Părintele Vasile Beni: În Postul Adormirii Maicii Domnului, răsună mai puternic decât oricând cântarea care a devenit rugăciunea unui întreg neam

În Postul Adormirii Maicii Domnului răsună mai puternic decât oricând cântarea pe care am învățat-o din copilărie și care a devenit rugăciunea unui întreg neam:         ”Am venit, Măicuță, să Te mai vedem / Să-ți spunem necazul care-l mai avem….Nu lăsa Măicuță să pierim pe cale / Căci noi suntem fiii lacrimilor tale….”                                                        

 Dragii și bunii noștri credincioși!

                       Cu mila lui Dumnezeu, am ajuns la începutul Postului Adormirii Maicii Domnului, un post scurt ca durată, dar adânc în frumusețea și bogăția lui duhovnicească. Iar, Biserica ne cheamă ca înainte de marele praznic al mutării la cer a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, să ne curățim sufletele prin post, rugăciune, spovedanie, împărtășanie și fapte de milostenie.

         Nu întâmplător acest post este închinat Maicii Domnului. Dacă prin neascultarea Evei a intrat moartea în lume, prin ascultarea smerită a Fecioarei Maria a început mântuirea neamului omenesc. La Buna Vestire, ea nu a pus condiții, nu a cerut explicații, ci a rostit cuvintele care au schimbat istoria lumii: „Iată roaba Domnului; fie mie după cuvântul tău!”  început de post, privind la ea, învățăm că adevărata măreție se naște din smerenie, iar adevărata putere se naște din ascultarea de Dumnezeu. De aceea, în aceste zile, parcă răsună mai puternic decât oricând cântarea pe care am învățat-o din copilărie și care a devenit rugăciunea unui întreg neam: „Am venit, Măicuță, să Te mai vedem...”. Iar aceste cuvinte nu sunt doar versurile unei pricesne. Ele sunt strigătul sufletului care se întoarce acasă. Sunt glasul copilului care, după multe rătăciri, vine din nou la mama lui.

La slujba Paraclisului Maicii Domnului fiecare dintre noi venim: Unii cu bucurii, alții cu lacrimi. Unii cu mulțumire, alții cu poveri grele. Unii cu bolile noastre, cu problemele copiiilor  noștri, cu necazurile și cu păcatele noastre. Venim pentru că știm că o mamă nu-și închide niciodată ușa înaintea copiilor ei.

     Dar Maica Domnului nu ne ține lângă ea, ci ne conduce întotdeauna spre Hristos. Singurul ei îndemn adresat oamenilor, păstrat în Sfânta Evanghelie, este acesta: „Faceți orice vă va spune El” (Ioan 2, 5).

     Postul nu înseamnă doar să schimbăm mâncarea, ci să schimbăm inima. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că postește cu adevărat cel care își înfrânează limba de la răutate, ochii de la păcat, mâinile de la nedreptate și inima de la ură. Degeaba postește trupul, dacă sufletul rămâne plin de mândrie, de invidie și de neiertare. Acest post este chemarea lui Dumnezeu la întoarcere. Este vremea în care trebuie să ne întrebăm: m-am împăcat cu Dumnezeu? M-am împăcat cu aproapele? M-am împăcat cu propria mea conștiință?

      Se spune că un copil mergea prin pădure împreună cu mama sa. Fascinat de frumusețea florilor, s-a depărtat încet-încet și, fără să-și dea seama, s-a rătăcit. Când s-a văzut singur, a început să plângă și să strige: — Mamă! Unde ești? Mama îl căuta și ea. Când i-a auzit glasul, i-a răspuns: — Nu te teme! Strigă mereu, ca să te pot găsi! Copilul n-a încetat să o cheme, iar după puțin timp mama l-a găsit, l-a strâns în brațe și l-a dus din nou pe drumul cel bun. Aceasta este și povestea fiecăruia dintre noi.

           Lumea este o pădure în care omul se poate rătăci ușor. Ne fură frumusețile ei, grijile ei, păcatele ei și, fără să ne dăm seama, ne depărtăm de Dumnezeu. Dar Maica Domnului nu încetează să ne caute. Ea așteaptă doar glasul nostru. De aceea, în ceasurile grele ale vieții, din adâncul inimii izbucnește rugăciunea:

„Nu lăsa, Măicuță, să pierim pe cale!”Nu pe calea aceasta de piatră sau de asfalt, ci pe calea mântuirii. Nu ne lăsa să pierim în păcat. Nu ne lăsa să pierim în deznădejde. Nu ne lăsa să pierim în nepăsare. Nu ne lăsa să pierim departe de Fiul tău.

        Acesta este rostul Postului Adormirii Maicii Domnului: să ne întoarcem acasă. Să venim la Spovedanie. Să ne împăcăm cu cei pe care i-am supărat. Să iertăm. Să ne rugăm mai mult. Să citim Sfânta Scriptură. Să participăm la Paraclisul Maicii Domnului și să ne lăsăm sufletele încălzite de harul lui Dumnezeu. Dacă vom face acestea, atunci sărbătoarea Adormirii nu va fi doar o zi din calendar, ci o adevărată întâlnire cu Maica Domnului și cu Fiul ei.

Și acum, la începutul acestui sfânt post, să-i spunem din toată inima: „Am venit, Măicuță, să Te mai vedem...” Iar pentru tot drumul vieții noastre să nu încetăm a ne ruga: „Nu lăsa, Măicuță, să pierim pe cale!”

     Se spune despre  Cristofor Columb, că atunci când a pornit pe drumul descoperirii Americii, s-a îndreptat spre oraşul unde se născuse pentru a cere ajutor. A cerut ajutor de la regele Portugaliei şi al Spaniei, dar fără folos. Văzând că nimeni nu-l ascultă, şi-a îndreptat gândul şi glasul către Regina tuturor şi a căzut în genunchi în faţa icoanei sfinte din oraşul Sevillia şi s-a rugat: ”O, Fecioară, eu vreau să descopăr noi ţări dincolo de ocean pentru ca şi acolo să fie dusă crucea şi să fie împărtăşită lumina credinţei creştine, dar regii pământeni nu mă ajută, de aceea vin la tine sfântă Fecioară, mijloceşte la dumnezeiescul tău fiu, ca să mişte inimile oamenilor şi să-mi dea ajutor". Rugăciunea i-a fost ascultată, fiindcă a primit ajutor de la regina Isabela. Pe corabie a botezat-o ,,Santa Maria” şi astfel a ajuns aşa cum şi a dorit să se întâmple, să ducă credinţa creştină în pământul îndepărtatei Americi.

   Și cred că aici vem răspunsul la rugăciunea din Paraclis: ”Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm”, sau ”ajutorului omenesc nu ne încredinţa, ci singură ne apără şi ne mântuieşte”.   a finalul acestor gânduri, haideți să ne oprim la rugăciunea poetului nostru național, Mihai Eminescu, care a văzut în Maica Domnului „Luceafărul mărilor”, Steaua care călăuzește corăbiile în furtună și sufletele spre limanul mântuirii: 

Noi, ce din mila Sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică preacurată
Și pururea Fecioară,
Marie!

Vă doresc un post binecuvântat și cu mult folos! Pr. Vasile Beni