Părintele Vasile Beni: Nu este greu, pentru că el este fratele meu. Fiecare dintre noi poate fi un samarinean milostiv

În Japonia, în timpul războiului, un copil a purtat pe spate fratele său mort pentru a-l îngropa. Un general  l-a observat și a cerut să arunce copilul mort ca să nu obosească. El a răspuns:
Nu e greu, pentru că el este fratele meu!
Soldatul a înțeles și a început să plângă.
De atunci, această imagine a devenit un simbol al unității în Japonia.
Fie ca acesta să fie motto-ul nostru:
”Nu este greu  pentru că el este fratele meu”. Ce avem de învățat:
Dacă se întâmplă să cadă, ridică-l;
Chiar dacă ești obosit, ajută-l;
Și dacă greșește, iartă-l;
Și dacă lumea îl părăsește, rămâi lângă el și poartă-l în spate, că nu este greu, pentru că el este fratele tău…

         Textul Evangheliei la Duminica a 25-a de după Rusalii: „În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? Iar el, răspunzând, a zis: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi». Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea, şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea”( Ev. Luca 10, 25-37).

                           Dragii și bunii noștri credincioși!

        Fiecare dintre noi am avut, avem şi vom avea parte de dureri trupeşti, dar şi sufleteşti. Important este ca noi să nu uităm când cineva ne ajută, dar şi să vedem când cineva are nevoie de ajutorul nostru. Pentru că învăţătura bisericii noastre ne spune cum să avem grijă faţă de aproapele nostru pentru că în lumina învăţăturilor Evangheliei, Dumnezeu nu sălăşluieşte doar în ceruri sau pe masa sfântului Altar prin Taina Sfintei Împărtăşanii, ci poate fi descoperit în persoana fiecărui om aflat în nevoie.

Virtutea iubirii este numită regina tuturor virtuţilor şi legătura desăvârşită a desăvârşirii creştine. Această sfântă virtute poate avea ca obiect pe Dumnezeu sau pe aproapele.

   Textul Evangheliei ne spune cum învăţătorul de lege îl întreabă pe Iisus: „Ce bine să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Și Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? Iar el, răspunzând, a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”. Pentru că: „În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii” (Mat. 22, 40), iar Sfântul Evanghelist Marcu precizează că „mai mare decât aceasta, nu este altă poruncă”.

    Sfântul Apostol Pavel a scris cel mai frumos imn al dragostei creştine, când zice: „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de-aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă şi de-aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjuieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată” (I Cor. 13, 1-8).

      Fericitul Ieronim ne spune că poate fi cineva care uneori să se scuze că din pricina slăbiciunii puterilor lui n-a putut posti, sau din cauza firii sale nervoase n-a putut păzi virtutea răbdării, sau că nu poate săvârşi alte fapte bune, dar nimeni nu se poate scuza că n-a putut deprinde virtutea iubirii frăţeşti.

      Lumea de astăzi este un nesfârşit drum dintre Ierusalim şi Ierihon, pe care zac cei mai mulţi dintre semenii noştri, ca şi cel căzut între tâlhari, din Sfânta Evanghelie și fiecare dintre noi poate fi un samarinean milostiv şi astfel să recunoască prin iubire pe aproapele său.

       Să avem deci, pentru fiecare, untdelemnul iubirii de frate, ca să-i alinăm rănile sufleteşti şi trupeşti: pentru cel amărât o vorbă de mângâiere; pentru cel sărac o bucată de pâine; pentru cel neştiutor un sfat bun; pentru cel nenorocit o mână de ajutor; pentru cel rătăcit un îndemn din inimă curată, pentru că Evanghelia de azi vrea să ne arate o cale care este la îndemâna fiecăruia care ne poate duce la rai: aceea a făptuirii binelui, a ajutorării celui care are nevoie de ajutorul nostru. Amin.

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni