Pr. Dr. Maxim Morariu: Dacă anii trecuţi l-am aşezat în coada listei, acum Hristos este singurul oaspete ce va veni în casele noastre. Va Învia şi în acest an, de dragul nostru

Hristos a înviat în inimile noastre!
Iubiţii mei,
În liniştea şi întunecimea mormântului s-a lucrat mântuirea lumii. În timp ce duşmanii Săi savurau o aparentă victorie, Hristos cutremura nu doar catapeteasma unui templu aflat în grija unor slujitori nevrednici, ci însăşi porţile iadului. Adam şi Eva, cu ochii mari de uimire, vor privi atunci, alături de mulţi alţi drepţi ai Legii Vechi, la împlinirea făgăduinţelor divine. Tâlharul se va bucura de vederea Raiului. Maica Domnului va aştepta cu încredere, femeile vor căuta miresme, iar Apostolii vor alterna stări de dezamăgire şi frică.
La miezul nopţii, soldaţii plătiţi de arhiereii templului, vor avea o surpriză. Un vuiet, ce nu înspăimântă însă, ci uimeşte şi dă nădejde şi speranţă. Unul ce e însoţit de lumină. Va constitui proclamarea Învierii, fapt ce va fi apoi revelat treptat femeilor mironosiţe, ucenicilor, iar apoi întregii lumi. De-atunci, pe vremuri de pace sau conflict, Hristos învie an de an, mormântul său devenind superlativul "mărcii înregistrate" a vieţii veşnice. Biserica proclamă în miez de noapte, un fapt ce nu poate fi negat şi a avut conotaţii aparte! Şi în acest an, Hristos a înviat! Nemurirea lui, ce dă omului vestea bună a eternităţii şi îi reliefează de asemenea posibilitatea salvării, irumpe, aruncând cât colo piatra ce străjuia mormântul! Bine ar fi să constituie şi semnalul ce rupe pecetea răului de pe inimile noastre! Să facă să dispară de acolo ura, răutatea şi toate celelalte neguri ale păcatului! Să o inunde cu lumina Învierii şi să-şi facă sălaş acolo!
Iubiţii mei,
Dacă în anii trecuţi Marele Praznic avea o dimensiune socială mai proeminentă, fiind marcat de întâlniri, vizite participarea la slujbe şi alte aspecte similare, în acest an, accentele sărbătoreşti sunt niţel sărbătorite. Dacă e o pedeapsă pentru faptul de a-l fi pus pe Hristos în coada listei într-un moment în care El trebuia să fie invitatul principal sau nu, nu ştiu. Poate că este, poate nu. E însă, cu certitudine un semnal. O scrisoare de dragoste a unui Dumnezeu îndurerat, către fiii care îl ignoră. Un îndemn părintesc să ne repolarizăm viaţa şi să dăm valoare lucrurilor ce contează cu adevărat, fără a le neglija pe celelalte. În Biserici, Hristos va învia şi în acest an. De dragul nostru. Va învia şi în sufletele noastre! Important e să-şi găsească sălaş acolo. Hristos a înviat! se mărturiseşte nu doar cu buzele, ci şi cu inima. Mai ales cu aceasta! De aceea, socotesc că e potrivit să ne gândim mai profund decât o facem în aceste clipe la ce a însemnat momentul Învierii pentru existenţa noastră şi cursul istoriei lumii. Să facem din inimile noastre sălaş curat, primenit anume pentru primirea unui oaspete de seamă! În acest an, el vine special pentru noi. Păstrează regulamentara distanţă, din delicateţe, nu din raţiuni de pandemie. În acelaşi timp, în chip paradoxal, ne învăluie în dragoste şi în iubire. Să-L primim cum se cuvine. Şi nu doar pentru câteva clipe, ci pentru o eternitate!
Sus să avem inimile! Hristos a înviat! Vă mărturiseşte cu bucurie de pe meleaguri încarantinate,
Ieromonahul Maxim Morariu