Pipa păcii se fumează la o terasă din Beclean

Nici n-a intrat bine în vigoare legea care interzice fumatul în spațiile publice închise, că o groază de patroni de localuri din România n-au găsit altceva mai bun de făcut decât să se lamenteze pe rețelele de socializare, să scrie texte protestatare, să inițieze petiții, să-și plângă de mila restaurantelor goale, să mobilizeze energii parlamentare în măsură să aducă vânt de schimbare pe ici-pe acolo, prin locurile esențiale, să facă analize de tipul “înainte și după”, să-și plângă “prigonirea” și „discriminarea”, speriați de gândul că s-ar putea alege scrumul de afacerile lor. Cot la cot le-au sărit consumatori înverșunați că 25 la sută dintre adulții din România - câți sunt, conform sondajelor, în situație - nu-i mai pot afuma pe “restul” de 75 la sută, așa cum s-a întâmplat până acum, încriminând practic o lege reparatoare care de altfel n-ar mai fi avut nici un obiect dacă rânduiala bunului simț ar fi fost funcțională. Ba mai mult, minoritatea înfumurată de exersarea nestingherită și mult prea îndelungata a exercițiului pufăitor a ajuns atât de vocală în nemulțumire exprimate prin mai toate mediile, că i-a și sensibilizat pe parlamentari, de s-au pus aleșii pe treabă, ca niciodată, încă dinaintea ca legea să fie lege pentru toată lumea, încumetându-se la amendamente, la derogări, la promovat concesii și excepții, la operat modificări gata să-i readucă pe poziții pe împătimiți, în vestitele “spații închise special amenajate pentru ei”. “Dreptul” viciului exprimat la interior a fost revendicat cu aplomb până la Curtea Constituțională care - ce să vezi? - cu toată bunăvoința din lume, nu l-a găsit stipulat nicăieri. Cum n-a mers nici așa, împătimiții n-au mai avut încotro și s-au trezit, mai nou, susținuți și îmbrânciți în același timp, pe rețelele de socializare, de apărători și adversari, deopotrivă, deranjați că parcurile, trotuarele și străzile s-ar fi umplut de fumuri, pe care și le-ar dori încuiate la loc comanda – unde altundeva? – decât în baruri, restaurante, cafenele, cluburi, hoteluri, taxiuri, ca și până acum.
În toată acestă vâltoare de tertipuri, unii au lăsat lamentările la o parte, au tăcut și au trecut la acțiune, găsind ei înșiși, în ograda proprie, soluții utile și ingenioase pentru a-și păstra clienții fumători și a-i atrage și pe ceilalți. Se întâmplă la Beclean, unde terasele nu doar că s-au deschis mai devreme decât de obicei, pentru a oferi atât de invocatul spațiu deschis de manifestare, dar unele s-au reinventat și s-au adaptat atât de bine la noile realități, că au reușit deja să ofere pipa păcii consumatorilor care le trec pragul, indiferent că le plac sau nu fumurile de țigară. Dacă în centrul Bistriței, frigul viciatului ieșit la masa de pe pietonal se domolește cu pătura pusă la dispoziție de patroni, în mijlocul Becleanului a apărut terasa cu sistem de încălzire menit să facă față cerințelor din sezonul rece, oferind astfel fiecăruia condiții și spații optime de manifestare, în virtutea principiului conform căruia libertatea cuiva se oprește acolo unde începe dreptul celuilalt.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5