Pisicile … între legendă și adevăr

   Pisicile  -  sunt feline domesticite, atestate pentru prima dată în jurul anului 2.100 î.Hr.  în Egiptul antic. Aici, treptat, ele încep să fie venerate de stăpânii lor, să-i însoțească în anumite momente și ocazii, să-și dovedească utilitatea mai ales împotriva rozătoarelor, fie prin prinderea lor, fie prin răspândirea unturii din ele prin locurile unde umblau rozătoarele. În vechea Indie, pisica devine favorita nobililor, încarnând înțelepciunea, iar în China, în funcție de culoarea ei (albă, cu coada neagră și o pată pe frunte), aducea fericire.  În Europa, pisica a fost adusă din Egipt, prin sec. V î.Hr. , mai întâi de greci și apoi de romani, după ce aceștia au cucerit Egiptul, care au asociat-o Dianei, zeița vânătorii. În Evul Mediu, pisica neagră era considerată soră cu Diavolul, și oricine o adăpostea, putea fi pedepsit, iar prin sec. XVI în Anglia, era uneori arsă de vie.

   Mulți oameni de seamă din diferite domenii de activitate, au îndrăgit mult pisicile. Iată câteva exemple  -

1. Michel  de  Montaigne (1533-1592), filosof al Renașterii, adora mult pisicile, spunând   …   „Când mă joc cu pisica mea, cine știe cine se amuză mai mult, eu pe seama ei, sau ea pe seama mea !”.
2. Cardinalul  Richelieu (1585-1642) avea 14 pisici cu care se juca în fiecare dimineață, le dădea să mănânce piept de pui, le ținea într-o cameră unde doi servitori le îngrijeau. Uneori, când avea audiențe, ținea pe genunchi un motan.
3. Ludovic  al  XV-lea (1710-1774) își adora motanul alb, cu care se juca adesea și pe care îl botezase Brillant.
4. Isaac  Newton (1643-1727) ,matematician și om de știință englez, și-a făcut în ușa două găuri, una mare și alta mai mică, găuri prin care puteau să intre în camera sa cele două pisici, fără să îl deranjeze. Întrebat de un prieten de ce a făcut și o gaură mai mică, deoarece prin cea mare putea să intre și pisica mai mică, Newton a răspuns scurt   …   „la asta nu m-am gândit !”.
5. Charles  Dickens (1812-1870), era un mare iubitor de pisici,  una dintre ele venea seara târziu și îi stingea lumina de pe birou, dându-i de înțeles că e timpul să meargă la culcare.
6. Al.  Dumas – tatăl (1802-1870), și-a uitat într-o zi deschisă ușița de la o colivie unde avea păsări exotice, fapt de care a profitat motanul Myssouf, devorându-le pe toate. Drept pedeapsă, motanul a fost închis el în cușca lor.
7. Henri  Sauguet (1901-1989), compozitor francez, povestea cum motanul său Cody, era în extaz când îl auzea interpretând la pian Debussy, apoi venea și îi lingea mâinile.
8. Louis  Pasteur (1822-1895), cercetător în domeniul microbiologiei, inventatorul vaccinului împotriva turbării, dădea mereu ca exemplu pisica, pentru felul cum își păstrează singură igiena.

   La Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg există peste 70 de pisici care au misiunea de a apăra de rozătoare operele de artă. La fel, există pisici și la Muzeul Bruckenthal din Sibiu, cu același rol.

   Și câte s-ar mai putea spune despre   …   pisici !. La un examen, o colegă vine zgâriată pe față și pe mâini, o întrebăm ce a pățit. Resemnată, ne spune că atunci când a ieșit din bloc să vină la examen, o pisică neagră i-a tăiat calea și s-a tupilat în niște boscheți, ea, vrând să o ocolească, a intrat în acei boscheți, unde s-a zgâriat, iar nemernica a zbughit-o în altă parte. Ca să contracareze întâmplarea, a trecut chiar pe lângă sediul coșarilor, dar nici unul nu era prin   …   zonă.  Și când mă gândesc   …   ce repede au trecut acele vremuri   …   mă apucă tristețea.