Pr. Vasile Beni: Cred Doamne! Ajută necredinței mele

Textul prescurtat al Evangheliei la Duminica a patra din Postul Mare: „ Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu care are duh mut. Și oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ și face spume la gură și scrâșnește din dinți și înțepenește. Și am zis ucenicilor Tăi să-l alunge dar ei nu au putut….. Aduceți-L la Mine….. Iar Iisus i-a zis: de poți crede toate sunt cu putință celui ce crede. Și îndată strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred Doamne! Ajută necredinței mele….. Iar Iisus, a certat duhul necurat zicându-i: Duh mut și surd, Eu îți poruncesc: ieși din el și să nu mai intri în el!..... Iar după ce a intrat în casă ucenicii L-au întrebat, de-o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieși, decât numai cu rugăciune și cu post ( Mc.9,17-32).

Dragii noștri credincioși!

Viața fiecăruia dintre noi se desfășoară între cele două mari taine, între leagă-n și mormânt, între naștere și moarte. Pe parcursul acestei călătorii, am putea spune că nu de puține ori ne este pusă la încercare credința în bunul Dumnezeu. Și de aceea ca titlu predicii de astăzi i-am dat credința teoretică și practică din viața noastră și haideți să vedem de ce, oprindu-ne la câteva învățături:

1.Ce este credința teoretică. Putera sufletească de a accepta ca adevărate, datele învățăturii de credință, ce nu pot fi înțelese rațional uneori, sau nu pot fi văzute cu ochii. Iar această credință noi,  ne-o mărturisim de fiecare dată atunci când rostim Crezul sau Simbolul credinței: „ Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică, Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor Şi viata veacului ce va să fie. Amin! Aceasta este învățătura pe scurt a credinței noastre creștine, care a fost alcătuită de Sfinții Părinți ai Bisericii la întâiul sinod ecumenic de la Niceea(325) și la al doilea sinod ecumenic de la Constantinopol(381).  Crezul este alcătuit din 12 articole, iar fiecare articol deschide căi spre reflecție și meditație a învățăturii noastre creștine. Pentru că în Crez noi ne mărturisim credința în Dumnezeu-Tatăl, Care a creat lumea, în Dumnezeu-Fiul, Care a mântuit-o și în Dumnezeu-Duhul Sfânt, Care îi poartă de grijă. Ne mărturisim credința în Biserică și care este ,,una, sfântă, sobornicească și apostolească”, în Sfintele Taine, dar și faptul că ne îndreptăm spre viața veșnică, pe care dealtfel o și așteptăm.

2. Ce este credința practică. În cele amintite mai sus am încercat să spun ce este credința din punct de vedere teoretic, în cele ce urmează aș dori să mă opresc la credința practică. Ce este credința practică? Este credința noastră  personală, prin care noi contribuim la săvârșirea unei minuni. Iar Sfânta Scriptură ne oferă asemenea exemple:

a. Un prim exemplu îl întâlnim la femeia cananeancă, care venind la Iisus la rugat stăruitor să-i vindece fiica, iar ca răspuns îi zice: ,,O,femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești. Și s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela (Matei 15, 28).                                                                                    

b. Cu un alt exemplu ne întâlnim la vindecarea orbului din Ierihon, care apropiindu-se de Iisus îl ruga: ,,Fiule a lui David, fie-ți milă de mine! Ce voiești să-ți fac? Doamne, să văd! Vezi! Credința ta te-a mântuit(Luca 18,42). 

c. Iar în evanghelia de astăzi, parcă tatăl recunoaște că nu ar avea credință cât ar trebui, pentru că zice: ,,Cred Doamne! Ajută necredinței mele” și cu toate acestea, Iisus îl vindecă pe copil.

3. Puterea credinței și a rugăciunii- este o întâmplare care s-a petrecut în fosta Uniune Sovietică și în care este vorba despre un preot care purta numele de Arsenie și care a fost un mare duhovnic, a fost deținut politic și a trăit între anii 1893-1973. Și părintele Arsenie și un alt deținut care era ateu, au fost pedepsiți cu izolatorul, iar afară erau minus 37 de grade Celsius și viscolea . Astfel părintele Arsenie și Alexei care era ateu, urmau să înghețe în două ore. Iar părintele Arsenie și Alexei au fost condamnați să petreacă 48 de ore în acel spațiu strâmt. Părintele Arsenie era bătrân, iar Alexei fusese bătut, așadar amândoi erau epuizați. În timpul celor 48 de ore, părintele Arsenie s-a rugat fără întrerupere lui Dumnezeu. Rugăciunile lui erau așa de calde și de pline de credință, încât Alexei, care era ateu, a devenit credincios. Prezența lui Dumnezeu era trăită de amândoi. Știau că nu sunt singuri. Simțeau că Dumnezeu era alături de ei. Aproape de moarte, au văzut că celula se umplea de lumină. Alexei văzu că uniforma de ocnaș a preotului se transformase într-un veșmânt orbitor, și alte două ființe îmbrăcate în alb se rugau împreună cu ei. Când celula a fost deschisă, după 48 de ore, gardienii se așteptau să găsească, două cadavre înghețate. În schimb i-au găsit pe cei odihniți și radioși, cu un strat gros de chiciură pe haine. Nespus de mirați, nevenindu-le să creadă că îi găseau în viață, au întrebat: ,,Cu ce v-ați încălzit?”-,,Cu credința în Dumnezeu și cu rugăciunea”, a răspuns părintele Arsenie.

Trei scurte concluzii:  1. A crede presupune un efort și anume că dincolo de logica omenească, dincolo de posibil se poate întâmpla și imposibilul.  Credinţa e încrederea în Dumnezeu Care nu te va lăsa şi nu te va părăsi niciodată, nici în timp, nici în veşnicie.

2. Retoric, în contexul zilelor de astăzi mă întreb: Oare mai avem credință practică prin care să contribuim și noi la săvârșirea unei minuni?                                                                                                                     3. Asemenea tatălui din Evanghelia de azi să ne rugăm zicând: ,,Cred Doamne! Ajută necredinței mele”.  Amin!