Pr.Vasile Beni: Liturghia prin Fapte din afara Bisericii

Pr.Vasile Beni

Textul Evangheliei la duminica a 25-a de după Rusalii: „În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? Iar el, răspunzând, a zis: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi». Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea”. Ev. Luca 10, 25-37
Dragii noştri credincioşi!
Cu toţii ştim şi ar fi bine să ne reamintim că a fi creștin nu înseamnă pur și simplu a crede în Dumnezeu sau a privi doar spre Dumnezeu, ci a privi și în jurul nostru și ai vedea pe toți cei care au nevoie de ajutorul nostru. Iar Sfânta Scriptură ne oferă asemenea exemple care pun în evidenţă virtuti sfinte „mila şi iubirea”. Virtuţi cu care ne în paginile sfintei scripturi precum s-ar putea aminti şi evangelia duminicii a patra de după Rusalii, o Evanghelie care ne descrie vindecarea slugii sutaşului din Capernaum. Însă, oprindu-ne la Evanghelia acestei duminici a douăzeci şi cincea de după Rusalii, am putea spune că ne oferă concret un model de Liturghie care se poate face şi în afara locaşului sfânt atunci când ajutăm pe cel care are nevoie de ajutorul nostru. Iar pentru a face acest lucru trebuie să parcurgem mai multe etape care se leagă una de alta şi la care vreau să mă opresc:
1.Ce este mila şi care sunt faptele milei trupeşti şi sufleteşti –Potrivit învăţăturii bisericii noastre „Mila” este un sentiment de compasiune faţă de aproapele nostru aflat în dureri trupeşti şi sufleteşti. Şi fiecare dintre noi am avut, avem şi vom avea parte de dureri trupeşti, dar şi sufleteşti. Important este ca noi să nu uităm când cineva ne ajută, dar şi să vedem când cineva are nevoie de ajutorul nostru. Pentru că învăţătura bisericii noastre ne spune cum să avem grijă faţă de aproapele nostru pentru că în lumina învăţăturilor Evangheliei, Dumnezeu nu sălăşluieşte doar în ceruri sau pe masa Sf. altar prin Taina Sf. Împărtăşanii, ci poate fi descoperit în persoana fiecărui om aflat în nevoie. Iar prin faptele milei trupeşti şi sufleteşti noi căutăm să înlăturăm lipsurile şi nevoile aproapelui nostru. Iar faptele milei trupeşti sunt: a sătura pe cei flămânzi, a adăpa pe cei însetaţi, a primi pe cel străin, a îmbrăca pe cel gol, a cerceta pe cei bolnavi, a cerceta pe cei ce se află în necaz, a îngropa pe cei morţi. Foarte importante sunt însă şi faptele milei sufleteşti şi care sunt: a îndrepta pe cel păcătos, a învăţa pe cel neştiutor şi nepriceput, a da sfat celui ce are trebuinţă de el, a ierta pe cei ce ne-au greşit, a mângâia pe cel întristat, a nu ne răzbuna pe aproapele nostru pentru răul făcut, a ne ruga pentru aproapele nostru. Şi fiecare faptă atât a milei trupeşti cât şi a milei sufleteşti ne învaţă cum să ne comportăm faţă de aproapele nostru. Vedeţi învăţătorul de lege îl întreabă pe Iisus: „Ce bine să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? Iar el, răspunzând, a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”. Şi Mântuitorul spune acestea pentru că la judecată, Hristos ca Judecător nu ne va întreba cât am strâns în această viaţă, nici cât am muncit de mult, ori am citit sau am călătorit prin lume, nici ce funcţii înalte am ocupat, ci doar câtă iubire faţă de semeni am pus în tot ceea ce am făcut. Desigur că nu ni se cere să facem minuni, că nu suntem dumnezei. Dar pentru că „Dumnezeu este iubire”, ca să ne putem apropia de El, se cuvine să punem un dram sau poate şi mai mult de iubire în tot ceea ce facem. Iar faptele iubirii creştine şi umane în general sunt foarte simple: a da cuiva înfometat un pic de hrană, sau un pahar cu apă, a fi dispus să l primeşti pe cel străin, să l îmbraci pe cel care nu are cu ce, să l vizitezi pe cel singur sau bolnav, iar dacă nu poţi să l îngrijeşti, măcar să l consolezi cu o vorbă bună. Aşadar, criteriul milei faţă de semenii noştri va atârna foarte greu în balanţa drep¬tăţii divine şi va fi decisiv în favoarea noastră, sau dimpotrivă, nepăsarea şi egoismul vor înclina balanţa în dezavantajul nostru. El însă nu are nevoie de nimic de la noi acum, căci Cel care a făcut pâinea nu poate flămânzi, Cel care a făcut apa nu poate înseta, Cel care îmbracă întreaga Sa zidire nu poate fi gol, Cel care este izvorul sănătăţii nu poate fi bolnav, Cel care este Domnul domnilor nu poate fi lipsit de libertate. Astfel, să nu uităm niciodată de om, de omul de lângă noi .De aceea, Evanghelia de azi vrea să ne arate o cale care este la îndemâna fiecăruia care ne poate duce la rai: aceea a făptuirii binelui, a ajutorării celui care are nevoie de ajutorul nostru .
2.O pildă despre ajutorarea aproapelui- Doi oameni se hotărăsc să meargă la Ierusalim şi pornesc spre mare de unde trebuiau să ia vaporul. În drum spre mare, poposesc să bea apă lângă o fântână. Aud gemete de durere venind dintr-un bordei din apropiere. Unul dintre ei zise - mă duc să văd. Şi află acolo doi bătrâni înfometaţi, bolnavi, neavând pe nimeni. N-aveau ce mânca şi le împarte mâncarea, le aprinde focul şi încearcă să le aline suferinţa.Trecu timpul şi îşi dădu seama că vaporul a plecat şi el nu mai poate ajunge la Ierusalim. Şi îi păru rău că n-a putut merge în locul pe unde a umblat Iisus, dar s-a bucurat că a făcut o faptă bună. Celălalt ajunse la Ierusalim înaintea slujbei Învierii şi se aşeză cât mai aproape să se roage, dar îndreptându-şi privirea spre altar îl văzu pe prietenul său cu care a pornit spre Ierusalim, aproape de patriarh , că se ruga acolo. Bucuros că l-a văzut l-a aşteptat după slujbă să se întâlnească cu el să meargă împreună acasă, dar el nu apăru. Nedumerit se întoarse acasă şi povesti fiecare ce au făcut-şi a înţeles că prin fapta de milostenie a primit mai mare dar de la Dumnezeu decât cel care a ajuns şi s-a rugat la locurile sfinte. (Lev Tolstoi).
Ce mesaj ne transmite această Evanghelie:
-O întrebare simplă ar fi aceea că fiecare dintre noi ar trebui să ne întrebăm ce simțim atunci când vedem un om chinuit, zdrobit și schimonosit de dureri trupești și sufletești. Simțim milă ori silă? Ne apropiem să îi alinăm rana sau fugim de el ca de lepră? Dacă simțim milă, dăm mărturie despre celălalt ca persoană, ca om demn, chip al lui Dumnezeu. Tratându-l omenește cu ceea ce la momentul acela îi trebuie mai mult, fie că este vorba de un cuvânt, de o pâine au despre un sfat, Îl mărturisim pe Însuși Hristos. Milostenia nu este numai să dai din traistă. Milostenie este că accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Ai pe cineva care are un necaz, trebuie să ştii să-i faci o mângâiere, să-i descreţeşti fruntea. Cel mai mare lucru de care vom fi întrebaţi la Judecata de Apoi este: „De ce nu am dat mai multă atenţie semenilor noştri?“
-Să nu uităm că de fiecare dată când facem o faptă bună este ca şi cum am participa la Sfânta Liturghie. Pentru că la Sfânta Liturghie Mântuitorul Iisus Hristos se jertfeşte pentru fiecare dintre noi. O Liturghie pe care noi o putem face jertfind din timpul şi din bunurile noastre pentru cel care are nevoie de ajutorul nostru. Amin!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5