Părintele Vasile Beni: Fiecare priceasnă închinată Maicii Domnului ne transmite un mesaj și un adevăr de credință

Pricesnele nu sunt doar cuvinte care ne emoționează. Pricesnele sunt, rugăciuni cântate, sunt glasul sufletului omenesc care își pune înaintea Maicii Domnului durerea, speranța, dorul și credința
Dragii și bunii noștri credincioși!
Cu multă bucurie și cu inimile pline de emoție sărbătorim astăzi, unul dintre cele mai iubite praznice ale Maicii Domnului: Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Și poate că una dintre cele mai frumoase mărturii ale iubirii creștinilor față de Maica Domnului sunt pricesnele.
Una dintre aceste pricesne spune:
Maică și Fecioară,
nu lăsa să piară,
țara și poporul,
turma și păstorul...” Ce rugăciune frumoasă! Observăm că omul nu vine înaintea Maicii Domnului doar cu problema lui personală. Nu spune: „Maică, ajută-mă numai pe mine”. Ci spune: „Nu lăsa să piară țara și poporul, turma și păstorul”. Aici găsim un prim mare mesaj: creștinul adevărat nu se roagă numai pentru sine. El poartă în rugăciune familia, satul sau orașul în care trăiește, țara, Biserica, preotul, copiii, bătrânii, bolnavii și pe toți cei aflați în suferință.
O altă pricesnă atât de dragă sufletului nostru spune:
„Am venit, măicuță,
să te mai vedem,
să-ți spunem necazul
pe care-l avem...” Ce cuvinte simple și cât adevăr se află în ele! „Am venit, măicuță...” Nu „am venit să cerem”, ci „am venit să te vedem”. Cât de frumos este acest lucru! Uneori, omul nu vine la Dumnezeu doar atunci când are nevoie de ceva. Vine pentru că Îl iubește. Și tot așa vine înaintea Maicii Domnului.
Poate că unii dintre cei care au venit astăzi la biserică poartă în suflet un necaz despre care nu au spus nimănui. Poate cineva se roagă pentru un copil. Poate cineva se roagă pentru soț sau pentru soție. Poate cineva se roagă pentru sănătate. Poate cineva plânge după o persoană dragă plecată din această lume. Poate cineva are o problemă pe care nu știe cum să o rezolve. Dar astăzi, înaintea Maicii Domnului, putem spune:
„Măicuță, am venit să-ți spun necazul pe care-l am”. Și nu avem nevoie de cuvinte multe. Maica Domnului știe. Ea a cunoscut durerea. A cunoscut sărăcia. A cunoscut fuga și primejdia. A cunoscut durerea unei mame care își vede Fiul răstignit. A stat lângă Cruce. Și tocmai de aceea este atât de aproape de cei care suferă. Când noi plângem, ea înțelege lacrimile noastre. Când noi nu mai știm ce să spunem, ea primește și tăcerea noastră. Când noi nu mai vedem nicio ieșire, ea ne îndeamnă să nu ne pierdem nădejdea.
De aceea, pricesna continuă:
„Nu lăsa, măicuță,
să pierim pe cale,
că noi suntem fii
lacrimilor tale”.
„Să nu pierim pe cale...” Iată un adevăr care ni se potrivește tuturor. Viața noastră este un drum. Ne-am născut, creștem, muncim, ne întemeiem familii, avem copii, trecem prin bucurii și prin necazuri și, într-o zi, drumul nostru pământesc se încheie. Dar cea mai importantă întrebare nu este cât de lung va fi drumul nostru, ci unde ne va duce acest drum. Ne poate duce spre Dumnezeu sau ne poate îndepărta de Dumnezeu. Putem să ne pierdem pe cale prin păcat, prin nepăsare, prin ură, prin mândrie, prin lipsa iertării.
De aceea ne rugăm: „Nu lăsa, Măicuță, să pierim pe cale!” Adică: „Ajută-ne să nu ne pierdem credința!” „Ajută-ne să nu ne pierdem copiii!” „Ajută-ne să nu ne pierdem familiile!” „Ajută-ne să nu ne pierdem sufletele!”
Și poate aceasta este taina pricesnelor: ele nu sunt doar melodii. Sunt lacrimile celui care nu mai știe ce să spună, nădejdea celui încercat, mulțumirea celui izbăvit și rugăciunea celui care își pune sufletul în mâna lui Dumnezeu. Uneori, omul nu mai poate spune: „Doamne, ajută-mă!” Atunci cântă. Și ceea ce buzele nu mai pot rosti, cântarea spune în locul lui.
În această zi binecuvântată, să venim înaintea Maicii Domnului cu toate durerile noastre, cu toate familiile noastre, cu toți cei dragi și cu toate nădejdile noastre.
Să-i spunem din inimă:
„Am venit, măicuță,
să te mai vedem,
să-ți spunem necazul
pe care-l avem.
Nu lăsa, măicuță,
să pierim pe cale,
că noi suntem fii
lacrimilor tale”.
Și apoi să spunem cu toată nădejdea:
„Maică și Fecioară,
nu lăsa să piară,
țara și poporul,
turma și păstorul”.
Și în glas de rugăciune să zicem: ”Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Maica Vieții și ocrotitoarea celor care aleargă la tine, nu ne lăsa să pierim pe cale! Acoperă cu cinstitul tău Acoperământ familiile noastre, copiii noștri, bătrânii noștri, bolnavii și pe toți cei aflați în necazuri. Roagă-te pentru țara noastră, pentru Biserica noastră, pentru preoții și credincioșii ei. Și mai ales, roagă-te Fiului tău și Dumnezeului nostru să ne dea credință, pace, sănătate, iertare și putere să mergem până la capăt pe calea mântuirii. Iar când va veni și pentru noi ceasul trecerii din această viață, să ne găsească pregătiți, cu sufletul împăcat și cu nădejdea în Dumnezeu și ne mântuiește prin rugăciunile tale!” Amin.
Pr. Vasile Beni