Pr. Vasile Beni: CE ÎNVĂŢĂM DIN VIAŢA MARIEI EGIPTEANCA ?

Textul evangheliei:În vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că prânzeşte în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir şi, stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele şi cu părul capului ei să le şteargă; şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis întru sine: omul Acesta, dacă ar fi prooroc, ar şti cine şi ce fel e femeia este aceasta care se atinge de El, ar şti că este păcătoasă. Atunci Iisus, răspunzând, a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, a zis el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci spune-Mi: care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: gândesc că acela căruia i-a fost iertat mai mult. Iar Iisus i-a răspuns: drept ai judecat. Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon: vezi pe femeia aceasta? Am intrat la tine în casă: apă de spălat pe picioare tu nu Mi-ai dat, ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu părul capului ei; sărutare nu Mi-ai dat, ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute picioarele; cu untdelemn capul Meu tu nu l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. Pentru aceea îţi spun: iertate îi sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cel căruia se iartă puţin puţin iubeşte. Şi a zis către ea: iertate îţi sunt păcatele! Atunci au început cei care şedeau cu Dânsul la masă să se întrebe în gândul lor: cine este Acesta care iartă şi păcatele? Dar Iisus a zis femeii: credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.LC.7,36-50
VIAŢA SFINTEI MARIA EGIPTEANCA:Biserica Ortodoxă o sărbătoreşte pe Sfânta Maria Egipteanca pe 1 aprilie şi în Duminica a V-a a Postului Mare. Sfânta Maria Egipteanca este, prin excelenţă, un exemplu de pocăinţă creştină, căci a părăsit viaţa desfrânată pe care o ducea, trăind în deşert o viaţă de asceză extremă şi de rugăciune, pentru dragostea lui Hristos. Postul Mare este, de asemenea, un timp al pocăinţei şi, în ultima etapă a ostenelilor postului, ea ne este prezentată ca exemplu, pentru ca noi să perseverăm.De fapt în trei din duminicile Postului Mare este rânduit ca pe lângă evanghelia duminicii să se citească şi evanghelia sfântului duminicii.Astfel în duminica a doua se pomeneşte sfântul Grigore Palama,în duminca a patra sfântul Ioan Scărarul iar în duminca a cincea a sfântului şi marelui post se pomeneşte Sf.Maria egipteanca.Potrivit tradiţiei orale care apoi a fost fixată în scris de sfântul Sofronie,patriarhul Ierusalimului,sf.Maria egipteanca a trăit în secolele patru şi cinci.S-a născut într-un sat din Egipt şi la vârsta de 12 ani fuge de acasă în oraşul Alexandria,unul dintre cele mai mari metropole ale lumii fiind atrasă de luxul,bogăţia şi faima acestui oraş.Pentru că Alexandria era un puternic centru economic-comercial,care atrăgea oameni din trei continente,cetate în care îşi desfăşurau activitatea filosofi vestiţi,teologi de mare prestigiu,închinători la idoli, şi călugări creştini care duceau o viaţă aleasă,dar şi oameni bogaţi care petreceau în ospeţe şi desfătări.Într-un oraş al tuturor contrastelor şi-a petrecut tinereţea,decăzând din punct de vedere moral.Aici a dus o viaţă păcătoasă timp de 17 ani.La vârsta de 29 de ani împreună cu alţi tineri a plecat la Ierusalim de sărbătoare Înălţării sfintei Cruci.Spre surprinderea ei nu a putut să intre în Biserică pentru că o putere supraomenească o ţinea pe loc. După trei încercări nereuşite, ea a rămas afară.Văzând mulţimea de oameni care intrau în Biserică şi se închinau sfintei Cruci şi-a pus o întrebare oare ea de ce nu poate intra în Biserică şi şi-a făcut un examen al propriului comportament.Abia acum a înţeles lumea în care ea trăise până atunci şi acea în mijlocul căreia se afla acum.Făgăduieşte lui Dumnezeu că dacă va putea intra în Biserică şi va săruta Crucea îşi va schimba viaţa.După ce săruta Crucea primul lucru pe care-l face este de a îngenunchea în faţa icoanei Maicii Domnului în faţa căruia sa rugat cu lacrimi fierbinţi să-I fie ocrotitoare şi îndrumătoare spre pocăinţă şi mântuire De aici am putea constata foarte probabil că fusese botezată în copilărie de vreme ce nu se vorbeşte de vreun botez, după convertirea ei. Iar, în povestea ei, spune: „sunt protejată de Sfântul Botez”. Mai mult, putem presupune că a beneficiat de o educaţie creştină, deoarece prima sa rugăciune de pocăinţă i-o adresează Maicii Domnului.Aici în faţa icoanei Maicii Domnului,mustrată în cugetul şi în inima ei,cuprinsă de remuşcări,plângându-şi cu amar greşelile săvârşite,a luat hotărârea de a începe o viaţă nouă,de pocăinţă,de sfinţenie,împăcată cu Dumnezeu şi cu oamenii.A plecat în pustia Iordanului,unde a trăit 47 de ani ,în cea mai aspră viaţă,în izolare totală de oameni,în post,rugăciune şi lacrimi de pocăinţăŞi în pustiul Iordanului era o mănăstire de călugări închinată sf.Ioan Botezătorul şi se obişnuia ca din prima duminică a postului mare,după ce se împărtăşeau,călugării să părăsească mănăstirea ,să se retragă în pustiu şi să se roage. După 47 de ani de pustnicie în singurătate, ea l-a întâlnit pe preotul Sfântul Zosima în deşert, care a convins-o să-i povestească viaţa sa. Sfânta Maria Egipteanca i-a povestit cu multă smerenie povestea ei în timpul acesta arătându-i preotului că are darul înainte vederii; ea ştia cine a fost şi cine era Zosima cu toate că niciodată nu se mai întâlniseră. S-a împărtăşit şi la sfârşit, ea i-a cerut lui Zosima să se întâlnească iarăşi anul următor la apusul soarelui în Joia Mare din Săptămâna Patimilor pe malurile Iordanului pentru a se împărtăşi.După un an când Zosima a ajuns acolo, a găsit trupul Mariei împreună cu un mesaj scris pe nisip care îi cerea să o înmormânteze şi îi spunea că murise imediat după Împărtăşanie în anul anterior (şi trupul îi fusese adus în mod miraculos acolo unde era aşezat). Astfel Zosima, uimit, a început să sape, dar a obosit curând; atunci s-a apropiat un leu care a început să îl ajute după ce lui Zosima i-a trecut frica de această creatură. Astfel, Sfânta Maria Egipteanca a fost înmormântată. Zosima s-a reîntors la mănăstire, le-a povestit tuturor ceea ce văzuse şi le-a dat multe sfaturi bune călugărilor şi stareţului de acolo. El a murit la aproape o sută de ani în aceeaşi mănăstire.
CE ÎNVĂŢĂM DIN VIAŢA MARIEI EGIPTEANCA ?
1)-Viaţa sf.Maria egipteanca reprezintă un caz aparte,poate unic în istoria bisericii şi a marilor convertiri creştine,pentru că ea a ajuns de pe ultima treaptă a decăderii morale,la o credinţă puternică în Iisus Hristos,trăind cu El şi pentru El timp de 47 de ani
2)-Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă că nici un păcat nu este aşa de mare care să poată cuceri generozitatea Stăpânului şi ea a fost întâlnită de Sfântul Zosima în timpul Postului Mare, primind ultima împărtăşanie în Joia Mare, murind în aceeaşi zi, Biserica a găsit de cuviinţă să fixeze o zi de sărbătorire specială pentru cea mai mare păcătoasă, care a ajuns la pocăinţă.
3)-Din adâncul prăpastiei păcatului în vârful sfinţeniei.Ea a devenit un exemplu de pocăinţă, asemenea lui Manase, Zaheu, David, răufăcătorul de pe cruce sau fiul risipitor.
4)-Din viaţa Mariei egipteanca am putea învăţa despre icoana vieţii ei care are două feţe:una întunecată a relelor purtări şi alta luminoasă a pocăinţei şi a sfinţeniei..
5)-Să căutăm ca fiecare dintre noi să devenim mai buni, mai ales acum în această perioadă a postului când ne pregătim pentru marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos din morţi.
Vrednicul de pomenire mitropolitul Bartolomeu are un mesaj adresat celor tineri în care spune:Dumnezeu pe parcursul vieţii vă v-a purta şi în sus şi în jos,aveţi grijă când sunteţi pe vârful muntelui să nu ameţiţi,pentru că mult mai uşor este să ameţeşti în vârf,iar când sunteţi în fundul prăpastiei să nu deznădăjduiţi.Să priviţi în sus spre pata de cer albastru şi veţi găsi resurse să treceţi cu bine-dar important e să ştii că ai un tată şi pe culmi dar şi în prăpastie.De aceea Octavian Goga când avea 24 de ani a scris o poezie şi cu aceasta închei:Rătăcitor cu ochii tulburi/Cu trupul istovit de cale/Eu cad neputincios Stăpâne/În faţa strălucirii Tale.În drum mi se desfac prăpăstii/Şi-n negură se-mbracă zarea/Eu în genunchi spre Tine caut /Părinte orânduiem cărarea.Amin!