Niculae Gheran în oglinda corespondenţei

Povestea noastră de azi se învârte în jurul a patru nume – Liviu Rebreanu, Niculae Gheran, Sever Ursa şi Sumiya Haruya. Ce îi uneşte pe ultimii trei? Evident, cel dintâi – domnişorul Liviu şi, în cazul de faţă, şi Maieru, acolo unde, scria cândva Liviu Rebreanu, am trăit cele mai frumoase şi mai fericite zile ale vieţii mele.

Bistriţeanului Sever Ursa şi niponului Sumiya Haruya le-a fost dat să se întâlnescă nu numai pe drumurile năsăudene, ci şi în lada cu scrisori din arhiva Niculae Gheran, de unde reproduc mai jos una dintre cele 25 de epistole ale profesorului măierean¹. Desigur, mai sunt şi alte nume în misiva cu pricina: profesorul Alexandru Piru (1917-1993), critic şi istoric literar, feciorul mai mic al familiei Ursa, Ovidiu, care va ajunge, până la urmă, profesor de engleză-română, naşa Puia, Florica Rebreanu-Vasilescu (1908-1995), mult iubita fiică adoptivă a romancierului, publicistul Tiberiu Rebreanu (1911-1986), fratele fizic, scriitorul şi istoricul Vasile Netea (1912-1989), devotat istoriei Ardealului.

Maieru, 27 august, 1982

            Mult iubite D-le Gheran,

            Vă mulţumesc pentru ilustrata de la Soci, semn doveditor că nu mă uitaţi nici atunci când vă depărtaţi atât de mult de casă… Sper că v-aţi întors cu bine şi cu dor de a vă relua firul preocupărilor obişnuite.

            Cu toate că nu v-am putut scrie, fiindcă m-au potopit tot felul de alte griji, v-am aşteptat mereu să veniţi către Năsăud, aşa cum ziceaţi, printre alte atâtea lucruri bune, pe care le-aţi zis la manifestarea de la Mureş.

            Cu japonezul Sumiya Haruya m-am descurcat bine. O zi şi jumătate, din cele 3 programate la Bistriţa, i-am stat la dispoziţie eficient pentru ambele părţi (4 şi 5 mai [19]82). Ne-a părut tuturor un cercetător foarte serios şi bine iniţiat (şi intenţionat) în materie de „Ion”. Mi-a scris din Tokyo (Kawasaki) o frumoasă scrisoare cu promisiunea să revină pentru obiceiurile de Crăciun².

            Cum merg lucrurile cu monografia Rebreanu? Aflu că şi Tiberiu Rebreanu intenţionează să scrie „adevărata” biografie a marelui său frate fizic.

            Cât priveşte muzeul, foarte puţin am mai făcut anul acesta. Doresc să am sănătatea şi puterea necesare înfăptuirii unui plan îndrăzneţ, încă înainte de anul centenarului, plan în care intră în mare măsură sugestiile dvs. Deocamdată sunt, ca şi anul trecut pe vremea asta, răvăşit de repetarea ghinionului cu admiterea în facultate a băiatului meu Ovidiu, primul sub linia roşie! Apoi o serie de boli ale părinţilor, demersuri şi drumuri care, în afară de treburile de serviciu şi gospodărie, îmi mănâncă absolut tot timpul, încât ieri am început abia să reiau corespondenţa cu prietenii. Nu mi-am putut face rost încă nici de „Istoria…” lui Călinescu şi mi-e greu să-i repet rugămintea lui Al. Piru.

            Ieri, abia, i-am scris şi naşei Puia. Am aflat târziu că a fost internată în spital şi aştept să-mi răspundă cum se simte. Între timp, a apărut în „Manuscriptum”/2, un material Rebreanu în care sunt şi eu implicat ca însoţitor al lui Vasile Netea. Aş dori să vă cunosc părerea în legătură cu acest comentariu.

            Vă rog să-mi mai scrieţi, când aveţi timp; simt mai multă nevoie ca oricând de cuvintele de sprijin al unui prieten de talia Dvs.

            Cele bune celor ce vă sunt dragi, sănătate şi noroc în toate.

            Cu stimă sinceră şi cu toată dragostea,

Sever Ursa

[Dest.] Dlui Niculae Gheran Bucureşti B-dul Republicii nr. 95, cod 70312 

Exp. prof. Sever Ursa 4530 – Maieru – 915 jud. Bistriţa-Năsăud

[text dactilografiat]

***

De numele profesorului Sever Ursa se leagă Muzeul memorial „Liviu Rebreanu” din Prislop, Muzeul „Cuibul visurilor” şi Şcoala Generală din Maieru. Se mai leagă şi Ansamblul folcloric „Cununa”. Dar… nu vând eu castraveţi bistriţenilor! Poate ar trebui să le reamintesc de Niculae Gheran, pe care se pare că l-au cam uitat, deşi Rebreanu zicea că ziua de moarte a unui scriitor va fi  adevărata sa zi de naştere…! Aşa o fi…

Mă opresc aşadar la japonezul Haruya!

Personaj fascinant, născut la 5 februarie 1931 în satul Kokufu-mura, într-o familie de agricultori (crescători de viermi-de-mătase) ce numără în spate vreo 18 generaţii (poate de aceea a fost atât de fascinat de întâlnirea cu Mioriţa, apoi de basmele românilor pe care le-a tradus în japoneză), într-un mediu cultural cu tradiții rurale ancestrale – bunicul Tomota primar, fratele acestuia, Tenrai, un cunoscut poet și militant pacifist, care a editat revista de propagandă creștină „Seika”, desființată de autoritățile japoneze în 1936, tatăl, Saburo, poet-agricultor; unchiul Etsuji, un renumit istoric al economiei și rector la Universitatea Doshisha din Kyoto, un alt unchi, Iwane, pictor al MAVO³ (poate de aceea, din universul rural rebrenian cel mai mult l-a impresionat „situaţia şi sentimentul naționalist al intelectualilor transilvăneni de atunci”⁴).

Pasionat, pe rând, de engleză, de matematică, de literatură franceză, de Rebreanu şi Eliade, în cele din urmă de România, botezat ortodox Ion, recăsătorit cu o româncă din lumea largă⁵, pasionat, tot timpul, de GO, joacă teatru No⁶ de la 35 de ani, cântă la chitară clasică.

Sumiya Haruya părăseşte din când în când Japonia de teama cutremurelor, vine în România, merge în Maramureş, unde nu ajung seismele, 4 martie 1977 îl găseşte însă la Bucureşti. Între 1986 şi 1990 urmează studiile doctorale la Universitatea Bucureşti. Tot la Bucureşti, şi tot la Universitate, dar pe baricada de acolo, s-a aflat şi în decembrie 1989.

În 1986 a primit Premiul Asociației Traducătorilor din Japonia pentru versiunea niponă a romanului Ion de Liviu Rebreanu, în 1999 a primit Premiul Fundației Culturale Române pentru integrarea literaturii române în circuitul internațional, în 2004 Președintele României l-a decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, iar din 2007 este cetățean de onoare al orașului Năsăud.

Dacă-l întrebi, e „mulțumit de toate”, „probabil pentru că sunt năuc”.

________________________

¹ Celelalte înscrisuri vor fi reproduse în volumul al treilea, în pregătire, Niculae Gheran în oglinda corespondenţei. Scrisorile japonezului au apărut în volumul al doilea (Ed. DavidArt, 2024) al citatei lucrări.

² În scrisoarea următoare, din 24 decembrie 1982, Sever Ursa îi comunică lui Niculae Gheran doar atât: Cu Haruya a fost cum a fost (e Crăciunul aici şi nu mai ştiu dacă vine, nu vine?)…

³ Cerc artistic premergător al avangardismului din Japonia.

⁴ Citatele din această prezentare sunt din interviul acordat în 2016 Tatianei Segal (https://www.fitralit.ro/23-03-2016-sumiya-haruya-o-punte-intre-culturi/)

⁵ Scriitoarea Claudia Golea Sumiya s-a născut la 2 decembrie 1968, în Bucureşti, a copilărit la Paris, în 1980 revine la Bucureşti, în 1991 absolvă japoneza-engleza la Universitatea bucureşteană, în 1992 pleacă pentru doi ani în Japonia, călătoreşte mult, dar locuieşte preponderent în Japonia şi Thailanda, după căsătoria cu Haruya Sumiya s-a stabilit definitiv în Japonia. În 1998 publică romanul Planeta Tokyo la Nemira. în 2000 romanul Tokyo by Night. În 2004 apare la Polirom Vara în Siam, iar în 2005 French Coca-Cola şi reeditează Planeta Tokyo si Tokyo by Night. În 2007 apare la Editura Trei Flower-Power Tantra.

⁶ Formă de teatru tradiţional japonez.