Parlamentarism şi parlamentari cu… taxă

Forumul legislativ comunist al României era Marea Adunarea Naţională, din care făceau parte toate categoriile sociale: muncitori, ţărani, tehnicieni şi ingineri, mai puţini din „elitele” care nu şi-au găsit locul acolo chiar dacă l-au transformat pe Ceauşescu în obiect de artă. Cu toată această structură dominată de cei cu „originea socială sănătoasă”, scopul fundamental ala cestui for, format din oameni simpli şi cinstiţi, era asigurarea bunăstării generale, atâta câtă a fost, şi aceasta prin muncă şi numai prin muncă, contrar scopului actualului parlament „capitalist” care este cel al bunăstării parlamentarilor şi a clasei politice, uitând de poporul laş şi ignorant care i-a trimis acolo pentru patru ani de huzureală şi care nu le cere niciodată niciun fel de socoteală, doar să fie lăsat în pace pentru a putea supravieţui.

Cine sunt parlamentarii de astăzi? Majoritatea afacerişti şi fripturişti, mulţi cu studii juridice, care au călcat prin facultate doar pentru a-şi ridica diploma, după nişte „examene” gen „dialog de la distanţă”, care şi-au cumpărat cu bani grei scaunul de parlamentar. Puţini dintre aceştia sunt economişti pe bune, cei mai mulţi neavând habar de economie sau de economie politică, pentru a înţelege şi analiza întregul mecanism de producţie – repartiţie a societăţii. Toţi sunt uniţi pentru un singur scop: propria lor bunăstare, or, ca parlamentul să fie cu adevărat fertil în acţiunile sale de determinare, era necesară, o unitate de cultură între membrii săi, lucru valabil şi pentru alegători. Cât timp însă luminarea reală a prostimii iese din preocupările clasei politice, este clar că oricât de defectuos ar funcţiona votul şi oricât i-ar dăuna poporului însuşi, între abuzul unuia singur contra tuturor şi greşeala tuturora, pe care toţi trebuie s-o plătească deopotrivă, aceasta din urmă e de preferat.

Ca o paranteză, până la luminarea poporului, politicienii din parlament, dacă ar pune din întâmplare mâna pe carte, s-ar putea inspira, spre exemplu, din lucrarea fundamentală a liberalismului „Avuţia naţiunilor” a lui Adam Smith, care se ocupă în principal de o fiinţă de tip nou „omul economic” care trăieşte din muncă şi din schimbul produselor sale pe acelea ale semenilor săi, realizând întotdeauna acest schimb condiţiile cele mai avantajoase pentru el, şi aceasta în perspectiva realizării unei „ordini naturale” a societăţii în care acesta să-şi poată desfăşura activitatea fără nicio îngrădire legislativă. Din păcate, această „ordine naturală” există, însă doar în activitatea parlamentarilor noştri, este vorba de acea în afara parlamentului.

În 20 de ani de „democraţie parlamentară” lupta se dă pentru realizarea unei majorităţi prin toate mijloacele, or majoritatea unui partid în parlament suspendă eficienţa parlamentarismului, deoarece nu puterea de convingere şi de înţelegere decide, ci numai disciplina de partid. Se ia prea în serios denumirea de „parlament”, de unde enorma recoltă de vorbe goale şi excludere a gândirii”, o lege nefiind bună decât dacă emană din consensul general al opiniilor contrarii. De aici consecinţele dezastruoase pentru întreaga societate, în afara celor care le-au generat, şi care au distrus cu bună ştiinţă economia ţării şi coeziunea socială atât de necesară în aceste vremuri tulburi. Nenorocirile pentru ac est popor din topor, vor continua, din păcate, şi după anul electoral 2012, luminarea lui amânându-se la calendele greceşti, ca o consecinţă şi a noii legi a educaţiei emanată din gândirea „academică” a luminatorului de mansardă a Funeriu-san.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5