu autoritate de la Dumnezeu peste copii. În ordinea divină, Creatorul a delegat părinţilor autoritate peste copiii lor. În baza acestui statut, părinţii sunt responsabili pentru copiii lor, iar copiii au datoria să îşi cinstească părinţii. Din această pricină, necinstirea părinţilor este necinstire a lui Dumnezeu însuşi.
Care sunt îndatoririle unui copil faţă de părinţi?
1. Respectul cuvenit. Fiecare părinte are dreptul să fie respectat. Chiar dacă părintele nu îşi îndeplineşte cel mai bine menirea de părinte, el tot trebuie respectat. Un părinte nu trebuie respectat, în primul rând, pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce este. Ascultarea cuvenită. Cerinţele şi sfaturile unui părinte trebuie urmate întocmai. În Biblie este scris: „Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!” (Proverbe 1:8). Un fiu bun şi înţelept va dovedi ascultare de părinţi. După învăţătura creştină, ascultarea de părinţi este unul din secretele bunăstării şi ale fericirii.
3. Ocrotirea cuvenită. Faţă de părinţi trebuie să ne arătăm recunoscători. Truda şi suferinţa părinţilor pentru copii trebuie să îşi găsească răsplătirea. Cu trecerea anilor, părinţii noştri vor îmbătrâni şi se vor şubrezi. Atunci (dar şi acum) vor avea nevoie de recunoştinţa şi ocrotirea noastră. Copiii sunt datori să răsplătească ostenelile părinţilor. Aş adăuga spunând că, chiar dacă un părinte a eşuat în misiunea de părinte, copilul nu este justificat să eşueze în misiunea de copil.
Câteva fapte simple prin care noi ne putem respecta părinţii:
1.Să-i iubim, pentru că din iubire ne-au adus în această lume.
2.Să ascultăm de ei pentru că ne iubesc cu adevărat şi ne vreau doar binele.
3. Pe cât ne stă în putinţă să nu îi supărăm şi să nu-i facem de ruşine.
4. Să-i ajutăm atunci când au nevoie şi în special la bătrâneţe.
5. Să nu-i batjocorim că este păcat strigător la cer.
6. Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ei atunci când sunt în viaţă dar şi după ce s-au mutat din această lume, păstrându-le totodată vie memoria.
Şi pentru că în această Duminică i-am dat ca titlu predicii mele - Câţi mai avem părinţi în viaţă - haideţi să ne oprim la frumoasa poezie a lui Teodor Groza  care zice:

  Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Chiar dacă sunt bolnavi, bătrâni,
Să le fim sprijin şi speranţă,
Copiii lor iubiţi şi buni.

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Să-i preţuim cum se cuvine,
Le datorăm iubirea, cinstea,
Grija de azi şi cea de mâine.

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Să-i facem bucuroşi să fie,
Că au crescut copii miloşi,
Ce ştiu ce-nseamnă omenie.

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Să îi privim ca pe-o comoară,
Să-i sprijinim cu bunătate,
Când grijurile îi doboară.

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Avem cui spune ce ne doare,
Ei au acum înţelepciune,
Şi au un sfat de alinare.

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Chiar dacă stăm de ei departe,
Să le mai dăm un telefon,
Să le mai scriem câte-o carte.

Câţi mai avem părinţi în viaţă,
Să-i vizităm cât se mai poate,
Acum să ne mai facem timp,
Căci în zadar e după moarte.


Câţi mai avem părinţi în viaţă
Să nu-i lipsim de „apă, pâine”,
Să-nveţe şi nepoţii lor,
Să fie oameni cu noi, „mâine”.
Amin!

Pr. Vasile Beni



Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5