Pr. Vasile Beni: Oricare ne-ar fi trecutul, în faţă avem un viitor curat! Depinde de noi ce vrem să semănăm

Dragii noştri credincioşi!

Duminica cincea din Postului Paștilor este închinată uneia dintre cele mai luminoase figuri a creștinismului: Cuvioasa Maria Egipteanca, exemplul viu că nimănui, nici măcar celui mai păcătos, mai depravat dintre oameni, nu îi este închisă calea spre mântuire.Viața Mariei Egipteanca este demnă de un erou dostoievskian, care coboară până la cele mai adânci străfunduri ale iadului, pentru ca apoi să se ridice pe cele mai înalte culmi ale sfințeniei.

Născută în țara piramidelor, în a doua jumătate a secolului al patrulea, Maria își părăsește casa părintească la 12 ani și merge în Alexandria, unde trăiește timp de 17 ani în păcate.

La vârsta de 29 de ani împreună cu alţi tineri a plecat la Ierusalim pentru a participa la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. Spre surprinderea ei, nu a putut să intre în Biserică pentru că o putere supraomenească o ţinea pe loc. După trei încercări nereuşite, ea a rămas afară. Văzând mulţimea de oameni care intrau în Biserică şi se închinau Sfintei Cruci şi-a pus o întrebare: oare eu de ce nu poate intra în Biserică şi şi-a făcut un examen al propriului comportament.

Făgăduieşte lui Dumnezeu că dacă va putea intra în Biserică şi va săruta Crucea îşi va schimba viaţa. Intră în biserică şi, după ce săruta Crucea, primul lucru pe care-l face este de a îngenunchea în faţa icoanei Maicii Domnului, plângându-şi cu amar greşelile săvârşite şi rugându-se cu lacrimi fierbinţi să-i fie ocrotitoare şi îndrumătoare spre pocăinţă şi mântuire.

 De aici am putea constata foarte probabil că fusese botezată și că a beneficiat de o educaţie creştină, deoarece prima sa rugăciune de pocăinţă i-o adresează Maicii Domnului.

A plecat apoi în pustia Iordanului, unde a trăit 47 de ani, în cea mai aspră viaţă, în izolare totală de oameni, în post, rugăciune şi lacrimi de pocăinţă. În pustiul Iordanului era o mănăstire de călugări şi se obişnuia ca din prima duminică a Postului Mare, după ce se împărtăşeau, călugării să părăsească mănăstirea, să se retragă în pustiu şi să se roage. După 47 de ani de pustnicie în singurătate, l-a întâlnit pe preotul Sfântul Zosima, la care s-a spovedit şi s-a împărtăşit şi la sfârşit, i-a cerut preotului Zosima să vină iarăşi în anul următor la apusul soarelui în Joia Mare din Săptămâna Patimilor pe malurile Iordanului pentru a se împărtăşi.

După un an, când Zosima a ajuns acolo, a găsit trupul Mariei zăcând fără suflare, împreună cu un mesaj scris pe nisip: ,,Eu, părinte Zosima, sunt Maria Egipteanca, te rog să îngropi aici trupul meu”. Dar neavând cu ce săpa, a venit un leu şi a săpat cu labele o groapă şi acolo a fost îngropată.

Din viaţa sfintei cuvioase Maria Egipteanca am putea să învăţăm:

1.Că nici un păcat nu este aşa de mare care să nu poată cuceri generozitatea Stăpânului (Sfântul Ioan Gură de Aur). 

2. Viaţa Sfintei Maria Egipteanca reprezintă un caz aparte, poate unic în istoria bisericii şi a marilor convertiri creştine, pentru că ea a ajuns de pe ultima treaptă a decăderii morale, la o credinţă puternică în Iisus Hristos. Din adâncul prăpastiei păcatului, a ajuns în vârful sfinţeniei.

3. Ea a devenit un exemplu de pocăinţă,  asemenea lui Manase,  Zaheu, David, tâlharul de pe cruce sau fiul risipitor.

 4. Din viaţa Mariei egipteanca am putea învăţa despre icoana vieţii ei care are două feţe: una întunecată a relelor purtări şi alta luminoasă a pocăinţei şi a sfinţeniei.

Concluzie: Oricare ne-ar fi trecutul în faţă avem un viitor curat. Depinde de noi ce vrem să semănăm. Amin!

pr.Vasile Beni