Poezie până la capăt de fir

În perioada 28 mai – 1 iunie la București s-a desfășurat ediția a XVIII-a a Salonului internațional de carte Bookfest. E unul din cele mai importante târguri de carte din țară, la care participă numeroase edituri și mulți scriitori. Mereu, ca pasionați de lectură, vrem să participăm la cât mai multe evenimente literare, dar uneori distanța și cotidianul nu ne lasă să ajungem. Însă în acest
an, eu cu prietena mea Amalia Levey am fost hotărâte să mergem și noi la Bookfest. Vineri, în 30 mai, ne-am făcut un mic bagaj, am luat bilete și, cu trenul, am plecat spre București. Drumul nu a fost atât de confortabil pe cât ne-ar fi plăcut, dar entuziasmul și bucuria care fierbeau în noi au compensat tot nesomnul.
Înainte să ne îndreptăm spre Bookfest, am vrut și eu și Amalia să ne vedem strămoșii literari și, de la gară, am încercat să ne orientăm spre Cimitirul Bellu. Ne-am învârtit de 3 ori prin fața Gării de Nord neștiind să ne orientăm spre stația de autobuz, iar când am ajuns în stație și am urcat înăuntru, ne-a spus șoferul că în zona unde doream noi să coborâm nu se circula. Noi nu ne-am lăsat influențate de această neînțelegere și am mers să luăm metroul. De lângă gară, am luat o Floarea Soarelui pentru mormântul lui Nichita Stănescu, poetul preferat al Amaliei. Am schimbat două metrouri și am așteptat la o stație care se numea „Tudor Arghezi” (eu sunt sigură că și el ne-a ghidat spre prietenii lui).
Când am ajuns, am studiat harta unde erau notate toate personalitățile din cimitir și eu m-am îngrijorat când nu l-am văzut pe scriitorul suprarealist Gellu Naum. Deja eram destul de emoționate cum ne găseam atât de aproape de ei și ne-am lăsat ghidate de un panou pe care scria „Aleea Artiștilor, Aleea Scriitorilor”. Tot parcurgând aleea și negăsind pe nimeni, am consultat harta online care ne ducea fix în partea opusă a drumului pe care l-am luat. Ne-am întors și cu ochii în patru am urmat drumul spre învățătorii noștri în poezie și proză. Soarele era în spatele nostru susținându-ne cu fiecare pas parcurs.
Primul pe care l-am văzut a fost Mihai Eminescu, lângă el erau Traian Săvulescu și Mihail Sadoveanu, iar când am mers puțin mai în față l-am văzut și pe Nichita Stănescu. Avea pe mormânt două flori uscate pe care le-am aruncat, dar a rămas umbra lor, era o poezie dedicată lui. A urmat să curățăm mormântul, să aprindem lumânarea care era acolo și să lăsăm Floarea Soarelui.
A urmat să mergem pe rând la fiecare scriitor, să le citim din operă, să aprindem o lumânare și să spunem câteva cuvinte. Am început cu Adrian Păunescu unde împreună am citit poezia „A către e”, apoi am ajuns la Ion Luca Caragiale unde am interpretat un fragment din „O noapte furtunoasă”. La Eminescu eu am recitat o poezie de suflet pentru mine „Venin și farmec”, iar Amalia – poezia de pe mormânt, „Nu voi mormânt bogat”.
La Mihail Sadoveanu mi-am cerut scuze că nu prea a fost pe placul meu, acum ceva ani, „Baltagul”, dar i-am citit împreună un fragment din „Hanu Ancuței”. La George Călinescu ne-am bucurat să citim începutul din „Enigma Otiliei”, iar la George Coșbuc i-am zis că avem la Bistrița biblioteca „George Coșbuc” și Amalia i-a recitat „Cântec – A venit un lup din crâng”, una dintre poeziile care i-au format copilăria.
Ultimul la care am poposit cu lectura a fost Nichita Stănescu la care amândouă i-am citit poeziile ce sunt în inima noastră: eu – „Quadriga”, iar Amalia – „Poetul ca și soldatul”. Ne-am luat la revedere, le-am mulțumit pentru toată lupta lor pentru literatură și ne-am întors de unde am pornit.
A urmat să îl căutăm pe Romulus Rusan, la mormântul căruia am ținut un moment de reculegere. Întâlnirea o să ne fie un imbold să-i citim reportajele și să-l onorăm în continuare prin concursul de reportaje pentru liceeni care-i poartă numele.
L-am căutat și pe Rebreanu, dar am dat de Labiș. I-am citit poemele de pe mormânt și ne-am întors la început. Am luat-o pe același drum atente să îl căutăm pe Rebreanu și eu m-am gândit să-l strig, am strigat Liviu, Liviu, iar Amalia mi-a spus că morții nu răspund, dar fix în acel moment i-am văzut mormântul. Ne-am dus la el și i-am spus câteva cuvinte, mulțumindu-i pentru tot.
Ultimul pe care mai doream să-l vizităm era Gellu Naum pe care nu știam cum să-l găsim. Pe hartă nu era, nici pe harta noastră online, dar am găsit un mic reper dintr-un articol. În acea zonă m-am uitat după el, am mers pe lângă morminte disperată. Nicăieri nu îl vedeam și nu îmi lăsam speranța să mă părăsească, nu o lăsam să mă lase singură cu gândul că nu-l voi găsi. Amalia nu era așa de agitată ca mine și a putut să analizeze mai îndeaproape fotografia. A găsit o poză cu mormântul făcută mai de departe și ne-am putut da seama unde era. Era în fața lui Rebreanu, dar noi nu ne-am dat seama prima dată. Avea un mormânt mic, de abia îl observai, era atât de modest, dar atât de frumos. Suprarealismul din arta lui se limita la o trăire puternică sufletească. Am fost atât de bucuroasă că l-am găsit, i-am șters mormântul, i-am pus o lumânare și ne gândeam ce să facem cu florile? Nu avea nicio floare și noi nu aveam de unde să achiziționăm în apropierea cimitirului. Amalia a sugerat să luăm din florile lui Labiș care erau destul de multe și eu am zis să luăm din tufele de trandafiri care erau în cimitir. Până la urmă am desprins câteva petale din Floarea Soarelui de la Nichita Stănescu și atunci am observat că toți erau unii lângă alții. Și noi am făcut același drum de patru ori. Emoțiile că eram aproape de ei și-au spus cuvântul asupra orientării noastre. I-am pus lui Naum și petalele de soare lângă mormânt și Apolodor a fost cel cu care ne-am încântat, citindu-i din el.
Ne-am luat rămas bun de la toți spunând că o să mai venim și am plecat spre Romexpo unde se ținea târgul de carte. Tot timpul pe care l-am petrecut la cimitirul Bellu a fost un timp de lumină. A rămas în inima noastră fiecare moment și cuvânt adresat lor și ne-a apropiat și mai tare de istoria și cultura țării noastre. Ne-a oferit speranță să mergem înainte și să ne lăsăm cuvintele în lume să înflorească și să vindece cum și noi am fost vindecate de cuvintele scriitorilor