Popas cu… prietenia

Zilele frumoase de toamnă cu soarele blând planând calm în tărie ne inspiră melancolie. Omul caută să folosească ultimele ocazii şi se avântă în drumeţii.
Profitând de o invitaţie a familiei Mititean, scriitori şi gospodari aleşi, ne-am îndreptat spre Năsăud. O asemenea plimbare cu maşina este şi o binecuvântare, fiindcă peisajul multicolor este fascinant.
În preajma acestei familii de oameni primitori, conversaţia este întotdeauna edificatoare şi plină de inedit. Neobosiţii Ion şi Lucreţia Mititean vor scoate în curând o carte-jurnal de călătorie peste ocean, unde locuieşte unica dumnealor fiică.
În „chioşcul literar”, înconjurat de verdeaţa curţii şi a grădinii, timpul s-a scurs pe nesimţite. Năsăudenii sunt români adevăraţi şi românii vor să le simţi ospitalitatea, care de data aceasta era întruchipată prin persoana doamnei Lucreţia, gospodină harnică şi pricepută, pe care am numit-o aşa: „Harnică şi mititică/ O femeie tip furnică/ Unde pune mâna sa/ Înfloreşte pajiştea”.
Domnul Mititean, cunoscut ca autor al unei serii de tomuri în care inventariază valori ale Năsăudului pe spaţii de circa 600 de pagini care – de ţi-i greu şi să le duci, dar mite să le scrii – este o persoană optimistă. Eu l-am numit într-un articol anterior „omul cu idei”, poreclă care nu s-a dezminţit nici acum.
Inedit şi original, pe pereţii chioşcului literar, domnia sa şi-a înşirat ca soldaţii în rânduri, pe leţuri suprapuse şi înfipte în găuri, toate pixurile folosite la scrierea opurilor domniei sale. O sută, sau două, nu le-am numărat, ideea e absolut bună de imortalizat: „Expoziţie de pixuri/ Poţi să crezi numai în vis,/ Le expune-n amintirea/ Operelor ce le-a scris”.
Însoţiţi de familia „Pictorului verde” – prieteni de demult, timpul s-a scurs amăgitor de repede! A rămas doar amintirea unui popas cu… prietenia!
Virginia Brănescu