Pr. Vasile Beni: Începe Postul Crăciunului. Faptele bune și Postul sunt drumuri care ne asigură viața veșnică

Textul Evangheliei la duminica a 25-a de după Rusalii: „În vremea aceea, a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? Iar el, răspunzând, a zis: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi». Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea”( Ev. Luca 10, 25-37).
                          Dragii noştri credincioşi!
          Ne pregătim cu ajutorul bunului Dumnezeu pentru a începe Sfântul Post al Crăciunului. Iar textul Evangheliei duminicii de astăzi ne învață că că a fi creștin nu înseamnă pur și simplu a crede în Dumnezeu sau a privi doar spre Dumnezeu, ci a privi și în jurul nostru și ai vedea pe toți cei care au nevoie de ajutorul nostru.

Iar Sfânta Scriptură ne oferă asemenea exemple care pun în evidenţă virtuți sfinte ca „mila şi iubirea”. Iar în cele ce urmează aș încerca să poposim pe scurt la câteva învățături: Despre faptele milei trupești și sufletești, cât de apreciat ești înaintea lui Dumnezeu când îți faci timp pentru aproapele tău, dar și cum ar trebui să postim.

         1.Faptele milei trupeşti şi sufleteşti. Potrivit învăţăturii bisericii noastre „Mila” este un sentiment de compasiune faţă de aproapele nostru aflat în dureri trupeşti şi sufleteşti. Şi fiecare dintre noi am avut, avem şi vom avea parte de dureri trupeşti, dar şi sufleteşti. Important este ca noi să nu uităm când cineva ne ajută, dar şi să vedem când cineva are nevoie de ajutorul nostru. Pentru că învăţătura bisericii noastre ne spune cum să avem grijă faţă de aproapele nostru pentru că în lumina învăţăturilor Evangheliei, Dumnezeu nu sălăşluieşte doar în ceruri sau pe masa Sfântului Altar prin Taina Sfintei Împărtăşanii, ci poate fi descoperit în persoana fiecărui om aflat în nevoie.

        Iar prin faptele milei trupeşti şi sufleteşti noi căutăm să înlăturăm lipsurile şi nevoile aproapelui nostru. Iar faptele milei trupeşti sunt: a sătura pe cei flămânzi, a adăpa pe cei însetaţi, a primi pe cel străin, a îmbrăca pe cel gol, a cerceta pe cei bolnavi, a cerceta pe cei ce se află în necaz, a îngropa pe cei morţi.

       Foarte importante sunt însă şi faptele milei sufleteşti şi care sunt: a îndrepta pe cel păcătos, a învăţa pe cel neştiutor şi nepriceput, a da sfat celui ce are trebuinţă de el, a ierta pe cei ce ne-au greşit, a mângâia pe cel întristat, a nu ne răzbuna pe aproapele nostru pentru răul făcut, a ne ruga pentru aproapele nostru.

     Şi fiecare faptă atât a milei trupeşti cât şi a milei sufleteşti ne învaţă cum să ne comportăm faţă de aproapele nostru. Mântuitorul spune acestea pentru că la judecată Hristos, ca Judecător, nu ne va întreba cât am strâns în această viaţă, nici cât am muncit de mult, ori am citit sau am călătorit prin lume, nici ce funcţii înalte am ocupat, ci doar câtă iubire faţă de semeni am pus în tot ceea ce am făcut.

     2. Cât de apreciat ești înaintea lui Dumnezeu când îl ajuți pe aproapele tău. Lev Tolstoi are o pildă în care ne spune cum doi oameni se pregăteau să meargă la Ierusalim pentru a participa la slujba de Înviere. Pe drum se întâlnesc cu un om bolnav, iar unul dintre ei rămâne să aibă grijă de omul bolnav, iar prietenul său își continuă călătoria. Mare îi este mirarea celui ajuns la Ierusalim, să-l vadă pe prietenul său, în Altar chiar de-a dreapta patriarhului. Se miră cum de a ajuns înaintea lui și așteaptă să se termine slujba pentru a veni împreună acasă. Dar mare îi este mirarea, că toți oamenii ies din biserică, doar prietenul său nu. Se întreabă pe unde a intrat, pe unde a ieșit și se reîntoarce cu aceste gânduri acasă și îi povestește prietenului său aceste lucruri. Acesta îi răspunde simplu: Eu nu am mai ajuns la Ierusalim pentru că am rămas să am grijă de omul bolnav. Concluzia lui Lev Tolstoi din această pildă este aceea că de fiecare dată când ajutăm pe cineva care are nevoie, este ca și cum am participa la slujba de Înviere de la Ierusalim.

    Ca întrebare simplă, la gândurile spuse la această duminică, a douăzeci și cincea de după Rusalii,  ar putea fi și aceasta: Ce simțim atunci când vedem un om chinuit, zdrobit și schimonosit de dureri trupești și sufletești. Simțim milă ori silă? Ne apropiem să îi alinăm rana sau fugim de el ca de lepră? Dacă simțim milă, dăm mărturie despre celălalt ca persoană, ca om demn, chip al lui Dumnezeu. Tratându-l omenește cu ceea ce la momentul acela îi trebuie mai mult, fie că este vorba de un cuvânt, de o pâine sau despre un sfat, Îl mărturisim pe Însuși Hristos. Milostenia nu este numai să dai din traistă. Milostenie este că accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Ai pe cineva care are un necaz, trebuie să ştii să-i faci o mângâiere, să-i descreţeşti fruntea.

      3.Cum ar fi bine să postim.  Postul Crăciunului este un post de pregătire și de curățire duhovnicească ca să primim în noi, în peștera trupului și în ieslea sufletului nostru, pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care vine în lume și Se face om, pentru ca pe oameni să-i ridice la viața duhovnicească și dumnezeiască. Mântuitorul nostru Iisus  Hristos, Care coboară din Ceruri, vrea să coboare în sufletele noastre, să lumineze viața noastră și să ne ridice pe noi la viața duhovnicească sau cerească. Postul acesta al Crăciunului este, în primul rând, o pregătire, o sfințire a gândurilor, a simțirilor, a trupului și sufletului nostru prin pocăință, prin Spovedanie și Împărtășanie, pentru a mărturisi că: Fiul lui Dumnezeu a venit în lume, Să se nască şi să crească, Să ne mântuiască.

       Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Matei 6, 16-18).

     Proorocul Isaia ne arătă că esența postului este iubirea de aproapele: „Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. (…) Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei” (Isaia 58, 3-10).

      Sfaturile  și învăţăturile Sfinţilor Părinţi ne spun cum ar trebui să postim. Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai mari sfinţi ai bisericii, ne învaţă: „Postiți? Arătați-mi prin fapte. Cum? De vedeți un sărac aveți milă de el, un dușman împăcați-vă cu el, un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiați. Nu numai gura și stomacul să postească, ci și ochiul și urechile și picioarele voastre”.

       Să nu înlocuim o plăcere cu o altă plăcere. Trăim într-o lume, am putea spune pentru unii, a tuturor bunătăţilor, când avem de toate. Dar Postul înseamnă luptă cu lăcomia, îmbuibarea, jertfă, efort. Vorbesc unii de „mâncarea delicioasă de post”. Postul este însă înfrânarea de la pofte şi plăceri.

       Să încercăm să devenim mai buni, având grijă de aproapele nostru, aflat în nevoi trupești sau sufletești, dar și de a ne abține de la rău, pentru că faptele bune și postul sunt drumuri care ne asigură viața veșnică. Amin!

          Vă doresc să aveţi un post binecuvântat şi cu folos!

Pr. Vasile Beni