Porunci în dar

Dascălul Iliuţ Horga, omul ilvelor, a cutreierat ca nimeni altul dealurile din împrejurimi şi Munţii Rodnei în lungul şi-n latul lor, ca un cunoscător apropiat a bucuriilor şi durerilor ţăranului someşean, ca un fin observator al naturii dotat cu remarcabile calităţi scriitoriceşti.
Pe dascălul ilvean, coborâtor de pe Arşiţa, Măgura Ilvei, îl întâlneai foarte des cu rucsacul în spinare, urcând sau coborând, studiind cu atenţie fiecare plantă sau gâză. Uneori era însoţit de câţiva copii, printre care cei şase ai lui erau de nelipsit. Cu clop vânătoresc, la care ataşa o pană de cocoş de munte sau o coadă de veveriţă, îşi exprima propriile opinii în legătură cu apărarea mediului, evoluţia satului someşean, păstrarea tradiţiilor străbune şi mai ales acţiunile de apărare a pădurilor, luând contact nemijlocit cu cei mulţi.
Nu se adresa de obicei celor aleşi, deşi aceştia ar fi avut multe de învăţat din sfaturile lui, ci se adresa cu vădit interes celor mulţi, sătenilor, nu prin vorbe academice, ci pe înţelesul lor. Vorbea tuturor despre fapte şi fenomene din natură, cât şi din viaţa socială, declarându-se împotriva inegalităţilor de tot felul.
A plecat în alt sat, în satul veşniciei, lăsând un teanc de manuscrise în voia sorţii. A avut o familie frumoasă, numeroasă şi s-a luptat zi de zi pentru menţinerea ei la un trai modest. Nu a avut posibilitatea de a investi în cărţi, în editarea lor, dar a plecat împăcat că cei şase copii la care a ţinut ca la ochii din cap o să-i satisfacă o dorinţă neîmplinită- editarea cărţilor. Iată că urmaşii, prin fiul mijlociu Emilian Horga, inginer silvic, au respectat poruncile tatălui, primindu-le ca un dar, adică veşnic să ai suflet tânăr, să admiri tot ce alţii au făcut, să ai curaj şi tărie ca şi odinioară, să trăieşti cinstit şi să te alungi în viaţă mai repede, mai mult, pentru că obstacole sunt multe în viaţă, dar nu sunt de neînvins, trebuie să te ridici, să nu te dai bătut pentru că iubirea-i temelie, iar victoria nu-i doar vis, dacă totu-n viaţă cu dragoste-ai facut.
Iată doar câteva din mesajele poeziilor volumului „Porunci în dar”, volum ce cuprinde patru capitole: poezia tinereţii, poezia moralei, acrostihuri, poezia vânătorii. Toate poeziile sunt cu îndemnuri, sfaturi ce pătrund în mulţimea de cititori din care deprindem frumuseţile naturii, exemplificări, informaţii, explicaţii, descrieri şi povestiri.
Fiecare poezie din acest volum are un rol educativ, instructiv şi moralizator. Ca un dascăl iscusit, orienta copiii spre observaţie. De fapt şi la lecţii aducea mereu curiozităţi ale naturii. Poeziile de faţă pot fi folosite ca activitate în completare . Au rimă şi se pot memora cu uşurinţă.
Poeziile tinereţii sunt pe un drum stăpânit de iubire, care ne aduce mângâierea aşa cum iertarea ne aduce înălţarea sufletească. Din aceste poezii desprindem farmecul romantic în relaţiile intime:
Şi iar mi-e dor, frumoasa mea!
Mi-e greu când eşti plecată
Parcă n-aş fi om întreg
Când tu nu eşti cu mine
De-acasă-mi vin’ hoinar să plec, sa ştiu ce e cu tine.
În capitolul doi orientează cititorii în direcţia instruirii morale prin fapte simţite şi motivate afectiv:
„ Dacă ai trecut prin viaţă şi ceva urme ai lăsat,
De spirit ori de virtute, de progres realizat,
Amintirea nu-ţi dispare, urmaşii te pomenesc,
De-ai fost mic, ori de-ai fost mare, faptele ţi-o dovedesc.”
În partea a treia, poetul se joacă cu cuvintele prin acrostihuri:
„Liviu Rebreanu, eşti stâlp de boltă, eşti titan
Imens precum oceanul, eşti astrul transilvan
Venind la rând nepoţii, omagii îţi aduc
Iar stâlp al bolţii noastre, tu stai lângă Coşbuc
Uniţi rămâneţi pururi, oricâte vremi se duc.”
În final avem poezii ce orientează cititorii spre respectarea mediului, să lupte împotriva exceselor, împotriva goanei omului după profit, ce dezechilibrează mediul printr-o vânătoarea haotică, prin braconaj, încercând să formeze sătenilor o conştiinţă şi-o conduită ecologică, acţiuni pe care dascălul de pe Arşiţa le-a început chiar din familie, cu elemente indispensabile unei culturi generale:
„Din cercuri coboară odihna trupească
Acolo se urcă şi cea sufletească
Vânatul se cade la cei ce-l iubesc
Şi nu la ce ce doar carne râvnesc.”
Cartea „Porunci în dar” este încadrată între cuvintele de excepţie a scriitorului Sorin Gîrjan, cât şi a conferenţiarului dr. Mircea Mureşianu, ginerele vânătorului poet, căsătorit cu Veturia, cea mai mică dintre cele două fete ale familiei Horga, care arată că poezia lui Iliuţ Horga este aidoma Ilvei, care curge neîncetat când lină, când învolburată, printre stâncile ce-i jalonează cursul. Poezia s-a născut din gândurile unui om ,ca un produs de sinteză, marcând experienţa sa de viaţă, trăiri sufleteşti, elemente de etică din lumea satului modern şi a miracolelor naturii.
Cartea a fost prezentată în 27 decembrie 2014, în sala Căminului cultural din Măgura Ilvei, care a avut un puternic ecou ce a stârnit lacrimi pe feţele spectatorilor. Primarul comunei şi preotul din Arşiţa ne-au făcut invitaţia ca această carte să fie prezentată şi consătenilor şi foştilor săi elevi din Arşiţa, lucru care în curând se va înfăptui prin grija fiului său Emilian Horga, în bună colaborare cu ceilalţi cinci fraţi.