Pe drumul cuvântului!

Scriitoarea Elena M. Cîmpan se apleacă, în volumul „Drumul până la drum”, apărut în Colecţia „Eseuri” a Editurii Limes, asupra artei cuvântului. Drumul până la o carte este conturat cu bucuria întâlnirii cu litera, autorul fiind cel care aduce nemurirea prin fila care va sta mărturie peste timpuri asupra creaţiei.
Preautorul-autorul-postautorul, toţi prezenţi sub chipul aceluiaşi personaj, numit scriitor, zugrăvesc viaţa literară a fiecărei epoci. Drumul până la drum este, de fapt, cărarea spre literatură, conştiinţa de sine a scriitorului, umplerea fiecărei pagini, precum un fagure de miere cu dulceaţa cuvintelor. Reperele se impun şi la scriitor, iar drumul spre marea carte nu este uşor. Elena M. Cîmpan vede în fiecare carte un joc al cuvintelor, în care se redescoperă de fiecare dată gândurile scriitorului. Autoarea ia la puricat o serie de expresii care sunt „forma fără fond” a literaturii sau, de ce nu, a folosirii limbii române. Ne aplecăm atenţia asupra sintagmei „Sesiune de autografe” care, după părerea Elenei, se potriveşte în cu totul alte contexte, dintre care cea mai uzată este sesiunea de examene: „A transforma un moment al cărţii într-o rigoare profesorală este o mutare lipsită de inspiraţie, deşi strategică, în ideea de a salva de la plictiseală un obicei înşurubat prin natura existenţei unei lumi paralele, care este cea a cărţilor”. În viziunea autoarei, „Autograful ţine de o anume gingăşie a primei pagini, pe care scriitorul îşi aşază scrisul lui de mână, original, individual”.
Graniţa dintre poet şi scriitor este trasată, fără nicio problemă: „Poetul îl cuprinde pe scriitor… La scriitor se întâlneşte o notă mai severă care lipseşte poetului flexibil, tolerant. Poetul se comportă ca poet şi-n viaţa de zi cu zi, pe când scriitorul trece de multe ori neobservat, în el făcându-şi loc alte preocupări cărturăreşti. Literatura este un teritoriu al realului şi mentalului concretizat printr-o mulţime de drumuri pe verticală, orizontală, în cruciş şi curmeziş, cărări cu titulari şi chiriaşi. Literatura nu este admitere la facultate, unde profesorii să fie evaluatori de moment, scriitorii fiind născuţi să nu asculte ci să zidească. Literatura se concretizează, în primul rând, prin cărţi, în privinţa scriitorilor de pe net Elena declarând că e ca şi cum ar vorbi despre „scriitorul de pe lună”, ce nu generează un reper în memorial cititorilor.
Viaţa literară este bucuria trăirii emoţionale a personajului principal – autorul – aceasta concretizându-se în timp prin citirea şi recitirea cărţii. Drumul până la drum este, de fapt, construcţia în atelierul de carte a unei scrieri până aceasta ajunge la drumul mare, adică la cititor.
Elena M. Cîmpan aduce, prin aceste eseuri, o ordine bine trasată în lumea literelor, făcând diferenţierea între elementele care conturează prezenţa cuvântului în viaţa noastră.