“Porunci în dar” sau firescul de a scrie

Cu o prefaţă semnată de scriitorul Sorin Gîrjan şi o postfaţă de Mircea Mureşianu, Iliuţ Horga ne-a lăsat la Editura “Napoca Nova” (2014), “Porunci în dar”, o culegere de poeme – ale ţinereţii, ale moralei, ale vânătorii – publicate post-mortem prin truda încăpăţânată a fiului Emilian Horga din Năsăud depusă spre împlinirea destinului scriitoricesc al părintelui înclinat spre scriitură ca spre o latură firească, deloc ostentativă, ba din contră, neafişată, a fiinţei sale. “Atunci (n.r. la înmormântarea sa) am şi aflat că omul acesta a scris tot felul de texte, că scrisul era mijlocul lui preferat prin care comunica celorlalţi starea sufletului. Se ştie: la bucurie sau supărare, unii pun mâna pe paharul cu jinars sau de-a dreptul pe topor, alţii se bucură sau suferă mocnit, în cel mai fericit caz, pun mâna pe creionul chimic sau pe tocul vechi cu peniţă şi scriu. Acestei din urmă categorii i-a aparţinut Domn’ Iliuţ Horga. Dacă era martorul unei nedreptăţi... scria!, dacă îi era dor de ceva... scria!, dacă voia să se facă dreptate într-o oarecare chestiune... scria!, dacă simţea că marea sa dragoste şi pasiune, vânătoarea, e silită de braconieri să o ia pe cărări păguboase naturii... scria! Scria, aşadar, ori de câte ori viaţa îi dădea motive. Şi câte motive nu oferă viaţa unui asemenea om!... Cei care caută în textele sale versificate mari veleităţi literare pot renunţa. Pe cei care, aidoma lui, caută dreptatea şi firescul, textele sale justiţiare sau gingaşe (fie că e vorba de iubire, politică, ecologie, vânătoare, pasiunile lui şi ale copiilor lui...) îi vor satisface. De altfel, el nici nu a scris ca să câştige mari premii literare, nu a avut pretenţii de recunoaştere scriitoricească, aşa cum e ea înţeleasă social. Volumul acesta, “Porunci în dar”, e doar un semn că urmaşii l-au înţeles şi i-au înţeles “poruncile” lăsate prin darul paginilor sale, că memoria sa merita împlinirea şi prin această latură a personalităţii sale, scrisul.” – subliniază în prefaţă Sorin Gîrjan, membru al Uniunii Scriitorilor din România, cu recomandarea câtorva versuri care “îmi vor răsuna în liniştea sufletului” “până la moarte”: “Aveai doi paşi din care-ţi cer, dar te-ai oprit, stingheră!/ Care să-l dai?... Care să-l ţii?... Ce taină ţi se-oferă?...”