Pe ulițele Speranței – adică la Galații Bistriței!

Puțină lume știe că biserica străbună, ortodoxă din Galații Bistriței o are ca protectoare pe Sfânta Parescheva! Duminică, 20 octombrie a avut loc așadar praznicul bisericii din localitate, o sărbătoare marcată în fiecare an de către credincioșii satului în frunte cu preotul Marian Bulbuc și cu vrednicul de laudă primar - Vasile Găurean! Vom spune de la început că Galații Bistriței este una dintre cele mai bine gospodărite comune din județ și poate din țară! Dacă întrebați un localnic de când anume este primar Vasile Găurean, va da din colț în colț, cum se zice, și nu va ști să vă spună! Pentru că omul acesta este primar de când lumea și este atât de harnic și de neobosit încât mă încumet să scriu că este un adevărat model de om eficient, angajat fără limite îm munca sa, și pus așadar în slujba cetățenilor cu trup și suflet! Multe sunt realizările în toate satele comunei. Ultimele două – căminul cultural(renovat din temelii – așteptăm inaugurarea cu un spectacol plin de...spice din Cununa grâului!!) și dispensarul (construit din temelii și inaugurat cu această ocazie în prezența președintelui Consiliului Județean Bistrița Năsăud, Emil Radu Moldovan)!

Sfânta Liturghie a fost onorată de prezența majestuoasă a Exarhului Mănăstirilor din Mitropolia Clujului, precuviosul părinte arhimandrit Dumitru Cobzaru (un om impresionant prin Cultură și Cuvânt ziditor, un slujitor al Domnului cu har deosebit) alături de un sobor de preoți din care au făcut parte: părintele protopop de Huedin Dănuț Lupuțan(fiu al satului Galații Bistriței), părintele Tudor Bechiș, fost mulți ani și cu multe roade, slujitor al bisericii din localitate, părintele Ionuț Rodilă din Bogata de Sus a Dejului și părintele diacon Daniel Frumos cu o voce superbă și cu un har de slujire de neuitat... Tânărul preot Marian Bulbuc a organizat ca la carte un praznic în care rugăciunea a fost purtată către ceruri deopotrivă de către preoți dăruiți și hăruiți cu chemare dar și de săteni credincioși, mândri de biserica și de statornicia lor întru ale credinței! Copii și tinerii au înflorit biserica cu numărul lor dar mai ales cu frumusețea și prospețimea costumelor tradiționale îmbrăcare și purtate cu o semeție...bine calculată! Alături de preoți s-a aflat și cvintetul Anatoly din Brașov care a înnobilat cu adevărat toată desfășurarea Liturghiei! Lângă ei, o voce de înger care ne-a amintit că ale mamei rugăciuni fac în viață, mereu, mereu, minuni – Cornelia Ardelean!

Nu scriam aceste rânduri dacă în timpul predicii, al cuvântului de învățătură așadar, nu aș fi avut o revelație! Prea cuviosul părinte Dumitru Cobzaru este un...Avva impresionant sub a cărui robă preoțească se ascunde și stă de veghe neîncetat un suflet de ostaș! Părintele, spunea, în predică, printre altele, că da, biserica ortodoxă română are și o activitate socială bogată(din păcate prea puțin cunoscută sau minimalizată cu bună știință de unii, n.m.) însă Misiunea bisericii nu este in principal această împlicare practică în viața socială! Misiunea bisericii este de a străjui Credința străbună, de a propovădui Cuvântul Domnului, de a fi alături de credincioși zidind necontenit, cu timp și fără timp în și întru sufletul lor. Iată, m-am gândit eu atunci(și mi-am explicat), ascultându-l pe părintele Cobzaru, de unde vin atacurile și acuzațiile celor care cer bisericii să facă spitale și nu catedrale!! Iată de unde și de la cine vin acuzațiile cele mei grave și mai iresponsabile scornite pentru a săpa la temelia Credinței străbune: de la cei care par a nu înțelege că biserica are o misiune anume, pe care nu i-o poate prelua nimeni – misiunea de a se ocupa de sufletul și de inima omului și de a-l călăuzi spre limanul care este Bunul Iisus și Împărăția Sa!

Fără a rosti direct aceste cuvinte, Avva Dumitru Cobzaru a pledat cu fermitate pentru ideea ca fiecare instituție a statului român să-și facă datoria întru propășirea Neamului Românesc! Iar dacă colaborarea dintre aceste instituții ar fi una optimă, nu s-ar mai face în rândul lumii, a poporului binecredincios, atâtea confuzii aducătoare de rătăciri păgubitoare!

M-a impresionat la Galații Bistriței bucuria de pe fețele oamenilor, exuberanța copiilor îmbracați în straie populare, determinarea primarului și eficiența preotului, simplitatea și frumusețea sărbătoririi hramului bisericii! S-au acordat onorurile cuvenite celor merituoși din colectivitate, recompense binevenite întru bucuria sufletelor celor care înțeleg prin fapte importanța jertfei, a implicării în folosul semenilor noștri. Iată, mi-am zis, un preot foarte tânăr pentru care drumul spre lucrul bine făcut nu mai are ezitări, nu mai ascunde secrete, nu cunoaște meandrele păgubitoare ale acestei lumi...

Voi încheia povestea aceasta cu un gând, anume acela că dacă în ultima vreme am cam început să mă îndoiesc de faptul că...din vultur vultur naște și din stejar stejar răsare, după o astfel de zi, plină de trăiri de care îmi era dor, plină de bucurii care mi-au înflorit sufletul, după o așa zi plină de Cuvânt ziditor, am văzut Speranța plimbându-se cutezătoare prin satele românești pravoslavnice...