Poetul Emil Dreptate ar fi împlinit 74 de ani

Emil Dreptate s-a născut la 13 iulie 1946, în comuna Miceștii de Câmpie, județul Bistrița-Năsăud și a urmat cursurile Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de filologie. Poet, jurnalist (corespondent pentru Radio România Actualități în Bistrița-Năsăud și director al cotidianului Mesagerul de Bistrița-Năsăud), membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, Emil Dreptate a desfășurat o activitate publică de calitate, susținută de o determinare persuasivă.
A debut literar cu poezii în revista Tribuna din Cluj-Napoca, la 18 ani, în 1964. De-a lungul anilor a mai publicat în revistele: Steaua, Tribuna, Vatra, Viața studențească, Familia, România literară, Litera Nordului, Transilvania, Cronica, Luceafărul, Ramuri, Convorbiri literare, Minerva, Amfiteatru, Ateneu, Mesagerul literar și artistic, Mișcarea literară, Răsunetul cultural și altele.
A debutat editorial greu, la 38 de ani, cu volumul Vicleana vânătoare, în 1984. Au urmat cărțile: Cenușa unui zeu, 1987; Mâine cântecul acesta, 1989; Vestirile despre tine, 1995; Netălmăcit. Așteptările, 1996; Păzitorul de cântece, 2001-Colecția Poeți români contemporani, Există un loc, 2008, Colina de aer, antologie, 2011.
Este prezent în antologii, dicțonare și studii critice, dintre care amintim: 9 dimineți; Suverana clipă; Patruzeci. Poeți bistrițeni contemporani; Cenaclul literar George Coșbuc - 30, 2001; Poeții revistei Echinox, 2004; Poem pentru orașul natal, 2005; Un copac de sunete, 2006, ediție bilingvă; Rodica Botezatu-Poetree (Antologie de poezie în română și engleză), Bistrița, 2007; Andrei Moldovan-Pretexte. Antologie, dicționar de scriitori din Bistrița-Năsăud, 2008 Al nouălea cer, Antologie a Grupării de scriitori Litera Nordului, 2009; Din lirica românească de dragoste, 2010; Dorel Cosma-Elena M. Cîmpan-Conexiuni - antologie de poezie, Bistrița, 2010; Bistrița-o imagine a poeziei (Antologie româno-germană) de Elena M. Câmpan, 2012.
Despre opera sa poetică au scris critici importanți ai literaturii române contemporane ca Gheorghe Grigurcu (România literară): “Muzicală, strânsă cu eleganță în mareele unei proze tradiționale, producția lui Emil Dreptate exprimă o tendință a decorporalizării trăirilor. Sângele său apare subțiat, întomnat, răspunzând cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și uneori declinante... Neîndoios, fundalul acestei incantații dureros dematerializante e unul mistic.”
Andrei Moldovan în Erezii lirice: ,,De fapt, melancolia accentuată a poemelor lui Emil Dreptate este provocată de un paseism pronunțat trăind între aceleași coordonate atinse de sunetele auzite sau bănuite ale cornului de vânătoare: Ca pescăruși rătăciți pe un șes/ Ori a inimii desfrunzită grădină/ Vorbele vechi cu un nou înțeles/ O să vină, nesfârșit, o să vină. (Tablou de toamnă).”
Tit Liviu Pop în Scriitori contemporani: ,,Emil Dreptate este, în concluzie, un poet aflat sub zodia clasicului, el are permanenta seninătate și prospețime a poeziei autentice, are puritate a ființei lirice, bogata sa cultură este una sintetică, el nu stă în umbra vreunui zeu protector. Pentru el, drumul lung trebuie să fie un dantesc permanent îndemn”.
Zaharia Sângeorzan în România literară: Emil Dreptate ne înfățișează un univers amenințat să-și schimbe structurile, oglinzile senine în coșmare. Vînătorul ia ceva din hieraticul chip al naturii disponibile să instaureze o altă ordine a valorilor, să participe la regia dramei. Realitate și vis, neliniște și reculegere se conjugă într-un scenariu de paradoxuri, de amînate "replici" ale ființei, de expansiuni ale realului ce cunoaște în final revelația cuvîntului, luminii. Neiertătorul strigăt anunță nașterea luminii, purificarea de "păcatele lumii". Legea morală - o obsesie a poetului - se revendică de la mitologia luminii.
Ion Moise-Minerva nr. 48-49/1995: ,,Erosul e absolut în toate ipostazele, inclusiv în cel conjugal, transfigurat însă la tensiuni lirice remarcabile, rafinate și sublimate uneori până la zone ermetice, fără să știrbească însă din candoare și din cadența ritmică, interioară. Iată o foarte subtilă declarație testamentară de dragoste: Tu să mă-nchizi/În oglinzile sângelui./ Cine știe ce semne/ Sunt pentru dezlegare?/ Poate ochiilor rămân/ Stele de seară”.
Mai adăugăm că, a fost unul dintre cei mai longevivi membri ai cenaclului ,,George Coșbuc” din Bistrița și printre multele premii, este de amintit cel al Festivalului literar ,,Nicolae Labiș” de la Suceava care a însemnat opțiunea definitivă pentru poezie. Opera poetului își așteaptă exegetul entuziast care să facă lumină în labirintul creației.