Pe poarta veşniciei: Mircea Albulescu avea legătură cu Bistriţa. Adrian Titieni: Îi sunt dator

În această dimineaţă, actorul Mircea Albulescu a încetat din viaţă la Spitalul Floreasca, la 81 de ani. Dr. Bogdan Opriţa, purtător de cuvânt spitalul Floreasca, a declarat, pentru RTV, cum au fost ultimele momente din viaţa marelui actor: “A fost internat joi după-amiază în stare foarte gravă şi a murit la ora 1:00. Familia a insistat ca echipa de medici să nu ofere detalii suplimentare despre moartea marelui actor.” Problemele cardiace, dar şi diabetul, i-au fost fatale marelui actor, al căruit trup va fi depus sâmbătă la Teatrul Naţional.
Adrian Titieni – rectorul UNATC, spune că e o mare pierdere a teatrului românesc. Titieni, cel care dorea să candideze la Primăria Bistriţa, a absolvit, în 1988, cursurile Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale” - clasa profesorului Mircea Albulescu, vorbind de multe ori cu maestrul despre oraşul nostru.
Actorul Adrian Titieni a declarat pentru AGERPRES că îi mulțumește "pentru tot" lui Mircea Albulescu, despre care spune că "lasă în urmă o cantitate enormă de muncă sub semnul excelenței". "Mircea Albulescu a fost una dintre exemplarele personalități nu doar din domeniu, ci și din viețile noastre. Îi sunt dator și îi mulțumesc pentru tot și regret că nu am putut să fiu mai aproape de domnia sa în ultimii ani", a adăugat actorul.
.................................
Mircea Albulescu, pe numele său adevărat Albulescu Iorgu, s-a născut pe 4 octombrie 1934 în București. Absolvent al școlii medii tehnice de arhitectură, devine "conductor-arhitect". Începe ca artist amator în echipa de teatru la Ateneul Popular "Ana Ipătescu", iar în 1950 este angajat la Teatrul Național ca "artist corp ansamblu" (figurație). În 1952 devine student al I.A.T.C. la clasa Aurei Buzescu.
Mircea Albulescu are o prodigioasă activitate ca actor între anii 1956 - 1998 la Teatrul Municipal din București, Teatrul de Comedie din București, Teatrul Național din București, dintre care amintim: ''Căsuța de la marginea orașului'' (1957), ''A douăsprezecea noapte'' (1958), ''Moartea unui comis voiajor'' (1959), ''Comedia erorilor'' (1963), ''Victimele datoriei'' (1968), ''Danton'' (1974), ''Richard al III-lea'' (1976), ''Cavoul de familie'' (1980), ''Caligula'' (1981), ''Ifigenia'' (1981), ''Despot Vodă'' (1983), ''Jocul ielelor'' (1986), ''Cine are nevoie de teatru'' (1990), ''Cabinierul'' (1991), ''Pescărușul'' (1993), ''De Crăciun după Revoluție'' (1994-1995), ''Profesionistul'' (1995), ''Azilul de noapte'' (1998), ''Numele trandafirului'' (1998), ''O scrisoare pierdută'' (2000), ''Ultima oră'' (2003), ''Nebunia Regelui George'' (2004), ''Sânziana și Pepelea'' (2006), ''Molto, gran' impressione'' (2009), ''Livada de vișini'' (2010), ''Vizita bătrânei doamne'' (2011), ''Revizorul'' (2013).
În film, Mircea Albulescu a interpretat peste 70 de roluri, conferind personajelor sale o amprentă personală. A jucat în numeroase filme regizate de Sergiu Nicolaescu , dar şi de Francis Ford Coppola, Radu Gabrea, Nicuale Marcus, Mircea Daneliu, Nicolae Breban, etc.
Conform evz.ro, a interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de doctorat despre Teatrul Național Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de personaje. Rolul cel mai drag sufletului artistului este cel din piesa “Danton” de Camil Petrescu. Ca profesor la Facultatea de Teatru a îndrumat generații de actori între care Elvira Deatcu, Florin Piersic Jr., Natașa Raab, Adrian Titieni, Irina Movilă, Alexandru Jitea, Cristiana Răduță, Alexandra Velniciuc, Irina Cojar, și mulți alții. Actorul a fost membru al Uniunii Ziariștilor și a colaborat mulți ani cu reviste dedicate teatrului și cinematografiei, dar și cu alte publicații. Mircea Albulescu a fost și autor de versuri și proză scurtă: “Vizite”, “Pajura singurătăţi”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanţe”, “Ultimele noduri” şi proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” şi “Bazar sentimental”. Din 2011, are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, alături de alte personalități ale vieții noastre culturale.